Austria este, din septembrie, încă o țară europeană care a restricționat purtarea îmbrăcămintei religioase în școli. Încă una – pentru că înaintea ei au fost Franța, Belgia și Kosovo, iar după ea, judecând după dezbateri, vor urma și altele.
Școala laică în Europa este o normă cu numeroase versiuni naționale.
Versiunea austriacă este următoarea: elevele sub paisprezece ani nu poartă vălul în nicio școală din țară, fie ea publică sau privată. Pragul de vârstă nu a fost ales întâmplător: paisprezece ani este vârsta de la care legislația austriacă recunoaște adolescentului dreptul de a decide independent asupra propriei religii; până atunci, decizia aparține părinților, iar legea le cere tocmai lor să nu o transfere asupra școlii. Măsura este justificată prin protejarea fetelor împotriva presiunilor pe care, potrivit Ministerului Educației, acestea le resimt atât din partea familiei, cât și din partea colegilor.
Franța și Belgia au introdus restricții privind simbolurile religioase în școli
Versiunea franceză este mai veche și mai amplă. Din 2004, legea nu permite în școlile publice „simboluri religioase vizibile” – vălul, crucea, kippa, turbanul. Ea se aplică școlii primare, colegiului și liceului și nu vizează școlile private și universitățile, unde fiecare studentă decide singură.
Legea a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare în Adunarea Națională, cu sprijinul dreptei și al stângii; Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut în repetate rânduri conformitatea acesteia cu Convenția, menționând că statul are dreptul să asigure neutralitatea școlii. Din 2023, aceeași normă se aplică și abayei – o rochie lungă pe care administrația școlară a considerat-o îmbrăcăminte religioasă, iar Consiliul de Stat a fost de acord cu această interpretare.
În Belgia, rețeaua școlilor publice din Flandra (regiunea neerlandofonă din nordul țării) nu permite simbolurile religioase din 2009, iar Curtea de la Strasbourg a confirmat în 2024 legalitatea acestei reguli.
Țările de Jos și Danemarca nu permit acoperirea feței în școli; Copenhaga extinde această regulă și asupra universităților.
Elveția, Bulgaria și, din luna august a acestui an, Portugalia au restricționat acoperirea feței în spațiile publice. În afara Europei, același drum este urmat de state laice cu populație majoritar musulmană: în Kazahstan, cerințele privind uniforma școlară obligatorie, care exclud elementele religioase, au fost aprobate în 2016, iar în Uzbekistan uniforma școlară unică a fost introdusă în 2018.
Kosovo interzice vălul islamic în școlile publice din 2010
Un caz aparte este Kosovo, unde musulmanii reprezintă nouă zecimi din populație. O instrucțiune administrativă a Ministerului local al Educației nu permite în școlile publice „uniforma religioasă”, inclusiv vălul, din 2010; în 2014, aceasta a fost actualizată și rămâne în vigoare până în prezent.
Interdicția a supraviețuit mai multor guverne de orientări diferite, inclusiv celui actual, și niciunul dintre ele nu a considerat necesar să o anuleze. Priștina explică această decizie prin tradiția școlii laice, egalitatea tuturor copiilor în fața statului și aspirația de a construi instituții după model european – Kosovo urmărește aderarea la Consiliul Europei și la Uniunea Europeană, iar neutralitatea școlii publice este considerată aici parte a acestui parcurs.
În același timp, Kosovo rămâne o țară musulmană, iar nimeni în Europa nu consideră altfel: școala laică și societatea musulmană nu se contrazic reciproc.
Azerbaidjanul introduce noi reguli privind uniforma școlară și simbolurile religioase
Hotărârea Azerbaidjanului nr. 309 din 21 septembrie apare, în acest context, ca încă o versiune națională a aceleiași norme. Cabinetul de Miniștri a aprobat cerințe unice privind uniforma școlară și a completat regulile în vigoare din 2022 cu o prevedere potrivit căreia elementele vestimentare „care nu corespund principiului laicității învățământului general” nu fac parte din uniforma școlară. Vălul islamic nu este inclus printre elementele uniformei școlare.
Decizia vizează doar școlile: în universități, la locul de muncă și pe stradă nu s-a schimbat nimic.
