Cătălina Rață, directoare adjunctă la UiPath Foundation, a explicat, la Interviurile G4Media, care sunt tendințele globale în utilizarea AI în educație, unde se situează România în acest proces și care sunt măsurile urgente care ar trebui adoptate pentru ca sistemul de educație românesc să se adapteze realităților. Cătălin Rață a participat recent la reuniunea UNESCO Digital Learning Week de la Paris, unde au fost dezbătute aceste teme, iar tendința în acest moment este de a găsi modalitățile de a integra eficient și sigur inteligența articifială în educație. Iar pentru acest proces sunt necesare dotări, e nevoie de alfabetizare în AI a elevilor, dar și a profesorilor.
– articolul continuă mai jos –
Am discutat în cadrul interviului despre ce înseamnă literația sau alfabetizarea AI, dacă există o prăpastie între elevi și profesori, cum determinăm copiii să folosească AI în mod inteligent, cum trebuie adaptat sistemul de învățământ, primele trei măsuri urgente și care e rolul părinților în această perioadă de messy middle.
Cătălina Rață a declarat în interviu că profesorii simt nevoia unui cadru legal, a unor reglementări despre cum pot folosi inteligența artificială în procesul educațional, dar și de avea acces la resurse și la formare. Iar cel mai important este necesitatea unei schimbări majore a întregului sistem educațional mai ales în ceea ce privește modul de evaluare, care trebuie să fie modificat radical.
- „Din datele pe care le-am văzut în ultima perioadă vedem că elevii folosesc mai mult tehnologiile, inteligența artificială generativă, în special, față de profesori. E clar că profesorii sunt într-o zonă un pic mai reticenți, cu dorința de a limita cum se folosește inteligența artificială. Și cred că există o zonă în care e posibil să nu mai aibă un limbaj comun. Dar în același timp, am văzut la profesori o foarte mare deschidere către formare, către învățare.”
- „Sunt și lucruri bune în PISA pe care le-am văzut și care mi-au dat speranță. Am văzut că elevii din România au scorat foarte bine la curiozitate, perseverență și capacitatea de a-și seta obiective peste media OECD.”
- „Profesorii au nevoie de acces la tool-uri sigure, gratuite, au nevoie de ghidaj. Este ce ne spun în mod repetat că au nevoie de un cadru în care să opereze. Acum cred că ce se întâmplă foarte mult este că profesorii utilizează inteligența artificială din resurse și prin mijloace proprii, ceea ce cu siguranță creează un decalaj și va trebui să găsim în viitor o soluție pentru un acces echitabil la instrumente și resurse care să fie egale din punct de vedere al performanței și al calității pentru pentru toți elevii.”
- „E foarte necesară regândirea sau reformarea cumva a evaluării și cred că acest lucru este foarte, foarte dificil. Știu că e ușor pentru mine să spun, dar cred că implică schimbări masive în întreg sistemul educațional, dar cred că e necesar să ne gândim la noi modalități prin care evaluăm eficiența până la urmă a procesului educațional.”
- „Inclusiv la evenimentul de la Paris s-a vorbit foarte mult despre metodele socratice, despre dezbateri, despre a integra argumentarea și susținerea orală a argumentelor în evaluare, despre acest peer to peer learning, învățarea de la egal la egal, și cred că e un efort fundamental. Cred că evaluarea trebuie să fie schimbată”
- „Știu că Ministerul Educației pregătește integrarea inteligenței artificiale în parcursurile acestea de pregătire profesională continuă a profesorilor. Mi se pare important să fie inclusă și în pregătirea inițială pe care o fac profesorii înainte de a intra efectiv în profesie.”
Interviul integral
Ioana Câmpean: Bună ziua! Suntem la interviurile G4Media și discutăm astăzi despre inteligența artificială în educație. De aceea, alături de mine este doamna Cătălina Rață. Bine ați venit! Doamna Cătălina Rață este directoare adjunctă la UiPath Foundation. Ați participat recent la reuniunea UNESCO Digital Learning Week, unde ați prezentat ce a însemnat AI Generation, curriculum gratuit de literație AI pentru liceeni. Să începem de la acest eveniment. Ce modele de succes sau tendințe majore privind integrarea AI în educație s-au conturat la Paris și unde se plasează România în aceste tendințe globale?
