În afară de bani și de mentalitatea părinților care au trăit în comunism și consideră că este un eșec învățământul profesional, sub orice formă, în liceele tehnologice și cu sistem dual sunt și probleme grave legate de infracționalitatea juvenilă, ceea ce determină mulți părinți să nu-și dorească o educație în astfel de mediu pentru copiii lor. Altă problemă este legată de companiile care au încercat să absoarbă forță de muncă din școli și au constatat că investiția făcută a fost o pierdere, din cauza lipsei unei colaborări eficiente cu școlile.
Fostul ministru PNL Ligia Deca a încercat să forțeze trecerea unui procent din ce în ce mai mare din totalul elevilor către învățământul dual, în mandatul ei. Chiar au existat scandaluri, la admiterea la liceu, în anii 2023 și 2024, când Ministerul Educației a alocat un număr mai mic de locuri pentru profilul teoretic și mai mare pentru tehnologic și dual, dar elevii și părinții au refuzat să se conformeze.
Diminuarea numărului de locuri la profilul teoretic s-a făcut prima dată în anul 2022, pentru anul școlar 2023-2024, iar primul scandal a izbucnit în iulie 2023, când numai 20% din totalul absolvenților de clasa a VIII-a au ales locurile de la școlile profesionale, tehnologice sau cu sistem dual, iar cei care nu au intrat la un liceu după prima sesiune de admitere din vară s-au înscris, în a doua etapă, pe locurile rămase libere la teoretic.
În 2022 au fost eliminate mii de locuri de la licee, pentru a fi determinați elevii să meargă spre școlile profesionale și învățământul dual, dar opțiunile absolvenților clasei a VIII-a arată că foarte puțini își doresc această formă de învățământ. În plus, mai este un fenomen pe care MEC nu l-a analizat cu atenție: chiar dacă sunt admiși la profil tehnologic, profesional sau în sistem dual, foarte mulți elevi își depun apoi cererile de transfer la unități școlare mai bune decât cele la care au fost repartizați.
În fiecare an se invocă aceleași probleme: delincvență, bullying și nivel slab de pregătire, iar simpla forțare a elevilor către sistemul dual și profesional nu rezolvă situația care-i determină să aleagă profilul teoretic.
Numărul infracțiunilor raportate a scăzut, dar cazurile sunt mai grave
Cum Ministerul Educației nu reușește să rezolve problema violenței în școli și nici pe cea a extinderii rețelelor de trafic de droguri, iar cele mai vizate sunt exact școlile unde ajung elevi mai slab pregătiți, nici nu poate cere societății românești să se îndrepte cu noile cohorte de adolescenți spre un astfel de mediu.
La începutul săptămânii, ministrul Sorin Costreie a aprobat Planul Național de combatere a violenței în școli, dar nu este decât un sistem de proceduri care nu a garantat niciodată, în mod real, posibilitatea de scădere a numărului de acte de violență și alte tipuri de infracțiuni din unitățile de învățământ. Datele Ministerului Afacerilor Interne arată că în anul școlar 2025-2026 au fost înregistrate peste 2.700 de infracțiuni în unitățile de învățământ preuniversitar din România.
Chiar dacă statisticile arată o scădere ușoară față de anul anterior și una foarte importantă față de situația din 2018-2019, când se înregistrau peste 10.000 de infracțiuni, tipologia acestora este mai gravă decât în trecut, multe acte de violență fiind însoțite de intrarea în școală cu arme albe, dar se adaugă și amplificarea consumului de droguri.
Cele mai multe astfel de probleme sunt în liceele cu învățământ tehnologic și profesional din zone defavorizate din punct de vedere al situației socioeconomice, unde gradul de sărăcie este peste media națională și unde, în mod deosebit, ar fi nevoie mai mare de pregătirea tinerilor în sistemul de învățământ dual. Ministerul Educației încă nu are o analiză completă a acestei situații, dar o arată statisticile MAI și studiile făcute de ONG-uri și de sindicatele profesorilor, în ultimii ani.
Beneficiile reale ale companiilor nu s-au analizat
Pe de altă parte, noii miniștri ai Educației au constatat că au în sistemul dual 1.000 de firme înscrise, dar problemele pe care companiile le-au ridicat, de la introducerea acestui sistem de învățare nu au fost niciodată analizate pe baza unor exemple concrete.
Principalele domenii în care piața încerca să absoarbă elevi din sistemul de învățământ dual, încă de acum un deceniu, au fost construcțiile și HoReCa, dar mulți patroni de firme s-au declarat dezamăgiți atât de regulile sistemului, cât și de nivelul de pregătire sau de înțelegere pe care îl demonstrează elevii, atunci când ar trebui să muncească în companiile care le susțin educația.
Mai mult, atunci când proprietarii firmelor au încercat să comunice cu școlile de la care proveneau elevii, s-au lovit de un zid: nici legislația nu le permite să oblige elevii să muncească în orele dedicate pregătirii practice din sistemul dual, dar nici coordonatorii din școli nu vor să le impună elevilor să fie serioși la locul de muncă. Nici contracte nu se pot face cu elevii, pentru a li se garanta investitorilor din firme că vor beneficia de forța de muncă în care investesc, măcar pe o perioadă determinată. În caz de proces, instanțele de judecată au dat dreptate elevilor, chiar dacă patronii firmelor la care au făcut stagiile de pregătire practică au dovedit neimplicarea copiilor în munca pe care ar fi trebuit să o depună, iar faptul că firmele nu-și pot recupera investițiile în acest sistem dual nu reprezintă un argument solid pentru modificarea legislației astfel încât să fie obligați elevii să rămână angajați în respectivele companii care au plătit pentru formarea lor profesională, sperând că astfel își vor putea asigura măcar pentru câțiva ani forță de muncă sigură și formată pentru nevoile companiei.
Chiar dacă astăzi sunt înscrise în sistem 1.000 de firme, aceasta nu este o garanție a succesului acestui sistem de învățământ dual, pentru că problemele au rămas aceleași, iar situațiile de succes sunt puține. Până când problema de fond nu se rezolvă – adică posibilitatea de a obliga elevii să presteze munca pentru care sunt plătiți și să poată rămâne la firma la care fac stagiile de practică măcar 3 ani după finalizarea contractului educațional – companiile care preiau această sarcină a sistemului de educație depind doar de bunăvoința elevilor, a părinților acestora și a coordonatorilor din școli, fără a avea vreo garanție oferită de Ministerul Educației sau de cadrul legislativ.
