În Rusia, învățământul superior gratuit este garantat, cel puțin teoretic, prin constituție. Și acest lucru a alimentat creșterea numărului de înscrieri în sistemul public de învățământ: peste 1 milion de studenți noi au intrat în instituțiile superioare de studiu în acest an. Totuși, s-ar putea materializa în curând un cost pentru mulți dintre acești studenți, dacă Duma de Stat aprobă un proiect de lege susținut de majoritate, la care lucrează în prezent.
Conform proiectului de lege, într-o renaștere a unei practici din epoca sovietică, studenții care și-au făcut studiile pe cheltuiala guvernului ar urma să lucreze trei ani în serviciul statului după absolvire, scrie publicația The Christian Science Monitor.
Primii care vor intra sub incidența proiectului de lege ar fi studenții la medicină, care în loc să se înscrie în stagiile de practică din spitale, care au devenit răspândite, vor participa la sarcini de muncă cunoscute sub numele de „mentorat”.
Totul face parte dintr-o reformă mai amplă a învățământului superior, în care Rusia abandonează încercările anterioare de integrare cu sistemul european, pe care le consideră a fi în favoarea globalizării liberale, în detrimentul rezervei interne de talente. În schimb, țara pare să revină la sistemul sovietic, cu o diplomă combinată de licență/master de patru ani, care ar putea fi urmată apoi de echivalentul unui doctorat.
Însă reforma „mentoratului” provoacă dezbateri în Rusia cu privire la cine deservește noul sistem.
Criticii deplâng costurile efective pe care le impune educației „gratuite” și datoria cu forța de muncă pe care o impune absolvenților.
Însă susținătorii spun că munca pe care o vor oferi absolvenții este extrem de necesară în comunitățile defavorizate – și că este perfect natural ca societatea să se aștepte ca un tânăr care a primit o educație pe cheltuiala contribuabililor să ofere ceva înapoi.
„Ce e așa rău în fostul sistem de învățământ sovietic?”, spune Larisa Popovici, expertă la Școala Superioară de Economie din Moscova. „Este pur și simplu rezonabil să te aștepți ca cineva care primește o educație scumpă și șansa de a-și alege o profesie să facă un mic serviciu pentru binele poporului.”
Salariu echitabil sau muncă forțată?
Rusia post-sovietică a adoptat un sistem în care aproximativ jumătate din cei aproximativ 5 milioane de studenți postliceali își acoperă taxele de școlarizare prin diferite niveluri de sprijin de stat, în timp ce restul își plătesc singuri taxele.
Criteriile pentru a primi o educație gratuită pot fi complicate. Acestea includ excelența academică, dar – potrivit surselor oficiale – o astfel de asistență este extinsă și studenților din medii sărace sau din familii numeroase, orfanilor, persoanelor cu dizabilități și, din ce în ce mai mult, veteranilor războiului din Ucraina.
Ideea serviciului obligatoriu a stârnit multe controverse.
Susținătorii susțin că trimiterea absolvenților recenți la clinici și spitale regionale, unde vor ajuta la atenuarea lipsei cronice de personal, le va oferi o experiență practică mai valoroasă decât un stagiu într-un spital orășenesc. Dacă proiectele pilot cu studenții la medicină funcționează, adaugă ei, sistemul poate fi extins rapid la studenții din alte domenii, în special ingineri, profesori și chiar jurnaliști.
Criticii au o listă de obiecții, începând cu argumentul că serviciul obligatoriu batjocorește garanția constituțională rusă a educației gratuite pentru toți. De asemenea, ei subliniază că infrastructura din epoca sovietică pentru un astfel de sistem a dispărut de multă vreme. Implementarea sa în practică înseamnă probabil aruncarea studenților în zone îndepărtate, fără prevederi pentru locuința lor și alte condiții de viață, cu atât mai puțin garanții ale educației practice ulterioare, așa cum este implicită în termenul „mentorat”.
„Puteți numi asta «mentorat», dar, de fapt, va fi doar muncă obligatorie”, a declarat dr. Alexei Kurinni, deputat al Partidului Comunist, într-o declarație trimisă prin e-mail către CS Monitor. „M-am întâlnit cu studenți la medicină [care se vor confrunta cu această cerință] și sunt foarte precauți în privința acestei inovații propuse. Majoritatea o văd doar ca pe o povară suplimentară.”
Konstantin, student în anul doi la Medicină, care a refuzat să-și dezvăluie numele de familie din cauza preocupărilor legate de confidențialitate, spune că este pregătit să înfrunte serviciul obligatoriu, dar adaugă că se îndoiește că acesta îi va aduce beneficii dezvoltării profesionale așa cum afirmă susținătorii săi. Își face griji că va fi aruncat într-o clinică regională cu personal insuficient, unde va trebui să îndeplinească orice sarcini îi sunt la îndemână, fără nicio supraveghere sistematică, cu atât mai puțin „mentoratul” promis.
„Sper să am puterea să dedic acest timp și poate că îmi va crește calificările profesionale”, spune el. „Dar pot prevedea o mulțime de dificultăți. Nu ar fi mai bine să mi se permită să caut un loc de muncă liber și independent?”
Un alt factor care complică lucrurile este faptul că sistemul de sănătate din Rusia, la fel ca învățământul superior, a devenit un amestec de servicii publice și private. Constituția Rusiei garantează îngrijire medicală gratuită pentru toți, dar cei care și-o pot permite plătesc pentru a merge la clinici și spitale private, care au personal mai bine plătit, servicii prompte și cele mai noi echipamente și tratamente.
Aproximativ 5% dintre ruși au o asigurare medicală privată, deși se estimează că procentul este de până la 20% în orașele mari precum Moscova și Sankt Petersburg.
Dr. Kurinni spune că aproximativ 25% dintre absolvenții de medicină nu vin deloc să lucreze în sistemul de sănătate de stat și, probabil, își găsesc locuri în sectorul privat.
„Ineficiențe și consecințe neintenționate”
Analiștii au opinii diferite în ceea ce privește motivele reformării învățământului superior și noua cerință ca absolvenții de la stat să îndeplinească un serviciu obligatoriu. Unii susțin că actuala conducere a Rusiei, compusă în principal din persoane care au crescut în URSS, gestionează izolarea și alienarea crescândă a țării față de Occident apelând la metodele sovietice consacrate de organizare a vieții economice în circumstanțe similare.
Alții spun că principalul motor al reformei este deficitul acut de forță de muncă din Rusia, în special lipsa lucrătorilor calificați, pe fondul condițiilor de război. Sistemul public de sănătate era deja supus unei presiuni, mai ales în regiunile îndepărtate, pentru că personalul calificat gravitează către orașele mari, unde salariile și condițiile sunt mai bune. Ideea de a trimite mii de absolvenți noi în fiecare an pentru a umple golurile din sistem este seducătoare din punct de vedere politic, spun ei.
„Deficitul anumitor profesioniști este mare, iar salariile din sectorul public nu sunt suficient de mari pentru a atrage absolvenți ai celor mai bune universități”, spune Oleg Buklemișev, expert în politici economice la Universitatea de Stat din Moscova. Cu toate acestea, el spune că nu este posibil să fie recreat fostul sistem sovietic cuprinzător în condițiile actuale și adaugă: „De ce am vrea să facem asta?”
O abordare mai bună, susține Buklemișev, ar fi să se urmeze practicile mondiale și să se adopte un sistem de împrumuturi în numerar pentru a sprijini studenții nevoiași pe parcursul educației lor. „Această idee [de serviciu obligatoriu] este extrem de nepopulară și mulți oameni se tem că va duce doar la tot felul de ineficiențe și consecințe neintenționate.”
Dr. Kurinni spune că partidul său, comuniștii, va susține legea. Dar el susține că deficiențele din sectorul sănătății publice trebuie abordate cu măsuri mai ferme decât simpla introducere a câtorva mii de noi absolvenți în sistem în fiecare an.
„Problema fundamentală din sistemul public o reprezintă salariile mici și volumul mare de muncă cu care se confruntă medicii”, spune el. „Avem nevoie de creșteri majore ale finanțării de la stat pentru a aborda aceste probleme, altfel ele vor rămâne”, cu sau fără o injecție anuală de absolvenți recenți care sunt obligați să-i dedice timp.
Citește și:
Editor : Ș.R.