Cătălina Rață: În primul rând, mulțumesc pentru invitație și pentru ocazia de a discuta despre acest subiect, care este important pentru noi ca organizație și cred că pentru educația din România. Într-adevăr, am participat anul acesta la Digital Learning Week la Paris. Eu particip la această conferință încă din 2023, pentru prima dată în calitate de speakeri am avut și ocazia să prezentăm rezultatele muncii noastre, pentru că noi am implementat acest curriculum AI Generation în România și el are la bază cadrul de competențe în inteligența artificială pentru studenți dezvoltat de UNESCO. Aceasta a fost cumva legătura. Dar ce pot să spun în privința evenimentului din 2023 și până acum este că observ o schimbare a tonului în care se vorbește despre inteligența artificială în educație și mi-a plăcut o sintagmă pe care a folosit-o unul dintre speakeri de la eveniment: Noi, ca și practică a educației, ne aflăm în acest punct care se numește de messy middle, cumva o tranziție incertă între momentul în care a apărut inovația și în care post-2022-2023, când instrumentele de inteligență artificială au devenit accesibile la scară largă și când toată lumea era foarte dispusă să inoveze, să testeze. Promisiunea era mare cu privire la impactul pe care îl poate avea în educație și etapa dinaintea adoptării cumva la scară largă a tehnologiei. Și în acest messy middle, în această etapă de tranziție, cred că toate țările încearcă să își dea seama care este formula potrivită pentru ele, pentru a integra inteligența artificială în educație.
Cu ce am rămas ca idee principală, pe care atât decidenții, cât și practicienii în educație, cercetătorii pe care i-am văzut acolo au pus-o pe masă, a fost nevoia de a crea această alfabetizare în inteligența artificială, adică nevoia noastră a tuturor de a înțelege ce este inteligența artificială și o distincție clară între educație despre inteligența artificială și educație cu inteligența artificială. Pentru că poți vorbi despre inteligența artificială și fără să folosești neapărat instrumente sau să le pui copiilor în mâini mult prea devreme.
Dar referitor la întrebarea dumneavoastră despre ce fac țările concret în această direcție, cred că există destul de multe modele și strategii pe care au încercat să le adopte. Sigur, contextele sunt diferite. Am văzut țări care se confruntă cu probleme foarte mari de resurse și care văd în inteligența artificială o modalitate de a-și rezolva unele dintre aceste probleme în sistem, până la țări care sunt foarte circumspecte și merg mai degrabă pe calea limitării.
Ioana Câmpean: Exact asta voiam să vă întreb. Acum este tendința de a ne uita mai mult la oportunități sau mai mult la riscuri și, implicit, la reglementarea în domeniu?
Cătălina Rață: Cred că suntem în etapa în care ne uităm foarte mult la riscuri, ne uităm, sunt chestionate sau există o dorință de a vedea dovezi clare despre impactul în educație și există foarte multe întrebări despre reglementare și cred că sunt patru teme pe care eu le-am identificat ca fiind comune tuturor țărilor care au încercat să-și creioneze o strategie în inteligența artificială. Se uită, pe de o parte, la infrastructură, la ce înseamnă să ofere acces la instrumente de inteligență artificială elevilor, profesorilor, care sunt limitările, care sunt riscurile, inclusiv din rațiuni care țin de ce tipuri de provider de tehnologie trebuie să folosești, cum îi selectezi astfel încât să nu-ți creezi o problemă pe termen lung. Sunt întrebări foarte pertinente. Apoi, e această componentă a reglementării, a conformității și a controlului, pentru că statele simt nevoia validă de a controla cum se implementează inteligența artificială în educație. Apoi este stratul care ține de pedagogie, pentru că, sigur, vrem să integrăm, dar cu ce cost pentru învățarea reală a elevilor și care este formula optimă prin care putem să facem asta. Și s-a vorbit foarte, foarte mult despre creșterea capacității profesorilor și despre crearea în tandem a acestei alfabetizări atât la profesori, cât și la la elevi. Cam acestea au fost temele mari.
