♦ Cupa EDU a pornit în 2017 ca o competiţie anuală de baschet între licee şi a ajuns la 24 de echipe participante ale unor şcoli de stat şi private din Bucureşti. Organizatorii au mizat şi pe înot prin lansarea unei competiţii dedicată şcolilor, a cărei primă ediţie va avea loc pe 16 mai.
România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la practicarea sportului şi pe primele locuri la sedentarism şi la obezitate, mai ales cea infantilă, lucru care arată că tinerele generaţii nu se îndreaptă deloc către un stil de viaţă sănătos, lucru care ar putea să le afecteze sănătatea în viitor. În şcoli, sportul se rezumă de multe ori doar la cele două ore pe săptămână din program, insuficient pentru a crea a obişnuiţă în rândul copiilor.
În alte state europene, pe lângă orele din programul şcolar există şi diverse activităţi sau programe prin care copiii sunt aduşi mult mai aproape de mişcarea fizică şi sport. În România, astfel de activităţi reprezintă cazuri izolate sau cele care există la un nivel mai extins sunt slab promovate şi nu oferă atmosfera unei competiţii adevărate.
„Mie mi se pare că aceste competiţii şcolare sunt esenţiale. Eu ţin minte şi acum ce însemna să joc baschet pentru liceu. Era ceva important pentru noi, era o experienţă care te marca“, spune Mihai Panaitescu, organizator al competiţiei şcolare de baschet Cupa EDU şi preşedintele Asociaţiei Praxis Edu.
Cupa EDU a pornit în 2017 ca o competiţie anuală de baschet între licee şi a ajuns la 24 de echipe participante ale unor şcoli de stat şi private din Bucureşti. Ultima ediţie a fost în luna decembrie a anului trecut. De-a lungul timpului, competiţia a devenit tot mai cunoscută în rândul liceelor din Capitală.
„Copiii vor să participe, vor să facă parte dintr-o echipă, vor să joace pentru şcoala lor“, spune el.
Deşi în România există două ore de educaţie fizică pe săptămână atât la gimnaziu, cât şi la liceu, problema nu este neapărat numărul de ore, ci lipsa unui ecosistem construit în jurul programului şcolar.
„În alte ţări există competiţii, programe după şcoală, evenimente la care vin familiile. La noi, multe competiţii se fac ca o oră de sport, cu uşile închise. Nu există promovare, nu există poze, nu există spectatori. Copiii nu simt că participă la un eveniment“, afirmă Mihai Panaitescu.
După părere sa, cheia este ca sportul să devină atractiv şi social, nu doar obligatoriu.
Pe lângă competiţia de baschet, Mihai Panaitescu organizează şi o competiţie de înot inter-şcolară, numită Bucharest Elite School Swim Tournament. Evenimentul va avea loc pe
16 mai, la Complexul Sportiv de Nataţie Otopeni, fiind prima ediţie a acestui campionat. vor fi prezenţi 120 de elevi din zece şcoli publice şi private, cu vârste cuprinse între 5 şi 19 ani, atât fete, cât şi băieţi.
„Vor veni copiii cu familiile, fac poze, există medalii, steguleţe, atmosferă. Pentru un copil din clasele mici contează enorm experienţa asta. Dacă vine la o competiţie în clasa pregătitoare sau în clasa I şi primeşte o medalie, îşi va dori să revină şi anul următor“, consideră el.
El a ales să organizeze şi o competiţie de înot pentru că e unul dintre cele mai utile sporturi în viaţa fiecărui om, consideră el, dar este şi mai accesibil copiilor mici faţă de alte sporturi.
„La baschet, dacă nu ştii să joci foarte bine, copilul poate să se simtă exclus. La înot este altceva. Toţi copiii vor să intre în apă, vor să se bălăcească, iar experienţa competiţiei devine una pozitivă“, subliniază el.
Organizatorul spune că exact grupele de vârstă mici sunt cele mai importante, pentru că atunci se formează obiceiurile.
„Dacă un copil nu face sport până în clasa a V-a, după aceea va percepe sportul ca pe ceva străin. În schimb, dacă îl obişnuieşti de mic cu ideea de competiţie, cu apartenenţa la o echipă şi cu mişcarea, lucrurile se schimbă“, adaugă Mihai Panaitescu.
Pe lângă lipsa unor competiţii la nivelul şcolilor, infrastructura este o altă problemă care stă în calea sportului de masă în rândul copiilor.
Multe şcoli nici măcar nu au condiţiile minime pentru organizarea unor competiţii sportive.
În acelaşi timp, el consideră că sportul şcolar ar trebui să fie mult mai bine integrat în viaţa comunităţii.
„Competiţiile trebuie organizate astfel încât să permită participarea familiilor. Acolo se creează comunitatea. Părinţii se întâlnesc, discută, copiii îşi susţin colegii, iar sportul începe să facă parte din cultura şcolii“, spune el.
Mihai Panaitescu susţine că sportul şi astfel de competiţii nu au ca rol găsirea următorilor campioni, deşi ar putea fi unu efect ulterior, ci de a-i împrieteni pe copii cu mişcarea.
„Sportul este cea mai bună metodă de a educa un copil. Este foarte greu să îi explici unui copil de şapte ani ce înseamnă disciplina sau consecvenţa. Dar dacă practică un sport, înţelege singur că trebuie să vină constant la antrenamente, să fie atent la alimentaţie, să respecte echipa“, consideră el.
Aceste beneficii le vor fi utile copiilor chiar şi mai târziu în viaţă, în societate sau la locul de muncă.