Autoritățile știu de violențele din școli. 1,5% din elevi au recunoscut că au mers la ore cu cuțite sau bâte • Newsweek România

30 octombrie 2026

Atacurile cu cuțitul și maceta din școlile din Bistrița și Ploiești readuc în atenție un fenomen alarmant. Dar generalizat. Potrivit INSP, 1,5% dintre elevii chestionați au recunoscut că au mers cel puțin o zi la școală cu un cuțit sau o bâtă.

Un elev de 13 ani își atacă profesoara și colegii cu un cuțit, la Bistrița. La numai câteva zile distanță, un adolescent de 15 ani ajunge să-și atace colegii cu o macetă, într-o baie de școală din Ploiești.

Acestea sunt doar două dintre cazurile care au ajuns în atenția publică însă numărul violențelor în școli este mult mai mare. Din păcate, cele două cazuri scot la iveală o problemă mult mai profundă decât incidentele în sine: violența în rândul elevilor și prezența armelor albe în mediul școlar.

Cuțite și macete în școlile din România: 1,5% dintre elevi recunosc că au mers la ore cu un cuțit sau o bâtă

Pentru autorități, fenomenul nu este unul necunoscut. O analiză realizată de Institutul Național de Sănătate Publică în 2025 arată că există elevi care merg la școală cu obiecte precum cuțitele sau bâtele, fapt recunoscut chiar de ei. 

Datele publice nu demonstrează că toți acești tineri intenționează să atace pe cineva și nici nu prezintă o motivație din partea elevilor, de ce merg la școală cu astfel de obiecte, dar cifrele arată că riscul nu poate fi ignorat.

Pentru mulți rămâne întrebarea este de ce, în ciuda semnalelor și a mecanismelor de prevenție, sistemul continuă să fie luat prin surprindere de episoade în care conflictele dintre copii pot ajunge la violență extremă.

Citește și: Violența, principala problemă în școlile din Buzău. Polițiștii verifică măsurile de siguranță

Când un elev intră în școală cu un obiect care poate deveni o armă, problema nu mai ține doar de disciplina din clasă.

Ea privește siguranța întregii comunități școlare, capacitatea adulților de a observa semnalele de alarmă, problemele cu care se confruntă elevul și felul în care instituțiile implicate în actul didactic intervin înainte ca o amenințare să se transforme într-o agresiune.

Iar cifrele arată că episoadele grave nu apar într-un vid. În spatele lor există un context mai larg, în care violența fizică, intimidarea, umilirea și conflictele dintre adolescenți sunt realități documentate, dar dificil de prevenit în totalitate.

Un fenomen cunoscut, dar greu de oprit

Violența școlară nu începe neapărat în momentul în care un elev scoate un cuțit din ghiozdan. Uneori, ea este precedată de săptămâni sau luni de conflicte, amenințări, umilințe, excludere din grup ori agresiuni repetate, așa cum a fost și în cazul tânărului din Pitești care ar fi fost în nenumărate rânduri ținta unor ironii din partea colegilor săi.

Alteori, comportamentul violent se dezvoltă pe fondul unor probleme care nu sunt vizibile pentru profesori și părinți sau care nu sunt identificate la timp.

Tocmai aici apare una dintre cele mai importante vulnerabilități ale sistemului: instituțiile cunosc fenomenul în ansamblu, dar prevenirea lui în cazul concret al fiecărui elev rămâne o provocare.

Citește și: Poliția vrea să crească siguranța în școlile din România. Ce au învățat 80.000 de elevi timp de o săptămână?

Școlile au regulamente, proceduri pentru gestionarea violenței, consilieri școlari și mecanisme de raportare. Există campanii de prevenire și intervenții ale poliției dar se pare că orice măsură este prea mică pentru a pune stop acestui fenomen.

„Niciun copil și niciun profesor nu trebuie să intre în școală cu frică. Avem legi și proceduri pentru oprirea violenței, dar trebuie să vedem și unde funcționează, unde nu și de ce nu – în fiecare școală, nu doar pe hârtie”, a declarat Cătălin Nan, Președintele Național al Federației Naționale a Părinților – Edupart.

România dispune deja de un cadru legislativ pentru siguranța școlară, inclusiv Legea nr. 35/2007 și procedurile de management al cazurilor de violență aprobate prin Ordinul Ministerului Educației nr. 6.235/2023, cu modificările ulterioare.

Cifrele Institutului Național de Sănătate Publică: elevi care merg la școală cu obiecte ascuțite

Datele incluse în analiza Institutului Național de Sănătate Publică oferă o imagine îngrijorătoare asupra portului de arme albe în rândul elevilor. Studiul prezentat a avut un eșantion de 22.039 de respondenți, cu vârste de 14 ani și peste, și a analizat comportamentele de risc, inclusiv purtarea cuțitelor sau a bâtelor.

Rezultatele arată că:

6,1% dintre elevii chestionați au declarat că au purtat un cuțit sau o bâtă cel puțin o zi în cele 30 de zile dinaintea completării chestionarului.

1,5% au declarat că au purtat astfel de obiecte la școală cel puțin o zi în aceeași perioadă.

În cazul băieților, proporția celor care au spus că au purtat o armă la școală a fost de 2,2%, față de 0,8% în cazul fetelor.

tabel Foto: Insitutul Național de Sănătate Publică
raport institutul de sănătate publică

Diferențele sunt relevante. Băieții raportează mai frecvent acest comportament, însă fenomenul nu se limitează la un singur gen sau la o anumită categorie de elevi.

Mai important, aceste cifre nu descriu doar o eventuală intenție de a agresa pe cineva. Chestionarul măsoară portul obiectelor respective, nu motivul pentru care elevii le aveau asupra lor și nici dacă le-au folosit efectiv împotriva altora.

Un cuțit purtat pentru intimidare, pentru apărare percepută sau în contextul unei intenții agresive poate avea semnificații diferite. Dar, indiferent de motivație, prezența unui asemenea obiect într-un spațiu destinat educației reprezintă un risc real, mai ales atunci când apare un conflict.

Problema nu este doar cine ajunge să folosească o armă albă, ci și de ce un asemenea obiect ajunge să fie considerat de unii elevi ceva ce poate fi adus în mediul școlar.

Violența fizică nu este o excepție în statisticile naționale

Aceeași analiză a Institutului Național de Sănătate Publică arată că 5,3% dintre elevii investigați au declarat că au fost implicați cel puțin o dată într-o bătaie în incinta școlii, în cele 12 luni anterioare chestionării.

La nivel județean, proporțiile diferă. În datele prezentate, Galațiul înregistrează 3,1%, în timp ce Satu Mare ajunge la 10,1%.

În același timp, studiul internațional Health Behaviour in School-aged Children, aferent perioadei 2021–2022, indică faptul că România se situează peste media internațională analizată la implicarea în bătăi pentru categoriile de vârstă de 13 și 15 ani, în special în rândul băieților.

La 13 ani, 19% dintre băieții din România și 10% dintre fete au raportat implicarea în bătăi de cel puțin trei ori în ultimele 12 luni. La 15 ani, proporțiile au fost de 16% în rândul băieților și 5% în rândul fetelor.

De la bătaie la atac cu armă albă: unde se rupe mecanismul de prevenție?

Nu orice conflict între elevi evoluează către un atac cu un cuțit sau o macetă. Cele două tipuri de comportament nu trebuie confundate. Totuși, în analiza siguranței școlare, este esențial să fie luate în calcul atât agresiunile deja produse, cât și semnalele care pot indica un risc de escaladare.

O insultă, o amenințare sau o bătaie nu reprezintă automat prevestirea unui atac. Dar, atunci când asemenea comportamente se repetă, când apar amenințări explicite ori când un elev aduce un obiect periculos, situația trebuie evaluată serios.

În practică, prevenția depinde de mai multe verigi:

Profesorii trebuie să poată raporta incidentele fără ca acestea să fie minimalizate drept simple dispute între copii.

Conducerea școlii trebuie să aplice procedurile de intervenție și să urmărească situațiile repetate, nu doar să închidă administrativ un incident.

Consilierii școlari trebuie să aibă timpul și resursele necesare pentru evaluarea și sprijinirea elevilor aflați în dificultate.

Părinții trebuie implicați atunci când apar semnale de risc, în limitele responsabilităților și ale cadrului legal.

Poliția și celelalte instituții competente trebuie să intervină atunci când există amenințări sau fapte care impun acest lucru.

Dacă una dintre aceste verigi nu funcționează, capacitatea sistemului de a preveni o agresiune scade.

Aici trebuie căutată și explicația pentru faptul că asemenea episoade continuă să surprindă. Nu este suficient ca o școală să aibă o procedură scrisă. Contează dacă aceasta este cunoscută, aplicată și adaptată situației concrete.

La fel, existența unui consilier școlar nu înseamnă automat că fiecare elev aflat în dificultate poate primi sprijin la timp. Iar o sancțiune aplicată după o agresiune nu garantează că următorul conflict va fi prevenit.

În cazul săvârșirii sau instigării la acte de violență în mediul școlar, elevii din învățământul gimnazial și liceal riscă măsuri severe care pornesc de la mustrarea scrisă obligatorie și suspendarea temporară, mergând până la mutarea disciplinară sau exmatricularea din unitatea de învățământ.

Suspendarea elevului pe o perioadă de maximum 5 zile lucrătoare consecutiv (maximum 15 zile pe an școlar). Pe durata suspendării, elevul nu are voie să intre în școală, dar trebuie să realizeze sarcini școlare de acasă.

Exmatricularea (cu sau fără drept de reînscriere în anul următor, în funcție de gravitatea faptei și de ciclul de învățământ — amintind că exmatricularea nu se aplică în învățământul primar). 

Pentru fapte grave de violență fizică, bullying sever sau introducerea de obiecte periculoase/arme albe în școală, conducerea este obligată să sesizeze imediat Poliția (Siguranța Școlară) și DGASPC.

Source link

Certificări
Datele cu caracter personal sunt protejate și în siguranță.
ISO/IEC 27001:2018
Sistem de management al securității informației
ISO/IEC 27701:2021
Sistem de management al confidențialității informațiilor
Contact
Ne puteți contacta oricând pentru detalii.
Rețele sociale
Ne puteți găsi și pe rețelele sociale.
Certificări
Datele cu caracter personal sunt protejate și în siguranță.
ISO/IEC 27001:2018
Sistem de management al securității informației
ISO/IEC 27701:2021
Sistem de management al confidențialității informațiilor
Contact
Ne puteți contacta oricând pentru detalii.
Rețele sociale
Ne puteți găsi și pe rețelele sociale.