Apropo de unde se situează România, cred că am început să facem pași în anumite componente. De exemplu, știu că s-au actualizat din perspectiva curriculumului o parte din programele școlare să introducă și elemente de inteligență artificială. Cred că există dorință și inițiativă pentru crearea acestei alfabetizări în sistem, dar în același timp cred că e un efort colectiv și care implică foarte multe instituții puse la aceeași masă și cred că asta e un pic dificil pentru noi acum.
Ioana Câmpean: Să le luăm pe rând atunci și să discutăm. Să pornim de la ce înseamnă acest nou termen „literație AI” pentru un licean sau un profesor? Ce înseamnă concret să fii „literat AI”?
Cătălina Rață: Da. Cum vă spuneam, cred că e important să facem distincția între alfabetizare, înțelegere și utilizare a instrumentelor de inteligență artificială. Pentru noi, ca organizație, alfabetizarea sau literația în inteligență artificială înseamnă în primul rând ca elevii să înțeleagă tehnologia, să înțeleagă cum funcționează, să înțeleagă care sunt limitările ei, să știe că îți poate oferi rezultate care sunt părtinitoare sau care sunt statistice la finalul zilei, nu sunt un adevăr absolut. Și pe termen lung, noi ne dorim să construim alfabetizare în rândul elevilor, pentru ca aceștia să fie utilizatori cu putere de decizie în raport cu tehnologia pe care o folosesc, să fie conștienți de elementele de date, de date personale, ce se întâmplă cu ele, să știe când să folosească inteligența artificială și când nu, cum să-și conserve din capacitățile cognitive și așa mai departe. Deci cred că pentru noi este foarte mult despre înțelegerea inteligenței artificiale ca tehnologie, dincolo de instrumente care se pot schimba.
Ioana Câmpean: Am pomenit mai devreme despre curriculum AI Generation care a fost parcurs de 200 de liceeni și haideți să vedem experiența asta. Care au fost cele mai surprinzătoare lucruri pe care le-ați constatat în urma acestui experiment să-i zicem?
Cătălina Rață: Curriculum a fost parcurs în comunitatea noastră de elevi pentru că noi, ca și organizație, lucrăm direct cu elevi din din toată țara, de peste 300-333 de elevi. Însă în raportul de impact pe care l-am făcut am selectat 200, pentru că acești 200 de elevi au completat întreg parcursul de chestionare, tot parcursul nostru de monitorizare și evaluare. Deci am avut date complete doar pentru ei și am decis să lucrăm doar cu aceste date și, într-adevăr, am văzut rezultate surprinzătoare. Pentru mine personal, un rezultat care m-a bucurat a fost să văd că nu am înregistrat diferențe de performanță, efectiv asimilare a cunoștințelor între fete și băieți, între elevi din mediul rural și mediul urban sau între elevi care care erau în licee tehnologice sau licee teoretice. Deci cumva am văzut că a funcționat pentru contextele tuturor acestor elevi.
Apoi, am văzut, de exemplu, faptul că ei s-au arătat mai încrezători în a explica concepte de inteligență artificial colegilor lor sau de a explica mai departe, ceea ce credem că este un semn bun de învățare sau măcar de încredere în abilitățile proprii. Am văzut de asemenea și faptul că sunt mai sceptici, privesc cu un pic mai multă teamă sau cu reticență inteligența artificială după curs, ceea ce poate să pară un eșec cumva, dar nu este pentru noi. Înseamnă că au înțeles cu adevărat care sunt implicațiile inteligenței artificiale și că, de fapt, e mult mai prezentă în viața lor decât își imaginau.
Și cred că la finalul zilei ne-a bucurat să știm că aceste cursuri, care au fost ținute de voluntari din comunitatea noastră, le-au creat elevilor un spațiu sigur de dezbatere și de discuții și s-au simțit cu încredere că își pot exprima părerile și credințele.
Ioana Câmpean: Au participat și profesori la acest proces?
Cătălina Rață: Noi avem o rută de pregătire și pentru profesori, dar e separat de aceasta de elevi. Pentru profesori am creat un curs acreditat de Ministerul Educației de introducere în inteligența artificială și avem de asemenea destul de des oportunități publice de informare pentru profesori. Și profesorii pot lua curriculum și să-l predea la clasă. Și au făcut dintre cei care au participat.
