De la puțin peste 5.000, câți erau anul trecut, s-a ajuns la peste 6.300 de cadre didactice necalificate, mai ales în școlile din mediul rural, unde marea problemă este naveta profesorilor.
Mulți dintre cei care nu-și mai pot completa catedra preferă să renunțe, pentru că nu pot parcurge zeci de kilometri zilnic, între mai multe unități de învățământ. La școală trebuie să predea cineva, iar sarcina de a găsi profesori le revine directorilor de școli și licee care până în prima zi de școală trebuie să găsească toți profesorii de care e nevoie. Astfel s-a ajuns la o situație de compromis, în care un număr mult mai mare de ore este predat de cadre didactice fără calificare pentru respectivele materii.
Numărul profesorilor suplinitori necalificați din sistemul de învățământ preuniversitar din România a crescut, în loc să scadă, în urma măsurilor de austeritate ale Guvernului Bolojan. O parte din această creștere provine din nevoia de completare a catedrelor, cei mai mulți preluând ore pentru care nu au pregătire universitară. Cealaltă parte provine din nevoia de a completa numărul de profesori, acolo unde școala a rămas fără titularii care au preferat să renunțe la catedră, neacceptând noile condiții de predare și de salarizare.
Încă de la începutul anului trecut s-a constatat că numărul suplinitorilor necalificați din școlile românești era în creștere alarmantă. Numărul celor care ajung să predea o materie pentru care nu sunt pregătiţi este în continuă creştere de la un an la altul, iar cifrele de la Ministerul Educaţiei arată că a crescut alarmant, din 2011 până în prezent.
O analiză a cifrelor oficiale arată că în anul şcolar 2011-2012 erau aproximativ 2.850 de profesori suplinitori necalificați – care predau altă materie decât cea pentru care sunt pregătiţi, aveau o altă pregătire în diploma de la facultate sau erau chiar absolvenți de studii liceale. Situația s-a agravat, în următorii ani, astfel încât s-a ajuns la 4.183, la aproape 5.000 în 2022, iar în 2024, erau deja peste 5.000. Statisticile arată că în anul 2021 au fost doar 78% de profesori titulari, iar numărul acestora a fost în scădere, în următorii ani. Anul acesta începe cu 6.300 de necalificați la catedră.
Guvernul e vinovat pentru scăderea calității învățământului
Sindicatele din învățământ au explicat, de mai multe ori, în ultimii doi ani, că se va ajunge la o situație mult mai gravă decât era deja – ceea ce se confirmă astăzi, dar nu s-a ajuns încă la „fundul sacului”, pentru că predicțiile sindicaliștilor au fost mult mai sumbre și s-ar putea adeveri.
Explicația acestei creșteri cu peste 1.000 de cadre didactice care predau ore pentru care nu au calificare vine în primul rând din nevoia de completare a numărului de ore: atunci când Guvernul Bolojan a stabilit creșterea normei didactice, Executivul nu a reușit să răspundă la câteva întrebări esențiale, legate de posibilitatea reală a unui profesor de a găsi ore suplimentare la alte școli din județul în care își desfășoară activitatea, dar mai ales de a putea „zbura” sau de a se putea teleporta de la o unitate de învățământ la alta, în condițiile în care unii își completează catedrele la trei sau patru școli diferite, aflate la zeci de kilometru distanță unele de altele, iar mulți profesori nu au nici mașină personală, nici mijloace de transport în comun pe rutele respective, la orice oră ar avea nevoie, dar nici nu li se decontează transportul.
Astfel s-a ajuns la soluții de compromis, prin preluarea unor ore rămase libere la alte materii, pe care de obicei le-au aprobat directorii de școli, pentru a nu-și pierde mare parte din corpul profesoral. Practic, dacă nu și-ar putea completa numărul obligatoriu de ore, multe dintre cadrele didactice care au rămas în sistemul de educație după așa-zisa „Reformă Bolojan” ar demisiona, cum au făcut deja mulți colegi de-ai lor.
În același timp, școlile de la sate, chiar și comasate, și-au crescut grav deficitul de personal, din același motiv simplu: nu mai e rentabil pentru un profesor să alerge efectiv printre școli, în sate diferite, pentru a-și putea face norma didactică mărită de anul trecut la 20 de ore pe săptămână, iar cei mai mulți renunță, în acest timp fiind nevoie de cadre didactice care să poate țină acele cursuri pentru elevi. Astfel se ajunge la o nevoie din ce în ce mai mare de suplinitori dispuși să predea pentru 22 de lei pe oră, la plata cu ora – o sumă pe care nici muncitorii necalificați nu ar accepta-o, dacă nu adună măcar echivalentul unui salariu minim pe economie.
Directorii de școli și licee s-au confruntat, începând de anul trecut, cu situații imposibil de rezolvat, ale colegilor lor pe care nu i-au putut ajuta cu ore pe care să le poată lua în completare, astfel încât au profesori cu experiență de peste 10 ani, cu rezultate foarte bune, dar care au rămas cu 1.000-1.500 de lei pe lună, neputând să ajungă la acel număr minim de 20 de ore pe săptămână, din norma didactică.
