Cum a reușit profesorul Mihail Iordache – Bossul din Câmpina

Antrenorul campionilor: „Nu am fost un elev cu 10 pe linie. Eram prea rebel”

Mihail Iordache a pus Câmpina pe harta performanței. La doar 27 de ani, tânărul, un mare pasionat de matematică, pregătește sute de elevi pentru Evaluare și Bacalaureat însă lecțiile predate, modul în care explică și programul draconic pe care îl impune la clasă sparg toate tiparele. În Câmpina toată lumea îl cunoaște: este antrenorul campionilor. Cât despre copii, aceștia îl adoră. Bossul, cum îi spun tinerii, Șeful sau Regele este pentru ei mentor, prieten, dar și un profesor câteodată sever, din cuvântul căruia nu ies. Secretul este respectul pe care și-l acordă reciproc. 

„Când eram mic, am învățat să fac înmulțiri, adunări și scăderi înainte să învăț să citesc. Totul în jurul meu era matematică sau reușeam eu cumva să transform totul în matematică. Nu eram pasionat de nimic altceva decât de cifre. Însă, contrar așteptărilor, nu am fost un copil cu 10 pe linie la școală. Dimpotrivă. Până în clasa a treia m-am numărat printre cei mai slabi la învățătură”, ne-a mărturisit Mihail.

Chiar și la matematică, acesta nu a avut mereu note mari. „Și nu pentru că nu aș fi știut materia – ea depășise pentru mine granițele școlii, era pasiune, era fericire în stare pură – dar am fost un copil rebel, învățam doar cu voiam eu, iar teoria nu-mi plăcea mai deloc”.

„Mâncam matematică pe pâine, dar eu tot fotbalist visam să fiu” 

Când a împlinit 9 ani Mihail a fost înscris de părinți un club de fotbal, iar sportul avea să-i schimbe copilului întreaga viață. „Nu aș fi ajuns niciodată unde sunt azi dacă nu aș fi făcut sport. Am fost un copil care la școală se mulțumea cu puțin. Nu eram deloc muncitor, nu-mi prea dădeam silința decât la matematică. Fotbalul însă m-a învățat ce înseamnă disciplina, organizarea, competiția. Și atunci mi-am spus așa: voi pune burta pe carte și voi ajunge cel mai bun din clasă. Mi-a luat cam doi-trei ani, dar am reușit”.

În tot acest timp, însă, visul lui Mihai era altul: să fie fotbalist la Steaua, iar apoi să ajungă la Barcelona. „Avem 13-14 ani, jucam la CS Câmpina și visam cu ochii deschiși stadioane pline, meciuri în Liga 1, apoi mă vedeam la Europene, la Campionatul Mondial…să joc pe marile stadioane ale lumii, să fiu cunoscut, apreciat”.

N-a fost să fie și și-a dat seama de acest lucru în ultimii ani de liceu. „Am renunțat la vise copilărești, dar nu și la fotbal. Și astăzi joc la CS Bordeni, o echipă din Liga a cincea. O dată pe săptămână, în weekend, am meci. Nu mă duc mereu, dar ori de câte ori am timp ăsta e primul lucru pe care îl fac: mă prezint la meci”.

Pe terenul de fotbal, Mihail joacă fundaș stânga, în sala de clasă este antrenorul minților tinere. „Matematica este precum fotbalul: trebuie să te antrenezi încontinuu pentru rezultate. Performanța nu apare peste noapte. E nevoie de muncă, disciplină, seriozitate și dorința de a fi cel mai bun”.

Sistemul care taie aripi 

În 2018 Mihail a intrat la Politehnică, în București la, Automatică și calculatoare. „Încă din anul întâi de facultate am început să dau meditații. Făceam naveta: după cursuri mă urcam în tren, ajungeam în Câmpina, țineam orele la un centru educațional unde mă angajasem colaborator, iar apoi, în aceeași zi, mă  întorceam la București. Locuiam pe atunci în cămin însă, un an mai târziu, m-am mutat cu chirie împreună cu un coleg”.