Ioana Câmpean: Din ce ați observat până acum, există o diferență, o barieră de încredere între elevi și profesori? Cum este la aceste două categorii?
Cătălina Rață: Da, cred că există un decalaj între elevi și profesori. Cred că din datele pe care le-am văzut în ultima perioadă vedem că elevii folosesc mai mult tehnologiile, inteligența artificială generativă, în special, față de profesori. E clar că profesorii sunt într-o zonă un pic mai reticenți, cu dorința de a limita cum se folosește inteligența artificială. Și cred că există o zonă în care e posibil să nu mai aibă un limbaj comun. Dar în același timp, am văzut la profesori o foarte mare deschidere către formare, către învățare. Noi pentru toate oportunitățile de învățare pe care le-am avut deschise comunității noastre și publicului, am avut întotdeauna mult mai multe cereri decât capacitate și locuri și cred că profesorii cu experiență și care sunt conectați la elevii lor înțeleg că se creează această barieră și încearcă să o adreseze și cred că există multă dorință din punctul acesta de vedere.
Ioana Câmpean: Așa cum arată rezultatele la testele PISA, în România, nivelul de analfabetism funcțional este la cote foarte ridicate. Și atunci cum putem să construim literație AI în condițiile în care unul din doi elevi din România are probleme de a dobândi competențe de bază?
Cătălina Rață: Da, așa este. Cred că pentru noi toți, care suntem cumva în acest spațiu educațional, rezultatele PISA sunt destul de recente în memorie și nu sunt deloc îmbucurătoare. Cred că atunci când vorbim de rezultatele PISA ne referim în special la cele care țin de matematică, de lectură și de științe, pentru că astea ne dor cel mai tare cumva. Testele PISA nu măsoară în raport cu programa școlară, măsoară în raport cu capacitatea elevilor de a înțelege concepte, de a le explica această literație, această alfabetizare de bază despre care vorbeați și cred că nu este realist pentru noi să sperăm că mai întâi vom rezolva problema analfabetismului funcțional și abia apoi vom putea începe conversații cu elevii despre alte topicuri care interesează, pentru că tendința vedem că nu este înspre rezolvare și mă tem că este incorect și față de copii să spunem vom aștepta până vom rezolva problema elefantul din cameră, abia apoi să putem aborda aceste teme care sunt de interes pentru ei și care îi vizează în mod real. Și perspectiva noastră este că nici nu sunt două obiective care se contrazic, pentru că noi punem accent pe această înțelegere de bază. Conținutul din curriculumul nostru, de exemplu, se bazează foarte mult pe dezbateri, pe discuții, poate fi folosit ca un suport în dezvoltarea alfabetizării în general sau în exerciții de de literație. Avem profesori care ne-au spus că au folosit elemente din curriculum pentru orele de engleză, pentru orele de limba română, pentru dirigenție. Cred că e o oportunitate acolo.
Ce am mai observat citind mai atent un pic raportul PISA pe România? Că mai sunt câțiva indicatori interesanți, dincolo de cei pe care îi știm cel mai bine. Anul acesta, PISA a măsurat această capacitate de rezolvare computațională a problemelor. Și e un element interesant acolo. Acest indicator s-ar traduce în capacitatea elevilor de a rezolva probleme cu ajutorul instrumentelor digitale de tip programare-modelare, dar și capacitatea lor de a gândi în termeni computaționali, adică să desfacă o problemă în etape mai mici, să găsească tipare, să experimenteze, să creeze prototipuri și așa mai departe, pentru a crea produse digitale. Și acest indicator a fost privit cu optimism la nivelul întregului grup de țări care au participat la PISA. Chiar a fost scos în evidență ca un indicator pe care elevii au performat mai bine. Însă noi suntem în continuare sub media OECD și, desigur, într-o zonă care ne arată că avem dificultăți în atinge inclusiv nivelul de bază. Și aici cred că e o confirmare a faptului că utilizarea nu înseamnă competențe și faptul că avem o utilizare a inteligenței artificiale similară cu media OECD nu înseamnă că avem și gândirea necesară pentru ca aceste competențe să se manifeste într-un mod care să ajute logica pe termen lung sau capacitatea de rezolvare a problemelor.
