Fiecare toamnă aduce același val de întrebări în grupurile de părinți: „Trebuie copilul meu să știe deja alfabetul?”, „E prea târziu dacă nu recunoaște toate cifrele?”, „Ce ar trebui să exersăm în ultimele săptămâni de vacanță?”. Vestea bună este că răspunsul specialiștilor rămâne, de ani buni, același: nu cititul contează cel mai mult la această vârstă, ci un set de abilități mult mai discrete, dar mult mai importante pentru cum se va descurca micuțul în prima lui zi de școală și în lunile care urmează.
Psihologul Mircea Miclea, fost ministru al Educației și profesor de psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai, a explicat, într-o declarație pentru HotNews.ro, că cercetările arată clar care sunt competențele care contează la această vârstă. Potrivit acestuia, cel mai bun predictor pentru reușita din clasele I-IV nu este cantitatea de cunoștințe acumulate, ci modul în care copilul își gestionează emoțiile, respectă regulile și rezolvă sarcini în mod autonom, cunoștințele „aride”, spune el, se pot dobândi rapid, uneori într-o singură lună de școală.
Autonomia la toaletă
Poate suna banal, dar este una dintre primele bariere reale pe care le întâlnesc copiii la intrarea în clasa pregătitoare. Un copil pregătit pentru școală ar trebui să meargă singur la toaletă, să se descurce cu hainele în această situație și să ceară ajutorul unui adult atunci când are nevoie, fără să se rușineze sau să aștepte până e prea târziu. Într-o clasă cu 20-25 de copii, învățătoarea nu poate oferi sprijin individual constant, așa că această independență scutește copilul de momente stânjenitoare și îi dă încredere în prima parte a zilei de școală.
Îmbrăcarea și gestionarea obiectelor personale
Un alt reper important ține de partea practică a rutinei zilnice: copilul ar trebui să se descurce, cel puțin parțial, cu îmbrăcatul și dezbrăcatul — de la haina de toamnă, până la șireturi sau fermoare și să își recunoască propriile lucruri. Recunoașterea numelui propriu scris, de exemplu, îl ajută să își găsească geanta, paltonul sau caietul fără să depindă mereu de un adult. La fel de importantă este grija față de obiectele personale: să știe unde își pune rechizitele, să nu piardă constant lucrurile și să înțeleagă, treptat, ce înseamnă responsabilitatea față de propriile bunuri.
Exprimarea nevoilor
Un copil care intră în clasa pregătitoare are nevoie să poată comunica atunci când îi este foame, sete, când nu se simte bine sau când are o nelămurire legată de o sarcină. Sună evident, dar mulți copii, obișnuiți ca părintele să le anticipeze nevoile, ajung la școală fără reflexul de a cere ajutor cu voce tare. Specialiștii recomandă exersarea acestui obicei încă din vacanță, încurajarea copilului să spună clar ce își dorește sau ce îl deranjează, în loc să aștepte ca adultul din jur să ghicească.
Respectarea unei instrucțiuni
Capacitatea de a asculta și de a urma o instrucțiune simplă, dată de un adult, este una dintre abilitățile-cheie evaluate informal chiar din primele săptămâni de școală. Nu este vorba despre supunere necondiționată, ci despre capacitatea copilului de a înțelege o cerință („strângeți creioanele”, „așezați-vă în bancă”), de a o reține pentru câteva minute și de a o duce la capăt, chiar dacă activitatea din acel moment nu îi face neapărat plăcere.
Tolerarea despărțirii de părinte
Pentru mulți copii și pentru mulți părinți, acesta este, de fapt, cel mai greu test al primelor săptămâni de școală. Separarea de părinte pentru câteva ore, într-un mediu nou, cu adulți și copii pe care nu îi cunoaște, poate genera anxietate reală. Specialiștii recomandă exersarea treptată a acestor despărțiri scurte încă din vacanță, o oră la bunici, o dimineață la un prieten, pentru ca prima zi de școală să nu fie și prima experiență de acest gen din viața copilului. Ghidul pentru părinți publicat de Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE) Iași atrage atenția asupra unei greșeli frecvente: părinții care își scutesc constant copilul de mici provocări, spunând că e „prea mic” sau că „nu se pricepe”, riscă să îl facă, în timp, să creadă că nu este capabil să facă nimic singur.
Ce nu trebuie forțat să învețe
Aici vine, probabil, cea mai liniștitoare veste pentru părinții stresați de ultimele săptămâni dinaintea începerii școlii: copilul nu trebuie să știe deja să citească sau să scrie atunci când intră în clasa pregătitoare. Acesta este, de altfel, principalul obiectiv al acestui an de studiu, să pună bazele scris-cititului, nu să le presupună deja consolidate.