Azerbaidjanul este un stat laic potrivit Constituției: articolul 7 definește republica drept laică, iar articolul 18 separă religia de stat și stabilește caracterul laic al învățământului de stat. În iulie 2026, în legea privind învățământul general au fost introduse amendamente care au consacrat „naționalitatea și laicitatea” printre principiile acestuia. Hotărârea din septembrie face trimitere directă la acestea și finalizează reforma începută în vară.
Logica este aici aceeași ca în Franța sau Austria. Familia are dreptul să-și educe copilul în propria credință – acasă, în comunitate, într-o școală religioasă. Școala publică este locul în care copiii din familii diferite se întâlnesc de pe poziții egale, iar uniforma unică face această egalitate vizibilă. Când fata va crește, decizia de a purta sau nu vălul îi va aparține ei însăși: în universitățile din Azerbaidjan, vălul este purtat liber.
Decizia Azerbaidjanului provoacă reacții în Turcia
Primele săptămâni de aplicare a noilor reguli au provocat reacții în societatea azeră, iar în scurt timp discuțiile au început și în Turcia.
Criticile de acolo sunt vizibile și provin în primul rând din cercurile religios-conservatoare: o parte dintre politicienii partidului de guvernământ și o serie de personalități publice îndeamnă Baku să-și revizuiască decizia, iar în unele instituții media ceea ce se întâmplă este comparat cu interdicțiile privind vălul din Turcia deceniilor trecute.
Dar în Turcia se aud și alte voci, iar în spatele lor se află tradiția pe care a fost întemeiată republica. Mustafa Kemal Atatürk (fondatorul Republicii Turcia și primul ei președinte) a consacrat laicitatea în Constituție în 1937, ca unul dintre principiile statului, iar timp de șaptezeci de ani aceasta a determinat felul în care arătau școala, universitatea și serviciul public din Turcia: fără simboluri religioase, cu uniformă unică și cu interdicția purtării vălului, care s-a menținut în universități până în 2010, iar în instituțiile de stat – până în 2013.
Această Turcie este reprezentată astăzi nu doar de opoziția kemalistă, ci și de o parte a comunității academice și de experți, inclusiv din cercurile apropiate puterii. Teologul turc Cemil Kılıç a îndemnat Azerbaidjanul încă pe 3 octombrie „să-și păstreze cu grijă identitatea laică” și să nu cedeze în fața islamiștilor politici. Comentatorul turc Ardan Zentürk amintește că tineretul „trebuie să fie laic” și că acesta nu poate fi lăsat pe mâna comunităților religioase.
Profesoara Aygün Attar, membră a Consiliului prezidențial pentru Securitate și Politică Externă al Turciei, califică drept lipsite de bună-credință încercările de a prezenta decizia Baku drept un „28 februarie azerbaidjan” – cu referire la data din 1997, când armata turcă a forțat demisia guvernului islamist – și propune ca Azerbaidjanul să nu fie evaluat „exclusiv prin prisma Turciei”.
Omul de știință turc, conferențiar la Universitatea Națională de Apărare, Ömer Faruk Kocatepe, formulează ceea ce ambele părți ar putea accepta: „Azerbaidjanul este un stat independent, cu propria istorie și propriile particularități politice și sociale. Frăția noastră este mai presus de divergențele actuale”. Comentatorul ziarului turcesc Akşam, Oğuzhan Bilgin, scrie că încercările de a folosi problema vălului pentru a tensiona relațiile dintre Ankara și Baku sunt sortite eșecului.
Azerbaidjanul respinge presiunile privind deciziile sale interne
Răspunsul Baku, exprimat la 13 octombrie de partidul de guvernământ „Noul Azerbaidjan”, a fost reținut: legăturile strânse dintre cele două țări nu presupun ca un stat să determine deciziile interne ale celuilalt.
În Turcia coexistă două tradiții – cea laică, kemalistă, și cea religios-conservatoare, care a câștigat teren în ultimele două decenii.
Azerbaidjanul, luând decizia privind școala, se orientează după prima. În acest sens, alegerea sa nu reprezintă o îndepărtare de experiența turcă, ci o continuare a acelei părți a acesteia care este mai apropiată de Paris, Viena și Priștina decât de criticii de la Ankara.
În cele din urmă, și Azerbaidjanul a adoptat o decizie pe care, înaintea sa, au adoptat-o statele laice din Europa și Asia Centrală și a făcut-o în virtutea dreptului înscris în propria Constituție.