Se apropie examenul de simulare a Evaluării Naționale, iar elevii de clasa a VIII-a trăiesc deja primele emoții. Chiar dacă vorbim despre două probe ale căror note nu influențează parcursul academic al copiilor, chiar dacă examenul este doar un exercițiu, un antrenament pentru ceea ce urmează în vară, absenteism a existat în fiecare an. Motivele? Sentimentul copiilor că nu sunt suficient de bine pregătiți, emoțiile foarte puternice, dar și ignoranța, lipsa de interes a părinților dar și a anumitor profesori. Una peste alta, pe 17 martie elevii sunt așteptați în bănci pentru a-și dovedi cunoștințele la Limba și literatura română. „Și ar fi bine să vină, căci este doar în interesul lor”, a declarat pentru „Adevărul” Ruxandra Achim, profesoară de Limba și literatura română la Colegiul Național „I.L.Caragiale” din București.
De ce ar trebui să participe elevii în număr cât mai mare la simularea Evaluării Naționale și cum să-i convingem să vină să-și testeze cunoștințele? Răspunsul este simplu: au nevoie de un reper la care să se raporteze în pregătirea lor pentru examenul propriu zis, care îi așteaptă în vară.
„Au nevoie să-și testeze nivelul precum un sportiv care participă la un concurs de mare anvergură. Vorbim despre o testare care să le atragă atenția asupra anumitor aspecte în privința pregătirii lor”, explică profesoara Ruxandra Achim.
„Apoi, este util să participe pentru a verifica, pe lângă nivelul de cunoștințe dobândite, așa numitele aspecte de ordin administrativ: în ce măsură se încadrează în timpul alocat probelor, ce subiecte cer un timp mai mare de rezolvare, de cât timp au nevoie în elaborarea anumitor răspunsuri, cum se redactează lucrarea, cum să-și scrie numele, școala de proveniență etc”. Vorbim, până la urmă, despre o pregătire generală pentru marele examen din vară și care nu ar trebui să-i ia pe copii prin surprindere.
Există elevi, continuă dascălul, care nu se simt foarte bine pregătiți și, din acest motiv, refuză să se prezinte la examen. Sunt guvernați de frică, le este teamă de eșec.
Pentru acești copii neasumați, care nu vor să înfrunte adevărul, profesoara are un sfat: „Dacă nu vă simțiți bine pregătiți, cu atât mai mult ar trebui să susțineți această simulare. Ajută enorm, fiind o modalitate de a lua pulsul momentului”. Copilul dar și părinții ar trebui să știe care este nivelul de pregătire actual și, în funcție de acest aspect, să încerce să-și rezolve golurile, hibele. „Poate că nu știu anumite formulări, cum să redacteze un răspuns, poate au probleme la înțelegerea textelor, la aplicarea noțiunilor de gramatică”. Acest examen este un reper care vine cu un diagnostic al nivelului de pregătire, cel adevărat, nu cel notat în carnetul de note. Căci un copil cu 10 în catalog poate fi în realitate de nota 7 sau chiar mai jos.
Ruxandra Achim, profesoară de Limba și literatura română. Arhivă
Examenul nu trebuie privit ca un bau-bau
Există și copii care nu se prezintă nu neapărat de teama unui eșec ci, mai degrabă, din cauza emoțiilor negative foarte puternice care îi încearcă. „Această experiență îi va învăța însă cum să-și stăpânească emoțiile la examenul din vară. Emoții care pot face diferența între o notă mică și una mare”, mai spune profesoara. Simularea Evaluării Naționale este un exercițiu prin care copiii învață ce înseamnă autocontrolul și stăpânirea de sine. Înveți, cumva, să te aduni, să te concentrezi, prinzi o brumă de experiență care te va ajuta la examenul propriu zis. „Prin urmare, nu numai notele contează, ci întregul proces prin care trec elevii”, menționează dascălul.
Odată acomodați cu cerințele acestui examen, copiii nu vor mai resimți o încărcătură emoțională atât de puternică la vară. „Evident, ei trebuie sprijiniți și încurajați de familie, dar și de profesori. Și încă un aspect: acest examen național nu trebuie privit ca un bau-bau. Căci, nu se sfârșește lumea dacă iei o notă mică. Școala, până la urmă, este obligatorie până în clasa a XII-a. Prin urmare, o notă mică nu te scoate în afară a sistemului școlar. Nu e ceva de viață și de moarte, nu e o experiență definitivă”, a concluzionat profesoara.
Psiholog: „Tatăl are un rol crucial în dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului”
Gestionarea emoțiilor în fața unui examen este o adevărată provocare atât pentru adolescenți, cât și pentru familiile lor, a precizat pentru „Adevărul” psihologul Radu Leca. Aceste emoții, pentru a fi gestionate corect de către copii, trebuie, în primul rând, validate de părinți.
Dacă un copil îți spune că îi este teamă de examen, iar tu, ca părinte, îi spui că nu are motive de îngrijorare, faci una dintre cele mai mari greșeli. Îi spui, indirect, că ceea ce simte el nu este adevărat. „Părintele trebuie să încurajeze adolescentul să-și identifice și să-și accepte emoțiile. Noi trebuie să înțelegem ce se întâmplă din punct de vedere emoțional cu copilul nostru. Comunicarea deschisă este, prin urmare, importantă și obligatorie”, precizează specialistul.
Psihologul atenționează că, de cele mai multe ori, tatăl este cel care construiește un mediu stabil și confortabil în familie, iar rolul său în dezvoltarea emoțională a copilului este crucial. Dacă un copil se simte cu adevărat prețuit, el își va exprima gândurile și sentimentele liber. Tatăl este capul familiei, el deține așa numita „putere” în familie.
El este privit de copil ca fiind autoritatea supremă, motiv pentru care tatăl ar trebui să se folosească de acest statut. Dar în sensul bun al cuvântului. „Adolescentul trebuie ajutat în primul rând de tatăl său să-și înțeleagă diferitele emoții și reacțiile care apar în urma acestora. În acest fel, își va dezvolta inteligența emoțională. Părintele ar trebui să se dea exemplu pe sine. Tatăl trebuie să ofere modele de gestionare emoțională din propria sa viață și propriul univers”, mai spune Radu Leca.
Radu Leca, psiholog. Arhivă
Specialist: „Eșecul la examen nu este al copilului, ci al părintelui”
În momentul în care copilul vine la tine și îți spune deschis „Îmi este frică de examen fiindcă știu că voi lua nota patru” tu, în acel moment, ca părinte ai eșuat, continuă psihologul Radu Leca. „Fiindcă nu ai fost capabil să-l susții și să-l ajuți. De aceea este important ca din secunda în care spune acest lucru tu să-i oferi ajutor. Să-l trimiți la meditații, de exemplu, pentru a recupera materia. Să iei legătura cu profesorii, cu dirigintele, să ceri ajutor din partea lor. O vei obține. Și, cel mai important, vei vedea cum copilul tău va începe să prindă încredere în el, va începe să creadă că totul va fi bine. Dispar, cu timpul, frica, angoasa, anxietatea, examenul mai este o sperietoare.” Ajutorul primit din exterior, din partea familiei și a profesorilor este, prin urmare, esențial în procesul de învățare, dar și în procesul de dezvoltare psihică și emoțională a copiilor.
Notele mici apar când părinții dispar din viața copiilor
Când copilul tău vine acasă cu o notă mică luată la examen, este nevoie de un lucru foarte simplu, explică psihologul ce avem de făcut, cum trebuie să acționăm ca părinți într-o astfel de situație. „Să te întorci pe ușa din față în viața lui. Să-i găsești cei mai buni meditatori care să-l ajute și să-l susții permanent în procesul de învățare. Apoi, este necesară o discuție liberă despre viitor ul copilului. Ce vrei să te faci când vei fi mare? În funcție de răspuns, vei ști, ca părinte, pe ce drum să-ți îndrepți apoi copilul. Dacă nu știi ce visuri are pentru viitor, cum să-l ajuți?”
Nu în ultimul rând, explică specialistul, în timp ce pe leneși îi mâni de la spate ca să recupereze materia, pe copiii buni la învățătură, dar emotivi, ar trebui să-i vadă un psihoterapeut. Emoțiile sunt bune, însă doar până într-un punct, dincolo de care devin periculoase și toxice. „Există o limită care trebuie ținută sub control de multe ori de către un specialist”, mai spune Radu Leca.
Calendar simulare Evaluare Națională 2025
17 martie – Limba și literatura română, proba scrisă;
18 martie – Matematica, proba scrisă;
19 martie – Limba și literatura maternă, proba scrisă pentru elevii care studiază în limbile minorităților naționale;
31 martie – Comunicarea rezultatelor.