Dar sunt și lucruri mai bune în PISA pe care le-am văzut și care mi-au dat speranță. Am văzut că elevii din România au scorat foarte bine la curiozitate, perseverență și capacitatea de a-și seta obiective peste media OECD. Și la fel, relația dintre elevi, școală și profesori pare să fie una pozitivă, în sensul în care elevii se simt sprijiniți de profesorii lor și de familia lor. Practic, șapte din 10 elevi au spus că se simt sprijiniți de profesori. Și cred că e aici ceva important.
Ioana Câmpean: Da, aici arată cumva că și generațiile acestea noi, blamate de multe ori de generațiile noastre sau chiar mai în vârstă, nu au mai puține capacități sau mai puține aptitudini decât noi, poate au chiar mai multe. Sistemul probabil și programa și tot ce facem noi, cei care îi blamăm uneori, s-ar putea să ducă de fapt la rezultatele astea.
Cătălina Rață: Da, cum vă spuneam, cred că e nedrept pentru noi să spunem că trebuie să așteptăm rezolvarea problemelor mari pentru a-i putea introduce pe elevi și în alte conversații decât cele strict de lectură, matematică și științe. Dar noi lucrăm foarte mult cu elevi, de la școala gimnazială până la liceu, chiar și cu studenți, și vă asigur că au tot ce au nevoie pentru a se dezvolta și pentru a-și atinge potențialul.
Ioana Câmpean: Apropo de inteligența artificială a devenit – și probabil că și noi am fi făcut la fel dacă încă eram în școală – obiceiul de a o folosi pentru a face temele rapid, a-ți face un referat, un proiect rapid, să nu mai stai să-ți bați capul și ce poate face un profesor de școală gimnazială sau de liceu ca să limiteze această tendință, să își dea seama când e folosită și cumva să poată să-i determine pe copii să folosească atât cât e necesar inteligența artificială?
Cătălina Rață: Da, aici cred că sunt două componente importante. Una, care e o componentă relațională și care ține de a nu trata inteligența artificială ca pe un tabu, un subiect despre care nu discutăm, nu ne apropiem de el și de a ne opri din reflexul de a penaliza, pentru că astfel nu vom face decât să-i determinăm pe elevi să ascundă da. Și nici nu vom putea să-i protejăm foarte bine. Eu îmi aduc aminte de una dintre primele noastre încercări de a înțelege în comunitatea noastră cum folosesc elevii inteligența artificială și sigur că am văzut instrumentele uzuale, dar am văzut printre primele răspunsuri și instrumente despre care noi, ca adulți, nu știam nimic sau știam foarte puține lucruri și care au risc crescut. Era vorba de instrumente care practic creau un personaj care îi însoțea pe parcursul zilei pe elevi și se crea o legătură emoțională. Or, dacă noi nu creăm o relație sănătoasă cu elevii, nu ne vor spune niciodată aceste lucruri și va exista o folosire în umbră, periculoasă. Deci cred că această componentă relațională e foarte importantă.
Și apoi desigur că există această componentă pedagogică, care ține de adaptarea unora dintre metodele pe care profesorii le folosesc și cu siguranță acest lucru este foarte dificil de realizat, pentru că știm deja că profesorii au foarte, foarte multe lucruri de făcut și meseria de profesor nu este deloc ușoară, dar cred că se pot face schimbări. Inclusiv la evenimentul de la Paris s-a vorbit foarte mult despre metodele socratice, despre dezbateri, despre a integra argumentarea și susținerea orală a argumentelor în evaluare, despre acest peer to peer learning, învățarea de la egal la egal, și cred că e un efort fundamental. Cred că evaluarea trebuie să fie schimbată, modul în care ne uităm la evaluare acum este…
Ioana Câmpean: Da, nu o temă scrisă neapărat, un proiect care vine sscris, ci mai degrabă oral, cum spuneați, o evaluare directă.
Cătălina Rață: Da, pentru că acum ne uităm foarte mult la evaluare din perspectiva aceasta a produsului final. Și trebuie să ne uităm la proces foarte mult, la fel cum sunt și modalități la clasă de a lua seama cumva de această realitate de a folosi inteligența artificială de către elevi și să-i provocăm să critice răspunsurile pe care le-au primit, să găsească greșeli, să găsească perspective diferite. Și cred că profesorii, pe măsură ce ei își cresc nivelul de încredere în abilitățile proprii, încep să descopere aceste metode și să le ducă către elevii lor.
Ioana Câmpean: Și acum să ne uităm, să zicem, din bancă înspre catedră. Și e și dreptul copiilor născuți nativ AI, nu numai nativi digital, deja am depășit acea perioadă, să ceară să aibă un alt sistem de învățământ. Adică cum gestionăm acest decalaj între cei care sunt nativi AI și sistemul formal de învățământ?
Cătălina Rață: Da, cred că aceasta este o problemă la care dacă am avea răspunsul ar fi excelent. Chiar dacă sunt aceste generații care sunt native digital sau native în inteligența artificială, cumva s-au născut direct în această lume, cred că e o diferență între a utiliza inteligența artificială și a o avea în buzunar, oricând, la îndemâna ta, cum spuneam, în special instrumentele generative, și a o înțelege până la capăt sau a putea să creezi lucruri noi cu ajutorul inteligenței artificiale, să aplici ce știi. Atunci, cred că e spațiu foarte mult de construcții în direcția asta.
Ioana Câmpean: În România, sistemul de educație deocamdată creează decalaje între rural și urban. Am văzut, există și exemple fericite, dar vorbim de linia generală. Era inteligenței artificiale adâncește aceste decalaje?
Cătălina Rață: Cred că are potențialul să le adâncească. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care noi am decis în 2023 să ne oprim asupra subiectului alfabetizării în inteligența artificială, pentru că ne-am dat seama că există potențialul ca această tehnologie să îi lase în urmă și să le limiteze accesul copiilor cu care noi lucrăm. Noi, ca organizație, lucrăm cu copiii care se confruntă cu vulnerabilități financiare, copii care sunt în comunități dezavantajate. Și e un risc real. Și într-adevăr, acest decalaj între rural și urban, chiar urban mic și urban, sunt și decalaje care țin de nivelul socio-economic al familiei. Adică suntem totuși țara care a condus ani la rând nefericitul clasament al copiilor aflați în risc de sărăcie la nivel european, deci cu siguranță sunt foarte multe straturi de vulnerabilitate pentru copii.
Cred că aici intervine și o discuție foarte practică, despre cum se oferă acces la instrumente de inteligență artificială în aceste comunități sau, în fine, la nivelul întregului sistem. Pentru că cred că profesorii au nevoie de acces la tool-uri sigure, gratuite, au nevoie de ghidaj. Este ce ne spun în mod repetat că au nevoie de un cadru în care să opereze. Acum cred că ce se întâmplă foarte mult este că profesorii utilizează inteligența artificială din resurse și prin mijloace proprii, ceea ce cu siguranță creează un decalaj și va trebui să găsim în viitor o soluție pentru un acces echitabil la instrumente și resurse care să fie egale din punct de vedere al performanței și al calității pentru pentru toți elevii.
Dar această cale, a literaței sau alfabetizării în inteligența artificială e foarte, foarte importantă, pentru că creează o fundație care poate fi comună și care poate preveni acest decalaj și adâncirea lui.
Ioana Câmpean: Da, dar așa cum ați spus, și profesorii trebuie să fie ghidați. Adică trebuie în primul rând profesorii să ajungă la nivelul de alfabetizare AI până la urmă destul de ridicat, astfel încât să poată apoi cu elevii să aibă o experiență care să fie benefică pentru toată lumea. Cine îi ghidează pe profesori? Aici, la copii, ne așteptăm să fie ghidați de profesori, dar cine-i ghidează pe profesor, până la urmă?
Cătălina Rață: Da, cred că există… Profesorii nouă ne-au spus în mod recurent, cum povesteam, că au nevoie de un cadru mult mai clar în care să opereze, să știe ce au voie să facă cu instrumentele, ce nu au voie să facă, cum este cel mai bine să le integreze în practica lor de la clasă. Și cumva acest cadru dat de autorități lipsește la acest moment. Inclusiv simt nesiguranță din partea profesorilor în ceea ce privește cadrul legal, pentru că știm că noi acum intrăm sub incidența AI Act, adică avem reglementări și e important și cred că va fi absolut necesar și se va întâmpla setarea unui astfel de cadru în perioada următoare. Știu că Ministerul Educației pregătește integrarea inteligenței artificiale în parcursurile acestea de pregătire profesională continuă a profesorilor. Mi se pare important să fie inclusă și în pregătirea inițială pe care o fac profesorii înainte de a intra efectiv în profesie. Nu știu care este stadiul acolo. Sunt și inițiative private, cum este și a noastră, prin care am dezvoltat un curs acreditat de minister și profesorii pot participa și își pot crește nivelul de competențe. Cheia cred că este în controlul calității acestor tipuri de inițiative și în a duce acest cadru de care profesorii ne spun că au atât de multă nevoie. Cred că este în lucru.
Ioana Câmpean: Dacă tot am venit la decizii. Ce ar trebui să facă Ministerul Educației dacă ar fi de adoptat, să zicem mâine, trei măsuri, primele care ar trebui sau care sunt cele mai urgente, pentru că rămânem în urmă și la acest capitol, dacă nu ne mișcăm? Care ar fi acestea, în opinia dumneavoastră bineînțeles?
Cătălina Rață: Da. Da. Și cred că PISA, apropo de cum măsurăm sau cum ne uităm la niște indicatori, va începe să evalueze și competențe de inteligență artificială în viitor. Cred că e foarte, foarte importantă și știu că este așa, devine, am folosit foarte mult apelul la această alfabetizare în inteligența artificială, dar cred că e important să se facă pași în direcția aceasta.
Ioana Câmpean: Vă întrerup un pic. Ar putea fi o materie, să zicem, opțională măcar sau chiar în corpul obligatoriu?
Cătălina Rață: Cred că sunt abordări complementare. Pot exista împreună și am văzut…
Ioana Câmpean: Dar ar trebui să existe.
Cătălina Rață: Da. Am văzut în practica mai multor țări și această rută a includerii în mai multe materii sau în programele pentru mai multe discipline, ceea ce s-a început și la noi, în cursul anului trecut au fost introduse elemente de inteligență artificială la mai multe discipline. Sau această rută a unui opțional, a unei materii de sine stătătoare. Noi, de exemplu, lucrăm în direcția aceasta cu curriculumul pentru a-l introduce în oferta națională. Deci cred că sunt există rute formale și e important ca profesorii să aibă o traiectorie pe care s-o cunoască, prin care pot să facă aceste lucruri și să le ducă și la clasă. Apoi cred că e foarte necesară regândirea sau reformarea cumva a evaluării și cred că acest lucru este foarte, foarte dificil. Știu că e ușor pentru mine să spun, dar cred că implică schimbări masive în întreg sistemul educațional, dar cred că e necesar să ne gândim la noi modalități prin care evaluăm eficiența până la urmă a procesului educațional. Și cred, dacă ar fi să-mi propun un obiectiv ideal, cred că e acesta de a fi atenți la decalajele care se formează și de a încerca să le prevenim.
Ioana Câmpean: Discuția noastră a fost, să zicem, mai mult despre elevi și profesori, dar probabil că se uită și mulți părinți, și părintele aici este cumva poate cel mai debusolat în această perioadă legat de aceste tehnologii, de modul în care se poziționează, se adaptează copiii: e, nu e voie, cât de mult să-l las ce face școala… Ce sfat le-ați da părinților să facă?