După facultate, Mihail a decis că un job într-o multinațională nu i se potrivește. El își dorea altceva: să continue să-i învețe pe copii matematică. „Îmi plac foarte mult oamenii, îmi place să fiu înconjurat de ei, nu sunt un om retras, solitar, dimpotrivă. Și nu mă văd închis într-un birou, toată ziua cu ochii într-un ecran, eu singur cu mine. Pe de altă parte, îmi place foarte mult și să predau, să-i învăț pe alții”. 

De ce nu a intrat în învățământ? Pentru că Mihail nu este omul obedient, care să respecte reguli cu care nu este de acord. Ne-a spus că sistemul îl încorsetează, îi taie aripile, imaginația, îi fură libertatea. „Am predat anul acesta ca profesor suplinitor la Școala Centrală de la noi din oraș, dar m-am lecuit”, ne-a mărturisit cu amărăciune. Într-adevăr, scurta lui experiență nu a fost deloc una plăcută.

„Nu am fost lăsat să predau așa cum vreau, să-i învăț pe copii matematica în felul meu. De exemplu, am format un grup de lucru dimineața și veneau de la ora 7 în jur de 120 de elevi. Veneau pentru că le plăcea și își doreau să învețe mai mult. Și am făcut lucruri frumoase cu ei până când mi s-a spus stop. Au început să mă critice părinții, apoi chiar unii dintre colegii de cancelarie”. 

Metodele unei minți strălucite: matematică în pauze, note de 10.40 și întrebări de cultură generală. „Sistemul rigid nu m-a lăsat să predau în stilul meu”

Într-adevăr, metodele aplicate de Mihail nu au fost dintre cele mai ortodoxe,  dar profesorul nu încerca decât un singur lucru: să-i învețe pe copii matematică. „S-au supărat unii părinți că îi țineam pe copii câteodată și în pauze, până terminau exercițiul, că eram corect și dădeam notele pe bune, că nu țineam cont că elevul X este copilul nu știu cui și trebuie protejat, s-au supărat că le spuneam adevărul verde-n față. Pe mine nu putea să mă păcălească nimeni, nu-i lăsam să copieze și nu am menajat niciodată pe nimeni. Sunt interese mari în sistem, un sistem clădit pe relații și nepotisme. Iar școala aceasta chiar ar fi putut bifa performanțe remarcabile la matematică dacă aș fi fost lăsat să fac lucrurile în stilul meu”. 

La clasă, Mihail, ca să facă testele mai interesante, le dădea copiilor, după exercițiile de matematică, și câteva întrebări de cultură generală. Dacă știau răspunsul corect, primeau puncte bonus. „De exemplu, îi rugam să-mi spună cinci capitale europene sau cine a fost Nichita Stănescu. Însă nota nu era influențată de acele răspunsuri. Dacă elevul știa matematică, lua la matematică 10. Acele întrebări se punctau în plus. Deci, un copil ar fi putut ajunge și la nota 10,40. Nu s-a întâmplat dar ar fi fost posibil. Vă dați seama, această metodă era de fapt un stimul pentru ei, ceva inedit. Normal că în catalog treceam nota reală”. 

Mihail Iordache ne-a spus că în sistemul de învățământ sunt foarte mulți oameni slab pregătiți, dar și multă răutate și invidie. „Iar răutățile lor, dedesubturile, meschinăriile, oamenii care nu mă înțelegeau și mi se opuneau mulți din principiu toate astea pe mine mă trăgeau înapoi. Eu, ca om, ca dascăl, simțeam că nu evoluez în acel mediu. Așa că am renunțat și m-am concentrat 100% pe pregătirea copiilor în particular. Copii cu care pot să lucrez așa cum consider că trebuie, că este necesar, copii pe care i-am luat de la nota 3 și i-am adus la 10”.  

„Am cumpărat două paturi pentru elevii care învață noaptea. Și lucrăm împreună până ne ia somnul”  

Centrul educațional din Câmpina a fost înființat în anul 2021, iar în prezent aici  sunt înscriși peste 300 de elevi. Printre aceștia se numără și copii care provin din familii nevoiașe, copii orfani, copii cu autism, cu ADHD sau chiar cu sindrom Down. „Pe toți aceștia îi pregătesc gratuit. Este plăcerea mea și nevoia mea de a ajuta”. 