Întrebări la care Ministerul Educației nu are niciun răspuns
În această situație gravă de la începutul noului an școlar, Ministerul Educației nici măcar nu a dat publicității un raport care să arate clar care este situația actuală a necalificaților, pe fiecare județ. Ministrului Mihai Dimian i-a fost înaintată o interpelare de către deputata AUR de Iași Cristina-Emanuela Dascălu, pentru a oferi lămuriri în legătură cu această creștere alarmantă a numărului de cadre didactice necalificate și cu situația deficitului de profesori, în contextul măsurilor din Legea nr. 141/2025 și al noii legi a salarizării, după ce calculele sindicatelor din învățământ arată că această creștere a fost generată de măsurile de austeritate din Legea nr. 141/2025: majorarea normei didactice, creșterea numărului de elevi la clasă, diminuarea tarifului la plata cu ora și plafonarea indemnizației pentru titlul de doctor.
„În calitate de profesor universitar și de Vicepreședinte al Comisiei pentru Învăţământ din Camera Deputaților susțin avertismentul sindicatelor – depășirea pragului de 10.000 de necalificați în următorii ani – care trebuie tratat cu maximă seriozitate, cu atât mai mult cu cât un profesor de matematică, de fizică sau de chimie nu se formează într-un an, iar costul renunțării la finanțarea educației se plătește oricum, mai târziu și mai scump, în calitatea forței de muncă și în competitivitatea țării”, a explicat deputata, solicitând răspunsuri la întrebările esențiale pe care le-au adresat ministerului de resort și sindicatele: „Care este, la acest moment, numărul cadrelor didactice necalificate din învățământul preuniversitar, defalcat pe județe și pe discipline, și cu cât a crescut acest număr față de anul școlar anterior, respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 141/2025? Ce analiză a realizat Ministerul asupra impactului măsurilor din Legea nr. 141/2025 – majorarea normei didactice, creșterea numărului de elevi la clasă, diminuarea tarifului la plata cu ora și plafonarea indemnizației pentru titlul de doctor – asupra deficitului de profesori și a numărului de plecări din sistem, și poate fi făcută publică? La care discipline se înregistrează cele mai mari deficite, câte posturi sunt ocupate în prezent cu personal necalificat sau cu suplinitori fără studii de specialitate și ce măsuri diferențiate are în vedere Ministerul pentru disciplinele deficitare, în condițiile în care un secretar de stat al Ministerului a afirmat public că salariile nu pot fi stabilite în funcție de nevoia de personal?”.
Universitățile rămân fără profesori și asistenți
Situația este mult mai gravă în sistemul universitar, unde profesorii se plâng de scăderi salariale, mai ales la plata cu ora, pentru asistenți și profesori asociați, în timp ce posturile sunt blocate și nu se mai pot face angajări. Cu sume între 11 și 22 de lei pe oră pentru un profesor universitar cu doctorat și peste 10 ani de experiență, la plata cu ora, e posibil ca performanța din universitățile românești de stat să scadă vertiginos.
Mulți profesori universitari au fost puși în fața unei situații fără precedent, după aplicarea așa-ziselor măsuri reformatoare ale Guvernului Bolojan: plata cu ora s-a redus la sume infime, din care nu-și pot acoperi nici costurile de transport, iar mulți sunt hotărâți să renunțe la cursurile pe care le țin de mai mulți ani la universități partenere. În același timp, respectivele universități nu pot scoate posturi la concurs, pentru că angajările rămân blocate (aceasta fiind una dintre măsurile de austeritate impuse de Guvern).
În acest fel, multe universități nu mai au pe cine să aducă la catedră, pentru că singura soluție ar rămâne voluntariatul – pe care profesioniștii din toate domeniile ar trebui să-l accepte, pentru că fie nu vor fi plătiți, fie sumele pe care le-ar putea primi, la plata cu ora, sunt derizorii.
Cum în sistemul universitar nu pot preda necalificați, rămâne doar varianta în care profesorii universitari titulari să accepte muncă suplimentară pentru bani mai puțini, iar pentru seminarii să se folosească doctoranzi care să facă voluntariat sau să accepte 11 lei pe oră, la plata cu ora.
Surse din sistemul universitar au declarat, pentru Jurnalul, că niciodată nu a fost atât de gravă situația din universitățile de stat care practic sunt blocate de Guvernul Bolojan și riscă să se închidă. „Zvonurile circulă încă din anul 2015, referitor la intenția de la nivelul conducerii țării de a elimina învățământul universitar de stat. Toate acestea se confirmă acum, prin situația în care am fost aduși. Chiar dacă nu s-a putut legifera în acest sens, prin blocajele impuse de Executiv și prin diminuarea veniturilor, universitățile de stat vor rămâne fără profesori și se vor închide”, a declarat una dintre surse.
