Un an suplimentar de școlarizare ar putea fi asociat cu o reducere a riscului de demență, inclusiv în cazul persoanelor cu predispoziție genetică ridicată pentru boala Alzheimer, potrivit unui studiu publicat în PNAS. Cercetarea oferă dovezi în sprijinul unei legături cauzale între durata educației și incidența demenței, nu doar al unei simple asocieri observate în studiile anterioare.
Cercetătorii au analizat efectele unei reforme adoptate în Marea Britanie în 1972, prin care vârsta minimă la care elevii puteau părăsi școala în Anglia, Scoția și Țara Galilor a crescut de la 15 la 16 ani. Măsura s-a aplicat persoanelor născute la 1 septembrie 1957 sau ulterior.
Astfel, echipa a putut compara persoane născute în apropierea datei respective. Unele au fost obligate să rămână la școală încă un an, în timp ce altele au putut renunța la studii mai devreme. Pentru analiză au fost utilizate datele a peste 100.000 de participanți din UK Biobank, o bază de informații medicale și genetice.
Diagnosticele de demență au fost identificate pe baza istoricului medical, a registrelor spitalicești și a registrelor de decese. Metoda, cunoscută drept „experiment natural”, le-a permis cercetătorilor să estimeze efectul educației suplimentare și să reducă influența unor factori precum mediul familial sau situația socioeconomică.
Analiza a indicat o scădere a incidenței cumulate a bolii Alzheimer și a altor forme de demență în rândul persoanelor afectate de reformă. Cercetătorii au estimat că un an în plus de școală a fost asociat cu o reducere de aproximativ 0,88 puncte procentuale a incidenței cumulate în grupul analizat.
Autorii avertizează însă că această estimare este neobișnuit de mare în raport cu frecvența redusă a demenței în eșantion, iar amploarea exactă a efectului nu poate fi stabilită deocamdată cu precizie. Participanții aveau cel mult aproximativ 65 de ani la momentul de referință al analizei, astfel că numărul diagnosticelor era încă redus. Urmărirea lor pe măsură ce înaintează în vârstă ar putea clarifica efectele pe termen lung.
O parte a cercetării a vizat și relația dintre educație și predispoziția genetică. Oamenii de știință au analizat variații genetice asociate riscului de Alzheimer și de alte forme de demență, inclusiv gena APOE4, cunoscută pentru legătura sa cu un risc crescut de Alzheimer.
Efectul favorabil asociat educației suplimentare a fost observat și în rândul persoanelor cu risc genetic ridicat. În grupul care nu fusese afectat de reformă, predispoziția genetică era asociată cu o incidență mai mare a demenței. În grupul căruia i s-a aplicat reforma, anul suplimentar de școală a fost asociat cu o reducere semnificativă a incidenței în rândul persoanelor cu risc genetic ridicat.
Leandro Carvalho, economist în domeniul sănătății la Universitatea din California de Sud și coautor al studiului, a explicat că genele influențează riscul unei boli, dar nu determină inevitabil apariția acesteia.
Cercetătorii nu au stabilit încă mecanismul exact prin care educația ar putea proteja sănătatea creierului. Printre explicațiile posibile se numără accesul la locuri de muncă mai bine plătite, venituri mai mari, calificări profesionale superioare și activități care stimulează funcțiile cognitive. Studiul nu arată însă care dintre acești factori explică efectul observat.
Rezultatele nu înseamnă că educația garantează prevenirea bolii Alzheimer sau că un an suplimentar de școală va produce același efect pentru fiecare persoană. Autorii subliniază limitele statistice ale analizei și faptul că participanții sunt încă relativ tineri pentru o evaluare completă a riscului de demență.