Însă, pe lângă cei 300 deja înscriși, pe lista de așteptare mai sunt încă 250 de copii. „Când pleacă unul sau îi dau pe unii afară, vin ceilalți”. 

Pentru că da, din centru copiii pot fi și excluși. „Dacă sunt obraznici, dacă se poartă urât unii cu alții, dacă fac bullying, dacă nu mă respectă..încheiem colaborarea. Nu stau la discuții. M-am dus chiar și la un psiholog să mă învețe cum să pun problema, cum să-i dau afară fără să se transforme totul într-o dramă”.

La centru, elevii lui Mihail sunt împărțiți în 40 de grupe, în funcție de nivelul lor de pregătire. „Copiii lucrează cu mine dar și cu alți șapte profesori. Doi dintre aceștia sunt angajați full time, iar alți șapte, part-time”.

„Am copii care lucrează și câte 7-8 ore la centru. Performanța înseamnă muncă”

Cât despre programul elevilor, și acesta este cât se poate de atipic. „Ei cumpără un abonament și pot veni la pregătire ori de câte ori doresc și pot sta oricât de mult vor”. Elevii de-a opta au varianta asta, a abonamentului, care costă la Câmpina 600 de lei pe lună, iar la centrul din București – Mihail și-a deschis un centrul educațional și pe Bulevardul Dacia din capitală – 950 de lei pe lună. „Unii vin dimineața, alții în cursul zilei, dar am o mulțime de elevi care vin seara și lucrează și până la ora 2- 3 dimineața”. 

Mihail ne-a spus că, în general, elevii săi lucrează zilnic la centru câte 4-5 ore, dar sunt unii care studiază și câte 80 de ore pe săptămână. „Unii au și dormit aici. Am cumpărat în sălile de clasă două paturi, iar copiii care stau peste noapte pot dormi la centru, dacă vor să stea până târziu”.

Alții, continuă Mihai, au stat peste noapte drept pedeapsă. „Dacă veneau cu temele nefăcute sau mă supărau cu ceva, îi țineam acolo să lucreze până îi lua somnul. Sau până adormeam eu. Cel mai mult a stat un copil până la patru jumătate dimineața”. Este chiar elevul care acum doi ani luase la simulare nota cinci și care la bac a luat 10 curat. 

La centrul din Câmpina ajung și copii din alte orașe: „Am avut elevi din Constanța, Brăila, GIurgiu. Ajungeau dimineața la Câmpina, lucrau cu mine câte 7-8 ore la centru, iar apoi luau trenul de seară spre casă. Am avut un elev din Timișoara care venea la Câmpina vineri și pleca duminică. Lucram cu el tot weekendul”.

„Mai și țip la ei câteodată. Îi dau și afară. Păi, ei sunt mulți, iar eu doar unul”

Mihail lucrează câte 14-16 ore zilnic. „Am sacrificat ani din viața mea, inclusiv sănătatea, dar nu mă plâng. Îmi place ce fac și, dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot asta aș face. Și dacă aș avea doar 15 elevi tot atât aș munci, că nu pot să mă abțin”. 

La Evaluarea Națională din acest an, doi elevi pregătiți de Mihail au luat la matematică nota maximă. La Bacalaureat însă numărul acestora a fost mult mai mare: 14. 

„Am lucrat cu ei după propriile mele cărți și fișe de lucru. Le dau foarte multe teste; oricând în timpul zilei se pot trezi pe whatsapp cu un quiz. Dacă stau la coadă la cumpărături și mă plictisesc le trimit un test. Și în mașină, la stop, când stau degeaba le mai trimit încă unul”. 

Mihail a angajat două persoane care să conceapă pentru copii quiz-uri. Este vorba despre 5-10 întrebări fulger din teorie dar copiii trebuie să și rezolve anumite exerciții. Apoi, de trei ori pe lună ei trec printr-o simulare a examenelor naționale pentru care se pregătesc. „Eu pun mare accent pe respect, seriozitate și sinceritate. Pentru mine este esențial să pot comunica cu acești copii, să-i cunosc, să le știu nevoile, lacunele”.