Cătălina Rață: Cred că părinții sunt foarte importanți în sistemul de sprijin al elevului, al copilului. A fost una dintre temele pe care le-am auzit destul de des menționate și în timpul conferinței de la UNESCO și în general în spațiile acestea de dezbatere din educație, pentru că trebuie să ne gândim și dincolo de relația elev-profesor sau elev-școală, ceea ce este foarte valid. Pentru noi, ca țară, e o problemă suplimentară, pentru că noi, la nivelul întregii populații, avem o problemă în ceea ce privește competențele digitale. Adică e clar că uneori nici părinții nu au pârghiile necesare pentru a-și sprijini copiii. Deci e cu siguranță un topic de discuție. Cred că în materie de sfaturi, la ce m-aș opri. Pe de o parte este ce menționam și mai devreme. Păstrarea discuției deschise despre inteligența artificială cu copiii și să încercăm să nu creăm din asta un un tabu. Apoi m-aș gândi, în primul și în primul rând, la înțelegerea naturii probabilistice a inteligenței artificiale. Important ca părinții să înțeleagă și să îi facă și pe copiii lor să înțeleagă că inteligența artificială nu este un o sursă adevărului absolut, este un instrument care funcționează pe principii statistice. Trebuie întotdeauna verificat, trebuie să fim atenți la ce rezultate și să le punem sub semnul întrebării, să fim critici când vedem imagini sau conținut video care mi se pare că nu e neapărat 100% real sau ceva e în neregulă, să ne întrebăm de unde vine, cum vine, care a fost sursa, în ce direcție, de ce a fost creat acest conținut. Deci, cred că e important această înțelegere a cumva ce este inteligența artificială de fapt.
Apoi, sunt câteva lucruri foarte importante de bază în ceea ce privește setările pe care le avem de privacy, de protejare a datelor personale atunci când folosim instrumente de inteligență artificială. Și aș le-aș sugera părinților să aibă discuții cu copiii despre care e nivelul de acces pe care îl dau instrumentelor de inteligență artificială, ce se întâmplă cu conversațiile, ce se întâmplă cu memoria, cum își pot seta conturile astfel încât să fie ei în controlul gradului de expunere pe care îl au vizavi de inteligența artificială. E o întreagă dezbatere cu privire la vârsta la care e în regulă să îi expunem pe copii la instrumente. Nu aș zice că există un consens. Există o cifră vehiculată că nu ar trebui să folosească inteligența articială copiii sub 13 ani. Desigur, depinde foarte mult de nivelul de dezvoltare al copilului, de cadrul legal în care operăm, pentru că, sigur, avem și un cadru legal care setează diverse praguri de vârstă, dar dincolo de asta e important să avem practic setările corecte și nivelul de expunere pe care ni-l dorim.
Și mai sunt niște elemente cumva care țin de învățare și de a ne proteja capacitatea de a învăța pe termen lung. E o temă care a fost foarte prezentă și e foarte prezentă în discuțiile despre inteligența artificială din educație. Aceasta a faptului că inteligența artificială poate să creeze iluzia cunoașterii și iluzia înțelegerii și a profunzimii. Și cred că e important pentru părinți să aibă acest lucru în vedere atunci când, nu știu, își ajută copiii la teme sau au discuții despre anumite subiecte și să-i ajute să sape dincolo de răspunsul pe care l-au primit și să vadă dacă faptul că au fost expuși la un răspuns primit din inteligența tercială înseamnă că au înțeles cu adevărat sau că au înțeles până la capăt un fenomen. Trebuie să nu uităm că învățarea trebuie să fie dificilă, trebuie să fie să existe un element de fricțiune, să existe un element în care simțim că nu știm suficient și vrem să știm mai mult, că există un prag, pragul următor de cunoaștere pe care putem să-l accesăm și la care încă nu avem acces. Această frustrare face parte din procesul de învățare și e cumva foarte important să-l conservăm.
Și cred că e ceva la care părinții pot fi atenți: cât de mult copiii lor își delegă cumva aceste procese cognitive către inteligența artificială. Baza în continuare aș spune că e relația și ca, de altfel, cu toate elementele care țin de educație. Cred că educația este la finalul zilei un proces care trebuie să rămână social și care stă la baza noastră, ca societate și noi trebuie să conservăm aceste tipuri de relații sănătoase.
Ioana Câmpean: Mulțumesc foarte mult, pot să spun că de abia să zicem am deschis discuția pe acest subiect, pentru că este un subiect de mare actualitate, cam puțin dezbătut în spațiul public la noi deocamdată, dar care ar trebui să ne preocupe foarte mult, pentru că, de fapt, de asta depinde viitorul nostru, al tuturor, ca societate. Mulțumesc foarte mult pentru că ați venit la acest interviu. Mulțumim celor care au urmărit acest interviu și vom reveni și cu alte teme. La revedere!