Profesorul universitar doctor Paul Magheru îi propune, într-o scrisoare deschisă, ministrului Educației și Cercetării, Mihai Dimian, ca disciplina predată în școli să nu se mai numească ‘religie’, ci ‘educație religioasă’, și să devină obligatorie în toate ciclurile și filierele învățământului preuniversitar.
‘În condițiile unei societăți multiculturale și pluriconfesionale, denumirea de religie are dezavantajul că trimite la o anumită confesiune, credință, crez sau cult religios (ortodoxă, catolică, protestantă etc.), pe când educație religioasă sugerează, inclusiv etimologic (lat . ex – din, din interior în afară, și duco, ducere – a duce, a conduce), accepțiunea de a forma un copil și de a-l conduce (dirija) către starea de adult’, se arată în document.
În argumentația sa, Magheru amintește concepția pedagogului ceh J. A. Komenski, potrivit căruia ‘omul devine om numai prin educație’, și susține importanța formării religioase în dezvoltarea tinerilor.
‘Sentimentul de religiozitate, legătura omului cu Dumnezeu a scăzut mereu atât de mult încât, aproape cu 100 de ani în urmă, scriitorul francez Andre Malraux, autorul romanului Condiția umană, fost ministru al culturii, în plină perioadă a războiului rece, era îndreptățit să scrie că ‘secolul XXI ori va fi religios, ori nu va fi deloc’. La noi, în perioada comunistă, de tristă amintire, credința era un pericol. Azi, în deplină libertate și democrație a fi credincios este o virtute’, afirmă Paul Magheru.
Profesorul susține că educația religioasă trebuie privită în primul rând ca un instrument de formare morală, prin care tinerii să fie familiarizați cu valorile și principiile religioase.
‘Indiferent de cum s-ar numi Creatorul lumii, dacă există sau nu, eu trebuie să trăiesc ca și cum ar exista. Fac pentru aceasta cu mine însumi pariul raționalistului Pascal: ‘Dacă există și cred, am câștigat totul; dacă există și nu cred, am pierdut totul; dacă nu există și cred n-am ce pierde’. Iar filosoful clasic german Hegel definea libertatea ca necesitate înțeleasă. Nu poți fi liber și nici fericit dacă nu cunoști, nu înțelegi și nu respecți Legea Domnului din ceruri și legea omului de pe pământ’, a transmis profesorul.
În opinia sa, bibliografia obligatorie a acestei discipline obligatorii de învățământ ar trebui să fie doar două Cărți, Vechiul și Noul Testament, indiferent de edițiile de bază, unanim acceptate și uzitate, iar, Decalogul, cele 10 porunci, ‘infailibile și cu care nu poți da greș’, legile de bază.
În scrisoarea adresată ministrului Educației, Paul Magheru propune ca educația religioasă să fie inclusă între disciplinele obligatorii din învățământul preuniversitar, cu cel puțin o oră pe săptămână, cu programe și planuri de învățământ unitare la nivel național. Mai mult, cursurile ar urma să fie finalizate prin evaluări naționale sau examene la sfârșitul ciclurilor primar, gimnazial și liceal.
Paul Magheru propune ca disciplina să poată fi predată de profesori ‘de bună credință creștină și cultură teologică, biblică’, în timp ce în liceele cu profil teologic cursurile ar urma să fie susținute de preoți ai confesiunii respective.
Profesorul își încheie scrisoarea reafirmând că propunerile sale urmăresc ‘interesul educației și instrucției multilaterale a tinerei generații’.
Paul Magheru afirmă că a adresat în trecut scrisori deschise pe aceeași temă miniștrilor Educației Sorin Mihai Cîmpeanu și Daniel David, însă, în opinia sa, ‘nu s-a făcut nimic constructiv’ de atunci. Profesorul a revenit asupra subiectului în contextul dezbaterilor recente privind predarea religiei în școli și al unor solicitări venite din partea unor parlamentari pentru eliminarea acesteia din sistemul de învățământ.
Prof. univ. dr. Paul Magheru are o lungă activitate academică la Universitatea din Oradea, fiind cunoscut în special pentru contribuțiile sale în domeniul literaturii universale și comparate. În 2019, universitatea a marcat împlinirea vârstei de 80 de ani și peste cinci decenii de carieră universitară.
Activitatea sa academică s-a concentrat asupra literaturii comparate, poeticii și stilisticii, dar și asupra paleografiei grecești, slavone și româno-chirilice. A predat la Facultatea de Litere și a fost conducător de doctorat în domeniul Filologie.
Profesorul este autorul mai multor volume cu tematică literară, culturală și educațională, printre care ‘De la primăvara pragheză la revoluția de catifea’ și ‘Portofoliul elevului’, apărut în 2026 la Editura Universității din Oradea. AGERPRES/(AS – redactor: Eugenia Pașca, editor: Karina Olteanu, editor online: Anda Badea)