Mihail spune despre el că este un profesor sever dar foarte corect. „Nu-mi place minciuna. Mai și țip la ei câteodată. Îi dau și afară. Nu este un lucru cu care să mă mândresc dar, pe de altă parte, sunt momente când trebuie să te impui. Ei sunt mulți, eu sunt doar unul. Trebuie să le fac față. Am o responsabilitate uriașă față de ei. Nu am voie să greșesc, să las garda jos”.

Cum și-a concediat Mihail părinții. „I-am dat afară. Păi îi lăsau pe copii să copieze”

Profesorul își ia foarte în serios meseria. A ajuns până-ntr-acolo încât și-a concediat propriii părinți, care îl ajutau, într-o vreme, la supravegherea elevilor în timpul simulărilor lunare.

„Am vrut să mai reduc din costuri și i-am rugat pe ai mei să mă ajute la supraveghere. Orice om poate face chestia asta. Nu-i nicio scofală. Am observat însă că elevii supravegheați de ei aveau note foarte mari și nu mi s-a părut în regulă. De fapt, ce făceau mama și tata? Buni la suflet, li se făcea milă de copii și îi mai lăsau să tragă cu ochiul. M-am enervat atunci, le-am spus că ne furăm căciula singuri, că eu am nevoie să știu ce au învățat acei elevi, la ce nivel se află, le-am spus că nu-i ajută deloc, dimpotrivă, le fac un mare rău. Am decis atunci să închei colaborarea cu ai mei și i-am dat afară”.

„Eu, la Bac, la mate, am luat 9.70, o notă foarte mică. Am avut emoții, dar m-am dat și smecher”

La Bacalaureat, în acest an, 14 dintre elevii pregătiți de Mihail au luat nota 10 la matematică, iar alți 18 au primit note între 9.90 și 9.95. „Încerc să-i conving să depună contestație pe cei cu 9,95. E limpede că un profesor evaluator le-a dat 10, iar altul 9.90”. 

Pe cât de simple au fost subiectele la Bacalaureat, pe atât de dificile au fost la Evaluare, consideră Mihail Iordache. „Dificil pentru copii a fost să ia note peste 9.70. Până la această notă, subiectele au fost ușoare, n-a fost nimic ieșit din comun ca și grad de dificultate. Însă, dincolo de acest punctaj lucrurile s-au complicat puțin. Aici s-a dat și bătălia, între 9.70 și 10. Exercițiul 4 B de la subiectul al treilea i-a pus în dificultate. Ce mă frustrează însă foarte tare este că elevii mei au rezolvat acest subiect complicat, dar au greșit la altele mai ușoare din cauza emoțiilor”.

Mihail știe ce spune pentru că a trăit emoții intense el însuși când a dat Bacalaureatul. „Îmi amintesc de mine, la Bac. Am luat la mate 9.70, o notă, după părerea mea, foarte mică. La câtă matematică știam, trebuia să iau 10. Și am mai făcut o greșeală: am ieșit din sală după o oră jumătate. Am vrut să fiu eu șmecher. Și exact asta încerc să le spun elevilor mei să să nu facă. Ei trebuie să stea în bănci două ore, trei ore, cât au la dispoziție, să nu facă greșeala mea. Pe mine o astfel de decizie m-a costat scump”.

„Examenele pun o presiune prea mare pe copii? Asta o spun doar oamenii leneși!”

La Evaluare s-au luat anul acesta cele mai puține note de 10 din ultimii 14 ani. Motivul? Mihail Iordache este de părere că nu elevii sunt de vină, ci sistemul. „Care este unul de tip mafiot. Mă refer la mafia meditațiilor care sunt făcute foarte prost. Cei care oferă astfel de servicii îi păcălesc, efectiv, pe copii și pe părinți. Sunt oameni care nu-și dau interesul, oameni care nu se implică. Într-adevăr, copiii trec aceste examene, dar nu cu note mari. Eu, de exemplu, am obținut cu elevii mei mai multe note de 10 decât toți profesorii din Câmpina la un loc. Meditatiile sunt o vrăjeală totală, o minciună. Să vă mai dau un exemplu: eu, anul acesta, am avut copii care luat la Bac la română sau biologie note de 3 și de 4, dar la matematică au luat 8, 9 sau chiar 9.50. Asta spune multe”.  

L-am întrebat pe Mihai cum îi motivează pe copii, cum îi pregătește psihic și emoțional, iar răspunsul a fost mai simplu decât ne așteptam: copiii, odată ce văd că încep să se descurce, să înțeleagă, să evolueze, prind aripi, încredere, își doresc să știe și mai mult, și mai bine. „Când văd că de la ultimii din școală la mate ajung primii..vă dați seama ce boost de încredere primesc? Asta trebuie să facă un bun pedagog: să știe cum să-l facă pe elev să vină spre el. Eu am reușit să adun la școală 120 de copii de la 7 dimineața. Și nu i-a obligat nimeni. Și sunt mândru de asta. Că am reușit să ajung la ei, la sufletele lor. Îmi dădeau părinții mesaje: băi Mihail ce ai făcut că se trezesc ăștia micii la cinci și ne dau și nouă trezirea”. 

Și încă un lucru a mai ținut să precizeze profesorul. „Mulți părinți dar și multe voci din sistem spun că examenele pun o presiunea mult prea mare pe umerii copiilor. Eu cred că asta spun oamenii care toată viața lor au fost niște leneși. Și ce dacă e presiune? Hai să învățăm să-i facem față, nu să ne plângem că există”.

Cum se copiază la Evaluarea Națională în toaleta școlii. „Scrijelesc răspunsurile pe pereți sau lasă bilete cu rezolvările”

L-am întrebat pe Mihail Iordache dacă ar schimba ceva în organizarea Evaluării Naționale și iar răspunsul a fost un DA răspicat. „De șase ani s-au reintrodus grilele, iar la grile se copiază. Unii învață pe bune și le rezolvă perfect, alții le fură de la cei care învață. La grile este foarte ușor să copiezi. Îți ia maximum 30 de secunde să vezi rezolvarea colegului, dacă vrea să-ți arate. Și de la distanță, de la 5 metri, vezi”. 

Anul acesta au fost foarte multe lucrări de nota 7 curat, continuă Mihail. „Pentru că la subiectul trei copiii n-au făcut nimic. Dar ceva nu este în regulă aici pentru că unele subpuncte de la acest ultim subiect au fost mai ușoare decât unele dintre exercițiile grilă. Concret, din 12 grile, 4-5 au fost mai dificile decât un subpunct de la exercițiile 1 și 3 de la ultimul subiect”. 

O altă modalitate de a copia la examene este copiatul în toaletă. „Da, ați auzit bine. Cel mai bun elev se duce în timpul examenului la toaletă și lasă un bilet sau scrijeleste chiar pe pereți, într-un colț, răspunsurile. Apoi, copiii ies din examen, rând pe rând, merg la toaletă și copiază răspunsurile. Vă spun că așa se întâmplă în multe școli. Mi-au spus mie copiii pe care îi meditez”.

„Copii, nu fiți tocilari! Aveți nevoie și de distracție”

Dacă pentru copii a început vacanța, pentru Mihail Iordache pregătirea la centrul educațional continuă. „Pentru mine, lecțiile pe care le predau și timpul petrecut cu elevii sunt relaxarea și bucurie. Nu simt nevoia să închid ușa centrului, să-mi fac bagajele și să plec prin cine știe ce țări străine. Sau să pierd timp pe la terase sau cluburi. Dar să nu credeți că sunt vreun antisocial. Plec în călătorii, în excursii, plec în turnee cu echipa de fotbal. V-am spus, îmi plac mult oamenii, dar și mai mult îmi place matematica și să predau matematică în felul meu”.

Iar ca un sfat prietenesc din partea Bossului, cel mai cool prof din Câmpina…„Copii, nu fiți tocilari! Aveți nevoie și de distracție, dar să fie cu măsură, să existe un echilibru între relaxare și studiu. Și o să vedeți: va fi bine!”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE