„Mi-au spus «Marș la muncă!», «Luați cu Mucușor» și «Lichelele societății este profesorii». Mărturia șocantă a învățătorului Petruț Rizea, linșat în online după ce a participat la protestul sindicatelor din Piața Victoriei

Petruț Rizea, ținta comentariilor jignitoare în online: „Luați banane cu blugi!”

„Cel mai mare val de hate a venit din online însă nu am avut parte de jigniri și umilințe doar pe rețelele sociale”, ne-a mărturisit Petruț Rizea. Primul incident de acest gen s-a petrecut chiar în stradă, pe Calea Victoriei, în timp ce protestatarii mărșăluiau spre Palatul Parlamentului. „Erau câțiva oameni pe margine care priveau coloana de manifestanți și care, la un moment dat, au început să strige către noi: „Marș la muncă!”. Iar astfel de cuvinte ne-au fost adresate în mai multe rânduri, în zone diferite de pe traseu”.

Însă ce s-a întâmplat apoi în online „a fost horror”, continuă dascălul. „Pe pagina de Facebook, sub fotografiile pe care le-am postat de la eveniment am primit sute de mesaje pline de ură de la oameni diverși. Unii chiar m-au și amenințat”. 

Într-adevăr, fotografia cu pricina a strâns, în doar câteva ore de la postare, mii de like-uri și sute de comentarii: unele încurajatoare, altele jignitoare. „Cred că am șters vreo 20 dintre ele pentru că erau atât de jignitoare încât nici nu pot să le reproduc.  Ideea e însă următoarea: oamenii, în general, au impresia că noi, profesorii, nu producem ceva concret, că suntem doar niște trântori care stăm pe banii statului”. 

Petruț Rizea ne-a spus că astfel de mesaje au curs pe pagina sa aproape întreaga zi, „Mi-au zis marș la muncă, voi ați votat Nicușor, acum luați banane cu blugi, mi-au spus niște lucruri atât de absurde și de penibile…nici nu-mi vine să cred de unde atâta hate la oamenii aceștia. Mi-au mai spus luați cu Mucușor, primiți ce ați votat, lichelele societății este profesorii”. 

„Vorbim despre o ură viscerală a societății împotriva educației. În online oamenii se radicalizează”

Învățătorul Petruț Rizea a precizat că acel val de ură nu a fost unul abstract, teoretizat în studii sau analizat în manuale de psihologie socială. „Vorbim despre o ură  concretă, directă, viscerală aș zice, îndreptată împotriva profesorilor, în contextul protestului. Comentarii, reacții, ironii, dispreț. O avalanșă de judecăți rapide venite dintr-un spațiu în care empatia pare suspendată”.

Ca învățător, experiența nu este doar una de lectură, ci una de expunere, continuă dascălul. „Pentru că am fost acolo. Pentru că, dincolo de profesori, ca și categorie generică, eu sunt parte din acel grup asupra căruia se proiectează frustrarea colectivă. Și atunci apare o tensiune interioară: între ceea ce știu că fac zi de zi la clasă și imaginea deformata care circulă în online”.

Ura aceasta însă nu apare din vid, mai spune învățătorul. Ea este, în mare măsură, rezultatul unei acumulări: frustrări sociale, neîncredere în instituții, experiențe personale negative cu școala, dar și o cultură a devalorizării constante a educației. „Profesorul devine, astfel, un simbol comod, suficient de vizibil încât să devină țintă, dar insuficient de înțeles încât să fie apărat”.

Petruț Rizea avertizează că în mediul online lucrurile se radicalizează, anonimatul reduce responsabilitatea, iar dinamica de grup amplifică discursurile extreme. „O opinie moderată trece neobservată; o replică acidă este validată prin reacții. În acest context, profesorul nu mai este perceput ca individ, ci ca stereotip: cel care vrea mai mult, cel care muncește puțin, cel privilegiat. Realitatea complexă, orele invizibile de muncă, consumul emoțional, responsabilitatea formării dispar aproape complet”.

„Dacă profesorii nu își spun propria poveste, aceasta va continua să fie scrisă de alții în mod eronat”

Iar pentru el, ca învățător, impactul este dublu. „Pe de-o parte, există o formă de descurajare: când munca ta este redusă la caricatură, apare inevitabil întrebarea despre sens și recunoaștere. Pe de altă parte, apare și o clarificare: înțeleg mai bine cât de mare este ruptura dintre interiorul sistemului și percepția publică”.

Această ruptură este, de fapt, problema centrală, consideră învățătorul. „Nu doar nivelul salariilor sau condițiile de muncă sunt în joc, ci relația dintre societate și educație. Atunci când profesorul este constant delegitimat, efectele nu se opresc la nivelul unei categorii profesionale. Ele se transferă asupra elevilor, asupra respectului pentru învățare, asupra valorii pe care o acordăm, ca societate, formării umane”.

Petruț Rizea consideră că trăim într-o societate care nu mai știe exact ce așteaptă de la școală, dar este sigură că este nemulțumită. „Este despre o nevoie de vinovați rapizi, într-un sistem complex care nu poate fi redus la un singur responsabil. Ca învățător, rămân cu o concluzie lucidă: nu pot controla discursul public, dar pot controla felul în care îmi fac meseria. Însă, în același timp, devine evident că tăcerea nu mai este suficientă. Dacă profesorii nu își spun propria poveste, aceasta va continua să fie scrisă de alții, adesea în forme simplificate, nedrepte și profund eronate”, a mai declarat Petruț Rizea. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE