Cu domnul Ion Teodor Palade pe lângă granițele reci ale metafizicii și între granițele calde ale literaturii…
Ion Teodor Palade este profesor de matematică, scriitor mai puțin vizibil și mare amator de șah. Firea domniei sale este una a unui introvertit vesel, zglobiu pe alocuri dar, în părțile ei mai adânci, metafizica și trăirile ei și-au făcut culcuș, adică nu mai au de gând să îl părăsească. De aici, toate intensitățile pe care cuvintele îl fac să le trăiască…
Gabriel Enache: Există (din punctul dumneavoastră de vedere) în matematică, în lumea cifrelor pe care o faceți vizibilă, o anumită, un fel de dimensiune?
Ion Teodor Palade: Da, există o dimensiune, dimensiunea realităților concrete, transformată în unde ale gândirii, până acolo unde ar fi să răsară și ar începe negândita armonie.
Gabriel Enache: Plus și minus infinit delimitează sau, dimpotrivă, lărgește granițele înțelegerii?
Ion Teodor Palade: Conceptul de infinit ne oferă certitudinea, nu totdeauna continuă, a depășirii limitelor, a trecerii dincolo de pragul, pe care doar timpul ni-l poate desena, la o efemeră pulsație a lui, ca fiind iluzoriu sau numai insurmontabil.
Gabriel Enache: Există spiritualitate în matematică, în matematica pură sau în gândirea care o compune (construiește)?
Ion Teodor Palade: Gândirea nu poate fi separată de spiritualitate, atâta vreme cât gândul are fericita respirație a primenirii. A intra în matematică, a stărui acolo, înseamnă a fi conștient de un minim efort al gândului dăruit cu spirit… și al drumului către o maximă vibrație a unui perceptibil Univers, ce așteaptă calm să fie cuprins.
Gabriel Enache: În ceea ce scrieți – cred eu – , folosiți o notație directă, un pic seacă, o notație care îl… aruncă pe cititor într-un interval (deh!) al vagului. Ce vă face sau ce vă inspiră să scrieți aceste texte, poeme, proze, gânduri?
Ion Teodor Palade: În general, n-ar fi benefic, pentru nici una dintre părți, ca un autor să-și motiveze alegerea formelor de exprimare în fața cititorului, cu atât mai puțin… rostul rostirilor sale.
Gabriel Enache: Credeți că astăzi poezia, de fapt literatura, se mai lasă influențată de matematică, de manifestările, de trăirile ei logice, cursive?
Ion Teodor Palade: Poezia… veritabilă, izbitoare și fermecătoare, este procesul unei intense abstractizări, este o construcție comparabilă cu rezolvarea fluidă a ecuațiilor sau cu stabilirea relațiilor seducătoare între puncte, drepte și plane, este o finalizare spontană a unei anumite conexiuni neuronale.
Gabriel Enache: Câtă disponibilitate vă acordă formația de matematician pentru evadarea în lumea firavă a literaturii?
Ion Teodor Palade: Din matematică sau din artă nu se poate evada. Rămâi acolo, pentru că tu știi că acolo este locul tău firesc, amprenta cuantică a gândului tău, cel de toate zilele. Literatura, dincolo de a fi o lume firavă, este o colecție de imagini, în care uneori ne recunoaștem, sau am dori să ne recunoaștem.
Gabriel Enache: Cine este persoana, profesorul, prietenul care v-a(u) influențat cel mai mult pe parcursul, pe drumul formării?
Ion Teodor Palade: Aici rămâne un gol, pentru că nu-mi amintesc să fi existat un model, atât de prețios încât să-l transform în idol, în icoană, sau, în sfârșit, ca persoană acaparatoare a visurilor mele, cel mai adesea… ademenitoare.
Gabriel Enache: Munca de profesor, de educator, vă ține trează atenția pentru activități intelectuale sau vă pune piedici, vă încetinește?
Ion Teodor Palade: Activitatea unui profesor este o formă de exprimare intelectuală în relație cu lumea în care el se mișcă, efectiv, ca Profesor. Restul… e tăcere! (Sau, poate, farmecul delicat al școlii!).
Gabriel Enache: Cele mai mari satisfacții din activitatea dumneavoastră de profesor care sunt?
Ion Teodor Palade: Care sunt cele mai mari satisfacții? Evident că sunt micile momente fulgurante, când simt clar și fără dubiu că o idee a mea a ajuns în câmpul conștient al elevului… înainte ca eu să o rostesc.
Gabriel Enache: Cât har, câtă dorință, câtă plăcere în lumea matematicii pentru un matematician?
Ion Teodor Palade: Pare un truism… Nu există har, dorință sau plăcere. Matematica nu le conține ca noțiuni, nici măcar derivate. Un matematician s-a format pentru că a acceptat, zi de zi și… zi de zi, matematica în viața lui… E simplu!
Gabriel Enache: Calea/drumul dumneavoastră în/către aceste lumi: matematică, literatură, au fost obositoare sau sunt cu adevărat experiențele care v-au împlinit și care v-au desăvârșit?
Ion Teodor Palade: Nimic nu te poate împlini sau, și mai prețios, nu te poate desăvârși. Totul se transpune unei ordini relative, în care cei de departe îi privesc pe cei de aproape cu un soi de indulgență naturală.
Gabriel Enache: Cine este Ion Teodor Palade atunci când se vede (se lasă văzut) singur în fața unei oglinzi care îi reflectă viața și trăirile ei?
Ion Teodor Palade: Când îmi citesc numele…, mă simt traversat de tot mai mici și, de departe (iar!) molateci păianjeni, istoviți de mătăsuri, singulari…, în diminețile uscate, atunci când oglinda se întoarce, precis, spre elipsa lunulelor lui Saturn, acele rupturi argintate, din prea duioasele pete solare.
Gabriel Enache: Vă mulțumesc frumos și vă doresc spor în continuare!
Ion Teodor Palade: Mulțumesc frumos, la fel!