foto Inquam Photos / George Călin
Mă bucur să văd că Ministerul Educației și Cercetării a continuat Reforma QX curriculară a planurilor-cadru alternative la nivel liceal pe care am inițiat-o în 2025 (Ordinul 444/2025), iar noul ministru a validat planurile-cadru alternative asumate de fiecare unitate școlară (Ordinul 3722/2026). Reforma curriculară la nivel de liceu a fost unul dintre cele mai importante proiecte din Reforma QX, iar planurile-cadru alternative, după mine, reprezintă probabil cea mai radicală inovație în sistemul românesc de educație din ultimii ani.
Astfel, 32 de unități școlare (licee) cu 77 de planuri-cadru alternative pentru diverse specializări au trecut testul comisiei ministerului pe care am creat-o în 2025. Este o șansă extraordinară pentru copii și pentru întregul sistem educațional! Sunt suficient de multe unități școlare/planuri-cadru alternative pentru a învăța din acest demers, dar suficient de puține pentru a putea monitoriza atent o astfel de schimbare paradigmatică complexă în sistemul românesc de educație. Până în 31 mai 2026, se mai pot înscrie și alte licee, dacă doresc să-și asume unul dintre cele 77 de planuri-cadru alternative elaborate în acest demers. Probabil că și alte unități școlare se vor angaja în această nouă paradigmă în anii viitori, dar deocamdată începutul este promițător și aștept să vină toamna pentru a vedea aceste planuri-cadru alternative funcționând pentru copii, propuse de profesori vizionari, într-un proces educațional modern, cât mai co-creat și personalizat!
I. Cum s-a ajuns la acest demers inovativ major în sistemul românesc de educație?
După ce am preluat funcția de ministru al educației și cercetării (decembrie 2024), am inițiat un Diagnostic QX al sistemului de educație-cercetare, în bază căruia am propus apoi un sistem de Reforme QX. La nivel liceal, am găsit un curriculum învechit, cu unele conținuturi din manuale expirate (ex. în unele era menționată intenția țării de a adera la Uniunea Europeană). Fără să fie singura cauză, știam că un curriculum prost contribuie la creșterea analfabetismului funcțional, noi având un nivel ridicat al acestuia și în ciclul liceal, până la a deveni risc de securitate națională, ceea ce m-a făcut să-l includem în Strategia Națională de Apărare a Țării.
Elementul central al curriculumului este reprezentat (1) de planurile-cadru: ce discipline se predau, cu ce statut (obligatoriu/opțional) și ce număr de ore au atașate și (2) de programele disciplinelor (ex. competențe formate și conținuturi), (3) cu elemente asociate (ex. manuale, resurse adiționale etc.). Reforma QX a vizat inițial aspectele centrale ale curriculumului liceal – planurile-cadru și programele disciplinelor –, dar am problematizat și tipul de manuale (cu accentuarea rolului complementar al resurselor online/digitale – inteligența artificială/gaming).
Întrebând specialiștii din minister de ce am ajuns în situația aceasta, am văzut că intenția de a schimba curriculumul a început în 2020, dar, din cauza pandemiei, procesul a fost amânat, iar apoi a fost amânat din nou, deoarece s-a intrat în logică electorală, iar acest demers de schimbare a curriculumului inevitabil generează oricând discuții aprinse, până la „scandaluri publice” (când discuția rațională este afectată). Eu eram însă obișnuit cu astfel de contexte tensionate legate de orice reformă majoră în educație, în care am trăit de mai multe ori prin diversele roluri pe care le-am avut în minister, mai ales în 2005 (reforma Bologna 1.0), 2011 (legea 1/2011) și 2016 (concursurile pentru directori).
