În România, suntem la începutul anului universitar, iar politicienii fac vizite în facultăți ca să vorbească despre importanța educației, în țara europeană cu cea mai ridicată rată de abandon școlar. În Japonia, o țară aflată la vârful topurilor internaționale privind educația, aproape două treimi dintre absolvenții de liceu ajung la facultate. Politicienii niponi nu merg la început de an în universități, iar școala din Japonia își propune să-i invețe pe copii și să fie politicoși, curați și să respecte munca. O comparație făcută cu ajutorul unei mame românce, care-și crește copiii în arhipelagul nipon.
În școlile din Japonia, elevii nu sunt scoși la tablă și, în primii ani, evaluarea arată foarte diferit față de cea cu care sunt obișnuiți elevii români. Copiii au responsabilități pe care, la noi, le au de regulă adulții. Își servesc singuri masa și fac curățenie în băi, în clase și pe holuri. O româncă stabilită de 26 de ani în Japonia, ai cărei doi fii tocmai au început liceul, ne-a povestit cum arată școala japoneză din interior.
Născută și crescută în România, unde a urmat și a absolvit cu bune și rele o școală românească, Bianca Miyamoto trăiește de peste două decenii în regiunea Shizuoka, din centrul arhipelagului nipon. Copiii ei, doi băieți, merg la școala din localitate, iar sistemul japonez de învățământ e ca de la cer, la pământ – de diferit, față de cel din România.
„Copiii nu se notează, nu dau teze, nu dau lucrări de control, nu sunt ascultați. Cel puțin oral, nu au nimic. Nu se iese la tablă”, spune Bianca.
În schimb, școala îi învață de mici pe copii să aibă grijă de spațiul în care își petrec ziua. Curățenia nu este grija adulților.
„Nu există femeie de serviciu, nici la toaletă, nici în clasă, nici pe holurile școlii, nici pentru ferestre, absolut ei fac tot. Bine, ajutați de învățătoare, dar ei fac tot, din clasa întâi”, povestește românca.
Copiii își pun singuri până și masa. Iar când prânzul s-a terminat, tot ei strâng de pe masă, mătură și spală vasele.
„O pregătesc. În clase sunt aduse în niște recipiente mai mari si sunt servite în farfurii de ei. Fac de serviciu doi elevi pe săptămână, servesc masa, servesc orezul, sau pâinea, depinde ce e. Și ei adună masa”, explică Bianca.
În Japonia, școala îi pregătește mai bine pe copii pentru viața de zi cu zi
Școala îi pregătește mai bine pe copii, în Japonia, pentru viața de zi cu zi, iar pentru unii elevi din România temele puține sau deloc – cum primesc copiii niponi, ar fi un vis împlinit. Ca și la noi, e nevoie însă de meditații, mai ales pentru admiterea la liceu.
„Temele le lasă pe locul doi, pentru că majoitatea elevilor fac meditații private, pentru intrarea la liceu. Mamele, jumătate de salariu îl dau pe aceste meditații”, adaugă femeia.
Diferențele se văd și invers. Kenji a crescut în Japonia, a învățat limba română și a venit să studieze în România.
„În România e normal. În Japonia este cel mai mare rău! Numărul 1: vorbitul la telefon în autobuz sau metrou”, spune Kenji.
„Deci, acum un an și trei luni înainte, 15 luni înainte, am venit în Româia, pentru că eu știam că matematica din Europa este diferită de aia din Japonia. De aia am venit în Europa, să verific cu ochii mei, gândirea mea adevărată, și a fost adevărat”, povestește tânărul.
„Și acomodarea a fost super grea. Nu a fost foarte ușor. A fost ca un coșmar pentru mine. Primele două-trei luni nu am înțeles limba, dar acum mă mai înțeleg cu oamenii din jur. Mai pot să râd cu prietenii și este mai fun acum”, mai spune Kenji.
Japonia e constant în elita globală a testărilor internaționale, România se confruntă cu analfabetismul funcțional
Isabella Neagu, jurnalist Digi24: Există ceva în sistemul de educație japonez pe care ai vrea să îl regăsești și în sistemul de educație de aici, din România?
Kenji: Aici aș dori cel mai mult să nu mai întârzie copiii la clasă. De exemplu, nu este vorba numai de tine, de personal, este vorba și despre alți copii, că deranjează, și când intră un om îi atrage atenția, asta e cea mai mare diferență. Deci, d-aia, vreau neapărat să o aduc în România.
Responsabilitatea și disciplina elevilor sunt valori care ar putea fi preluate și în România, crede un profesor de cultură niponă la Universitatea din București.
„Cred că această implicare, poate, și o parte din activitățile cu caracter practic, poate că ar putea fi preluate la noi din educația japoneză. Nu mai zic de seriozitate, de dedicarea pentru studiu și respectul profund pentru învățătură, în general.”, declară Alexandra Marina Gheorghe, conferențiar universitar.
Sistemul de educație din Japonia pune mare preț pe disciplină, igienă și respect social. În România, pe formare academică de tip clasic. În Japnia, școala e obligatorie 9 ani, în România – 11. Și cu toate acestea, Japonia e constant în elita globală a testărilor internaționale, în timp ce România se confruntă cu niveluri ridicate de analfabetism funcțional.
Editor : Liviu Cojan