Code Kids e programul care îi învață pe copiii între 10 și 14 ani din rural și urbanul mic noțiuni de programare. La final, ei participă la competiții regionale și naționale, unde prezintă proiecte care rezolvă probleme din comunitatea din care provin.
După ce a renunțat la visul de a deveni pompier și a terminat cei doi ani de Code Kids, Carlos a intrat în rețeaua de alumni. Astăzi e unul dintre coordonatorii proiectului: se ocupă de curricula educațională a copiilor și oferă suport tehnic atât fundației, cât și membrilor din program.
Astăzi, fundația are propriul departament tehnic cu ajutorul căruia ajunge să deservească cele 252 de cluburi din țară (145 începători și 107 avansați), dintre care 21 în Republica Moldova (15 începători și 6 avansați).
„Încă la început, totul a pornit de la alumni. Erau copii care nu mai voiau să plece și am zis: OK, hai să facem ceva cu ei.”
Sistemul funcționează pe bază de cluburi: există un club pe bază de ambasadori. Cei mai motivați, mai dornici să învețe, îi trag și pe ceilalți colegi. În orașele, satele sau comunele unde nu există o bibliotecă publică, cluburile se țin în școli sau ONG‑uri locale. După caz, coordonatorul (bibliotecarul, profesorul sau persoana desemnată din ONG) le pregătește spațiul copiilor și le arată materialele pe care aceștia le citesc și le execută. Dacă se încurcă în vreun moment, ei pot întreba departamentul tehnic, unde lucrează Carlos și un alt fost coder Code Kids sau alumnul din departamentul tehnic al rețelei, desemnat să ofere suport clubului respectiv. Fundația are în lucru o platformă, unde întrebările vor putea fi ridicate ca tichete tehnice și se va păstra aceeași formulă de răspuns.
La finalul cursurilor, copiii sunt coderi – au competențe de programare, robotică și cunoștințe minime de AI, apoi intră în rețeaua de alumni, unde pot sta cât doresc. Unul dintre cele mai importante aspecte este însă că, spre deosebire de alte programe tehnice, în Code Kids, proporțiile sunt de 55% băieți și 45% fete, cea din urmă depășind majoritatea standardelor.
Carlos spune că există multe platforme pe piață care sunt adaptate pentru a‑i învăța pe copii noțiuni de programare. „Și nu trebuie neapărat să‑i înveți programarea de care se vor lovi în viitor, ci trebuie să‑i înveți de fapt conceptele de spatele programării.
Copiii nu scriu linii de cod, ci există niște blocuri de cod în care, în momentul în care apeși o tastă, înaintezi cu 10 pași. În programare, asta ar trebui să fie o întreagă citație de cod, doar că ei o rezolvă mai simplu, prin acel bloc. Iar în momentul în care unesc mai multe astfel de blocuri, creează o aplicație completă, un joc.
„E foarte intuitiv”, completează Carlos. „Te învață conceptul din spatele lucrurilor. Și când lucrează cu Arduino, văd un senzor, cum se conectează, că el de fapt preia niște informații, văd în calculator ce citește el în fiecare secundă. Și, cumva, înțeleg că așa funcționează de fapt orice senzor pe care îl vedem.” (Arduino este un pachet complet care conține o placă de dezvoltare cu microcontroller, fire și diverse componente electronice potrivit nivelului lor.)
Pentru Carlos, lucrul cu adevărat valoros la Code Kids e că îi ajută pe copii să se descopere. „Real, nu ai atât de multe oportunități de a‑ți da seama că, de fapt, îți place zona asta tehnică.” De aceea, Code Kids merge către zonele rurale și urbanul mic, unde nevoia e mai mare decât în orașele cu mai mult acces la profesori sau tehnologie.
„Filosofia noastră este că tehnologia trebuie să ajute oamenii”, spune Camelia Crișan, CEO‑ul Fundației Progress și creatoarea programului educațional CODE Kids. „Și atunci, ce învață ei aici și ce îi pregătește Carlos, cel puțin în anul II de program, este să privească tehnologia ca pe un mijloc, nu ca pe un scop. Și mijlocul este să identifice probleme comunitare pe care le poate rezolva tehnologia.”
Camelia, la premiera documentarului „Code Kids: Povestea unui progres”
Credit foto: Emilian Furnigea
Spre exemplu, la finalul celui de‑al doilea an, copiii participă la hackatoane regionale. Aici, fiecare copil primește câte un set Arduino cu care trebuie să construiască un proiect care să rezolve o problemă din comunitatea lor. Apoi, câștigătorii ajung la Târgul Național de Știință, organizat tot de fundație, la București.
În 2025, câștigătorul a fost un băiețel din Sarichioi, Tulcea. O problemă frecventă a locului era furtul motoarelor bărcilor sau al bărcilor cu totul, așa că băiatul a construit un sistem antifurt pentru acestea, care declanșa o alarmă dacă cutia motorului era deschisă în lipsa proprietarului.
Alte proiecte implică ferme sau minisolare inteligente, în care ușa solarului se deschide atunci când umiditatea în interior crește peste un anumit nivel și devine periculos pentru plante. Sau plantele se udă automat în momentul în care solul e prea uscat.
Un alt proiect creat de copii a fost o aplicație antibullying cu detectare vocală, pe care copiii o foloseau în bibliotecă. În momentul în care aplicația detecta jigniri sau cuvinte pe care ei le‑au trecut într‑o bază de date, activa o alarmă.
„Eu zic mereu că la Târgul Național de Știință fiecare proiect participant e o licență de 10 la Politehnică”, explică cu bucurie Carlos. „Licența mea de la Politehnică e un proiect de târg.”
La finalul zilei, investiția e de aproximativ 178 de dolari pe an per copil (aproape 820 de lei), bugetul anual al programului fiind de circa 350.000 de dolari. „În condițiile în care”, completează Camelia, „pe tine te costă 200‑300 de lei pe lună să faci cu copilul o oră de programare și robotică”.
Astăzi, Code Kids este cea mai mare inițiativă românească de învățare a educației tehnologice din România. Inclusiv Indonezia a fost interesată să le preia modelul, lucru care a aprins beculețul echipei de a exporta modelul în alte țări, ca exemplu de dezvoltare comunitară românească. „Noi nu scoatem pe piață 2.000 de programatori la sfârșitul programei”, precizează Carlos, „ci scoatem pe piață 2.000 de copii pregătiți și care înțeleg tehnologia actuală”.
*Acest articol a fost publicat în ediția print a Revistei CARIERE nr. 310, septembrie 2026.