Începând cu anul școlar 2026-2027, liceele vor putea organiza un examen pentru a-și selecta elevii. Noua admitere înseamnă mai multe meditații și costuri mai mari pentru familiile care oricum se luptă să țină pasul cu sistemul. Elevii nu sunt obligați să susțină acest examen, se pot rezuma la Evaluarea Națională, dar în goana după licee de calitate cine credeți ca va risca?
Fiul meu intră în această toamnă în clasa a VII-a, la o școală de cartier din București. Credeam că începem pregătirile pentru Evaluarea Națională. În schimb, ne pregătim pentru două examene și pentru un buget pe care nu știu dacă îl voi putea susține. Am parcurs drumul spre liceu și cu copilul mai mare și știu deja că nu are sens să-mi fac iluzii că fără meditații ar putea ajunge și cel mic la un liceu bun. Ca majoritatea copiilor din țara asta, nu e un elev excepțional. E doar un elev bun. Iar în București elevii „doar buni” au șanse minime să ajungă la școli bune fără meditații. Așa că iată-mă acum făcând calcule și răsucind pe toate părțile bugetul familiei. Pentru că vor fi patru examene în total, cu structuri diferite, probabil la patru materii diferite. Mi-e milă de noi, părinții, mi-e milă de copii, care sunt oricum stresați peste măsură de Evaluare, și mă tot întreb cui folosește o astfel de măsură.
Acum trei ani, am trecut prin Evaluarea Națională cu copilul cel mare. Toată clasa a VIII-a a însemnat stres și presiune, în jurul laitmotivului ”Trebuie să intri la un liceu bun!”. Programul copilului a fost complet dat peste cap, orele de odihnă au scăzut, timpul pentru sport și pasiuni a dispărut pur și simplu. Totul s-a concentrat în jurul pregătirii. Pregătire care e foarte specifică: anumite modele de teste, anumite cerințe, răspunsuri standard care să corespundă cu baremul. De la anul, toate acestea se dublează. Pregătirea pentru Evaluarea Națională rămâne cum o știm, iar la asta se adaugă pregătirea pentru examenul organizat de liceu, care înseamnă alte materii, alte modele, alte cerințe, alte răspunsuri standard punctate. Care anume vor fi aceste cerințe? Nu știm încă, metodologia nu e gata, deși școala începe în câteva săptămâni. Nu știm care sunt liceele care vor organiza examen, nu știm care sunt materiile (știm doar că sunt două), nu știm cum se va stabili media. Pe scurt, fiecare liceu va putea avea propriile reguli. Iar elevii trebuie să înceapă pregătirea fără să știe exact pentru ce.
Știm atât: liceele pot organiza examen pentru 50% din totalul de locuri, Evaluarea Națională rămâne obligatorie, admiterea se dă după Evaluare, disciplinele și procedura de examen rămân la latitudinea școlii, dar subiectele vor fi unice la nivelul țării. Participarea la examen nu e obligatorie, dar cine se înscrie totuși trebuie să fi avut minimum 5 la Evaluarea Națională.
Start la meditații la fizică, biologie, chimie…!
Dacă aș fi părintele unui copil care în toamnă intră în clasa a VIII-a, probabil că n-aș mai avea somn din cauza atâtor incertitudini. Doamnelor și domnilor de la Minister care luați asemenea decizii, vă gândiți oare cât de incorect este să schimbați regulile în timpul jocului și să lăsați familiile fără informații clare până la această oră? Nu există deja destulă presiune pe copii? Nu se vorbește de atâta timp despre simplificarea lucrurilor și găsirea unor variante echitabile? Dacă liceele vor să-și aleagă mai bine elevii pentru specializarea Științele naturii, spre exemplu, de ce nu se pot lua în considerare mediile obținute în gimnaziu la biologie, fizică și chimie? De ce nevoie de un examen suplimentar?
Industria meditațiilor la materiile cerute la aceste examene va înflori mai ceva păpădia pe un teren viran. Copiii nu vor mai face meditații doar la română și matematică. Nu! Vor face și la fizică, biologie, istorie și cine-știe-ce alte materii vor fi alese pentru examenul suplimentar. Unii vor face pentru a fi siguri că iau notă mare. Alții pentru că la clasă nu prea se pune accent pe aceste materii. În plus, nu trebuie să uităm că pentru științele exacte e o criză acută de profesori (mai ales la fizică și chimie), iar școlile sunt nevoite să improvizeze. Părinții nu-și permit asta.
Și dacă aș spune „pas”?
Am plătit acum trei ani în jur de 1.000 de lei pe lună meditațiile la română și matematică. Acum, mă aștept la o sumă cel puțin dublă, luând în calcul doar româna și matematica, fiecare ședință fiind de 150- 200 de lei. Dacă mai pun două materii, suma se mai dublează o dată. Și dacă n-aș intra în hora asta și-n tot acest tăvălug nedrept? Dacă m-aș baza exclusiv pe copil? Mai ales că e un elev bun, care învață, care participă la olimpiade, la diverse proiecte din școală. Din păcate, nu-mi permit un astfel de risc. Deși nu țintim un liceu de top 5, îmi doresc din tot sufletul să ajungă într-un loc în care să se dezvolte academic și să fie în siguranță fizic și emoțional. Și, din păcate, nu pot ignora diferențele mari dintre licee.
Modelul colegiilor naționale
Nu pot să nu mă gândesc la faptul că noile testări ne vor aduce în situația pe care o vedem la examenele pentru accesul la colegii în clasa a V-a. E o întreagă isterie cu meditațiile, de preferat cu profesori care predau acolo. Copiii fac pregătire și câte 4-5 ore pe zi la română și matematică doar ca să intre la colegiul mult-visat. Sunt centre de meditații care sunt specializate în anumite colegii. Sunt familii în care asupra copiilor se pune o presiune enormă pentru a face parte dintr-o așa numită elită. Nu cred că acum va fi altfel. Vom alerga de nebuni după profesori de istorie, biologie, fizică de la liceul la care vrem să ajungem. Vom ajunge la momentul celor două examene epuizați, cu datorii și cu mai multe fire albe în cap.
Veți spune că nu este obligatoriu să ne supunem la tot acest stres. Așa este. Cu medie mare, un copil poate ajunge la liceu ok și dacă ne bazăm doar pe repartizarea computerizată. Dar eu aș simți că i-aș răpi o șansă. Șansă care, iată, vine tocmai dintr-o inițiativă care complică viața atâtor familii. Și încă o dată statul transformă anxietatea părinților într-o resursă pe care sistemul o exploatează fără nicio ezitare.