Sunt câteva dintre măsurile unei Strategii Naționale împotriva Extremismului, puse în dezbatere de Guvern, după consultări cu reprezentanții OCDE. „Teoria e una, adevăratul examen e practica!”, avertizează organizațiile neguvernamentale, chemate să sprijine cu voluntari planurile de pe hârtie.
Una dintre direcții, susține strategia, este întocmirea unei hărți a cazurilor de radicalizare din rândul adolescenților și tinerilor, cu precădere al celor cu risc de abandon școlar, antecedente de comportament deviant, aflați în plasament, în centre educative și de detenție.
Aceasta ar ajuta la o evidență clară a nucleelor violente. Apoi profesorii ar urma să supravegheze elevii cu tendințe antisociale.
Sorin Ionescu, ministru delegat pentru învățământul preuniversitar: „Suntem obligați să accentuăm rolul profesorului. Profesorul pentru învățământul primar, profesorul diriginte, profesorul consilier, profesorul de la diverse discipline. Un copil care răspunde radicalizării va spune nu extremismului.”
Marius Nistor, președintele Federației Sindicale Spiru Haret: „Este mai comod să dai două declarații fără să faci nimic concret. Nu poți să transformi dascălul într-un fel de apărător al siguranței elevilor. El trebuie să monitorizeze cu cea mai mare atenție… Școala are nevoie de o pază corespunzătoare! Ai nevoie de experți, ai nevoie de experți care să intervină când apar anumite situații.”
Ce semnal de alarmă trag ONG-urile
ONG-urile susțin că pot oferi profesorilor modele verificate, dar că acestea funcționează doar cu implicarea familiei.
Monica Ploeșteanu, specialist în educație Teach: „În momentul în care profesorul îi ascultă pe copii, creează activități extrașcolare cu ei, rutine de autoreglare. Copilul care a avut acel moment de agresivitate, și cu el trebuie lucrat, trebuie recuperat pentru a ajunge să proceseze furia altfel. Și aici trebuie luat în calcul specificul comunității.”
Corespondent ȘtirileProTV: Potrivit proiectului, părinții și tutorii legali vor afla de la profesioniști care ar merge prin școli simbolurile și metodele de recrutare ale grupărilor extremiste, dar și care sunt schimbările de comportament care trădează tendința spre radicalizare a copiilor – tatuaje și inscripționări pe haine, replici verbale, automutilări și alte acțiuni agresive. Familia ar fi îndrumată să verifice prezența digitală a copiilor și care sunt membrii anturajului frecventat.
În același plan sunt implicate și cultele religioase, cluburile sportive și autoritățile locale. În cele 30 de pagini ale strategiei nu apar și măsuri concrete, iar timpul de implementare este generos, anul 2030.