- Fără a devia de la temă, trebuie să spun că astfel de „scandaluri publice” legate de orice reformă majoră de care are nevoie sistemul nostru (ex. toate cele menționate mai sus – din 2005, 2011, 2016 -, în final, s-au dovedit absolut necesare și benefice), exprimate nu doar prin zgomot și destabilizare, ci și prin manifestări psihologic-comportamentale (ex. agresivitate/limbaj licențios) care nu fac cinste unui actor al educației ce trebuie să fie model pentru societate și în școală, nu fac bine sistemului nostru de educație, nu reprezintă și nu sunt susținute de toți actorii din sistem. Împreună va trebui să găsim varianta în care oamenii de bună-credință se delimitează de ceea ce nu face cinste educației, astfel încât dezbaterile, fie acestea și intense și critice – ceea ce este absolut normal atunci când se fac reforme și se schimbă paradigme într-un sistem social -, să înlocuiască „scandalul”!
Dar, pentru mine, miza unui curriculum bun pentru copii și pentru procesul de educație este mai importantă însă decât potențialele critici primite prin „scandaluri publice”, așa că m-am hotărât să le dau drumul, dar într-un demers democratic de co-creare a variantei finale împreună cu comunitatea educațională.
II. Planurile-cadru standard noi
Am pornit de la planurile-cadru deja elaborate de echipa ministrului anterior, Ligia Deca, pe care le-am adaptat însă la viziunea proprie și le-am pus în dezbatere publică. Evident, s-a pornit „scandalul”, deoarece erau unele inovații importante pe care le-am adus, care modificau sistemic procesul de educație:
1. Creșterea ponderii descentralizării deciziei asupra disciplinelor și numărului de ore, când cutuma veche era ca ministrul să protejeze, prin decizii centralizate, disciplina și orele asociate – or noi, atât în varianta inițială, cât și în cea propusă de mine în dezbaterea publică, am propus un buget de ore libere, dincolo de trunchiul comun și cele de specialitate, care pot fi utilizate pentru personalizarea educației;
2. Personal, am susținut explicit introducerea unor discipline noi (artă teatrală/stil de viață sănătos etc.) și am insistat asupra readucerii gramaticii la nivel de liceu, de asemenea, regândind modul în care unele discipline opționale se prezintă copiilor (ex. unele trebuie prezentate obligatoriu, urmând ca apoi să se facă opțiunea).
Dar comunitatea noastră nu are cultura dezbaterilor, gândind că acestea se fac doar de formă, iar decizia a fost deja luată pentru varianta pusă în dezbatere. Nu fac un reproș comunității, ci poate factorului politic care a determinat-o în timp să aibă această atitudine. Treptat am reușit însă să orientez discuțiile spre construcție, alături de colegii din minister, mai ales prin implicarea colegilor Bogdan Cristescu și Gabriel Vrînceanu și a secretarului de stat Sorin Ion. Astfel, ca urmare a dezbaterilor, (1) am întărit disciplinele legate de cultura națională (ex. am reintrodus istoria românilor/României și geografia României) și (2) am nuanțat numărul de ore și/sau caracterul obligatoriu pentru diverse discipline (vezi pentru detalii și AICI). Cred că reforma planurilor-cadru standard este acum una avansată și inovativă. În acest fel, aceeași specializare (ex. matematică-informatică), în funcție de interesul și resursele școlii (profesori/elevi), părinților și autorităților locale, își poate personaliza oferta educațională (ex. mai multă matematică sau mai multă informatică), oferind ore mai multe din bugetul disponibil disciplinelor de interes. Dar, trebuind să țin un echilibru între științe vs. religie și discipline legate de cultura națională vs. discipline legate de viață, varianta finală a planurilor-cadru standard tot nu a reușit să mulțumească pe toată lumea.
III. Planurile-cadru alternative
Văzând că reforma planurilor-cadru standard nu a satisfăcut toți colegii din sistem, am mers mai departe, dincolo de inovația introdusă deja prin planurile-cadru standard adoptate, și am propus o schimbare paradigmatică, prin care fiecare unitate școlară își poate elabora propriile planuri-cadru, păstrând constant doar trunchiul comun relevant pentru examene naționale comune – așa cum se întâmplă în multe țări și cum am văzut practica în SUA. Încolo, fiecare unitate școlară își poate distribui bugetul de ore pentru a-și personaliza profilul educațional, în funcție de interesul și resursele comunității educaționale. Așadar, simplu și direct spus, am demarat un program național pentru pilotarea sistemică a unor planuri-cadru alternative, prin care am accentuat mecanismele de descentralizare pe care le-am propus inițial în planurile-cadru standard! Adițional, am creat o comisie de specialitate la minister, formată din experți din minister și din afara ministerului, care să ofere consultanță și să monitorizeze unitățile școlare care se vor angaja în această reformă – incluzându-i pe colegii Marian Stas și Radu Szekely – coordonator, care s-au implicat major în acest demers, atât conceptual, cât și practic.
Cât timp eram încă ministru, m-am bucurat să văd că peste 30 de unități școlare s-au angajat în acest demers inovativ – așa cum spuneam, suficient de multe pentru a învăța din acest demers alternativ, suficient de puține pentru a putea monitoriza o astfel de schimbare paradigmatică complexă.
IV. De la planuri-cadru la reforma curriculară a programelor școlare
În acest context al reformei curriculare, trebuie spus că reforma planurilor-cadru a fost urmată de reforma programelor (competențelor și conținuturilor), regândite după 20 de ani, demers pe care l-am început aprobând inițial mai ales programele pentru disciplinele de clasa a IX-a din trunchiul comun (pentru a putea începe anul școlar 2026-2027 în altă paradigmă curriculară) și care a fost în continuare menținut de minister pe principiile pe care le-am propus (pentru completarea cu programele pe care eu nu am apucat să le aprob).
Și aici am pendulat între dezbateri și „scandaluri”, dar, din nou, treptat, am reușit să orientăm discuțiile spre construcție, prin implicarea dedicată a colegilor din minister (mai ales Bogdan Cristescu, Gabriel Vrînceanu și secretarul de stat Sorin Ion), dar și a celei mai mari părți din cei peste 1500 de specialiști implicați în acest demers.
Ca o notă importantă, ministrul interimar al educației și cercetării, Ilie Bolojan, a aprobat programa de limbă și literatură română, lăsând însă, după discuțiile pe care le-am avut împreună, posibilitatea de a se pilota și o programă alternativă (ex. păstrând competențele generale și specifice, dar putându-se asuma conținuturi și organizări diferite ale acestora), lucru la fel de inovativ la nivelul programelor ca planurile-cadru alternative la nivelul planurilor-cadru. Nu știu însă dacă va exista motivația ca acest lucru să fie și implementat de minister și de actorii educaționali. În plus, așa cum era angajamentul complet pe care l-am propus pentru reforma curriculară la nivel de liceu, noul ministru, Mihai Dimian, a inițiat la rândul lui procesele de formare a profesorilor și de elaborare a manualelor școlare.
Dincolo de inovațiile descrise explicit în prezentarea programelor școlare, cred că foarte important este faptul că, spre deosebire de programele anterioare, competențele au acum o structură triadică ca structură psihoeducațională unitară, unde, alături de (1) cunoștințe declarative (ce știm să spunem – knowledge) și (2) cunoștințe procedurale (ce știm să facem – skills), avem și (3) valori (ce și de ce este important – attitudes), ceea ce ne obligă la formarea acestei triade în procesul educațional și la testarea lor și în „logica PISA”. Consider acest lucru fundamental, cu impact pozitiv asupra motivației de a învăța și, astfel, și asupra reducerii analfabetismului funcțional. În programele vechi, competențele conțineau doar cunoștințele declarative și procedurale, valorile și atitudinile fiind văzute adiacente acestora (în altă secțiune), astfel că adesea școala noastră se focaliza pe cunoștințe, ignorând valorile.
V. Concluzii
Prin astfel de demersuri de construcție cumulativă asumate de minister, nu de reforme ale reformelor, avem șansa ca din toamnă liceul să înceapă într-o logică curriculară modernă. Iar dacă acest lucru ar fi urmat și de derularea concursurilor pentru selectarea unor directori buni și de o reformă a inspectoratelor școlare – demersuri începute, dar pe care nu le-am finalizat –, modernizarea școlii românești ar fi una nu doar de proces educațional curricular, ci chiar de sistem. Față de starea actuală, oricare variantă din cele două este un progres major.
articol publicat anterior pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp