Rubrica „PROFESORUL LUNII” aduce în prim-plan oamenii care transformă educația în inspirație. Profesori care nu se mulțumesc să urmeze o programă, ci o rescriu cu pasiune, răbdare și convingerea că educația începe acolo unde curiozitatea prinde viață. Prin exemplul lor, reușesc să schimbe felul în care tinerii privesc lumea.
Invitata acestei ediții este Cristina Chiriță, profesoară de limba engleză la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” din Alexandria. Generații întregi de elevi au trecut prin mâinile ei și au ajuns să obțină performanțe profesionale remarcabile. În vremuri complicate, când dezinformarea circulă cu viteza internetului, ea rămâne pentru ei un ghid în a discerne adevărul și a gândi critic.
Pentru Cristina Chiriță, fiecare elev este un proiect de suflet. Este genul de om care nu se trezește dimineața ca să meargă “la muncă”, ci pentru a-și face datoria față de niște copii de care e atașată ca de copiii ei. Și care, prin dialog sincer, prin invitați din diverse domenii, prin dezbateri și lecturi provocatoare, ajută tinerii să-și descopere drumul, să gândească critic și să înțeleagă valoarea onestității și determinării. Într-o perioadă marcată de dezinformare și influențe digitale, ea aduce în clasă realitatea și modelează generații care vor ști să navigheze cu înțelepciune prin viață.
Într-un județ unde provocările educaționale sunt mari, există cadre didactice care transformă fiecare clasă într-un spațiu de creștere și inspirație. Cristina Chiriță, profesoară de limba engleză la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” din Alexandria, este una dintre ele. Generații întregi de elevi au trecut prin mâinile ei și au ajuns să facă performanțe profesionale remarcabile, iar în vremuri complicate, când dezinformarea circulă cu viteza internetului, ea rămâne ghidul lor pentru a discerne adevărul și a gândi critic.
În cadrul acestui dialog pe care l-am avut cu ea, Cristina ne împărtășește filosofia ei educațională, experiențele care i-au modelat cariera și modul în care aduce în clasă oameni din diverse domenii pentru a inspira și motiva liceenii.
Cum v‑ați orientat către cariera didactică? A fost ceva ce v‑ați dorit mereu să faceți sau a fost ceva ce „s‑a întâmplat”?
În facultate nu știam exact pe ce cale voi merge după absolvire. Mi s-a părut că învățământul este singura cale de urmat. La scurt timp după ce am început să predau, am realizat că fac ceea ce îmi place, deși inițial mi se părea dificil. Lucrul cu copiii m-a responsabilizat foarte mult și mi-a descoperit laturi personale și profesionale de care nu eram conștientă. Învățându-i pe alții, m-am învățat pe mine. Am avut, în mod constant, imaginea foștilor mei profesori de limba franceză și engleză (dl A. Popescu și dna C. Cantili) de la CN Anastasescu din Roșiorii de Vede ca adevărați călăuze în carieră. Nu pot decât să le doresc tuturor elevilor să aibă profesori ca ai mei!
Într‑un sistem educațional adesea perceput ca rigid, dumneavoastră alegeți să deschideți clasa către personalități publice și experiențe din afara școlii. Cum ați ajuns la această metodă didactică și ce v‑a determinat să o adoptați?
Am observat că adolescenții au mereu nevoie de „sare și piper” pentru ca atenția lor să fie captată în direcții precise. Drept urmare, am invitat de-a lungul anilor persoane-etalon în diverse domenii (poliție, justiție, banking, fitness, activism civic, cyber security, jurnalism, finanțe, ONG-uri, make-up etc.) pentru a-i ajuta să- și cristalizeze o direcție socială și profesională. Totul a început acum aproximativ 15 ani, când câțiva foști elevi, deveniți studenți, au venit în septembrie la liceu, fiindcă le era dor de ceea ce însemnase liceul. Atunci i-am rugat să le vorbească liceenilor despre experiența lor, să ofere sfaturi despre alegerea carierei și despre viața departe de familie.
De-a lungul timpului, am avut invitați foști elevi care locuiesc în Elveția, UK, SUA, Cipru, Franța, Germania, dar și în România. Ideea s-a extins apoi la invitați precum o judecătoare, un procuror, jurnaliști, o campioană de fitness, o specialistă în make-up sau o antreprenoare.
Cum reacționează elevii atunci când intră în contact direct cu oameni din spațiul public – jurnaliști, artiști, activiști sau profesioniști din alte domenii – și ce tip de impact observați asupra motivației și creativității lor?
Liceenilor le plac foarte mult aceste întâlniri, pentru că interacționează direct cu persoane care împărtășesc experiențele lor academice și profesionale, oferă sfaturi pertinente și îi ghidează în anumite direcții legate de carieră. Scopul acestor întâlniri este și să sădească în mintea și sufletul copiilor valori din ce în ce mai rare: cinstea, onestitatea, determinarea, disciplina, motivația intrinsecă și extrinsecă, precum și cultivarea relațiilor sănătoase în comunitate.
Cel puțin o dată pe lună aud: Doamna, când ne mai aduceți un invitat special? Aceste întâlniri le păstrăm drept reper în cadrul lecțiilor, pentru că tinerii au nevoie de exemple reale, sănătoase și inspiratoare. Impactul lor este evident și nu necesită măsurare.
Cum arată relația ideală dintre profesor și elev? Unde trasați granița dintre apropiere și autoritate?
Toți profesorii cunosc, cel puțin teoretic, „rețeta ideală” – ingredientele, cantitățile și pașii pentru ca orele să decurgă cât mai bine. Totuși, aproape niciodată nu iese perfect. Adolescentii de azi nu sunt mai răi decât cei de acum 10-20 de ani; însă noi, profesorii, ne confruntăm cu influența negativă a social media și a platformelor digitale, precum ChatGPT, dar și cu lipsa implicării directe a unor familii.
În acest context, chiar dacă este mai greu, eu sunt la curent cu frământările și problemele personale ale copiilor care aleg să vadă în școală și în profesori persoane care îi ascultă și îi pot ajuta. Aceasta nu înseamnă că nu apar vreodată supărări sau neînțelegeri, dar există întotdeauna dialog sincer pentru o mai bună înțelegere.
Trăim într‑o perioadă în care dezinformarea circulă rapid, iar discursurile extremiste ajung ușor la tineri. Cum abordați aceste teme sensibile la clasă, fără a le impune elevilor un punct de vedere, dar ajutându‑i să gândească critic?
Nu m-am ferit niciodată de subiecte considerate tabu. Provoc frecvent dezbateri pe diverse teme de interes public și mă bucur să văd că, deși sunt adolescenți, majoritatea elevilor emit judecăți pertinente. O bună parte sunt la curent cu ceea ce se întâmplă social, economic și politic în România și în străinătate.
Totuși, există și elevi care cad în capcanele tot mai dese ale dezinformării și nu pot discerne lucrurile. Pentru a preveni astfel de capcane, le cer de mulți ani să citească constant pentru a-și dezvolta vocabularul, gândirea critică și contactul cu puncte de vedere variate. Printre titlurile mele preferate se numără 1984, Ferma animalelor, Procesul, Minunata lume nouă. De asemenea, folosesc internetul în clasă pentru a putea să exemplific concepte și să aduc povești ale unor scriitori, filosofi, politicieni, exploratori, oameni de știință și artiști.
Privind spre generațiile de elevi cu care lucrați acum, ce vă dă speranță și ce vă îngrijorează cel mai mult în legătură cu felul în care vor naviga o lume tot mai polarizată și imprevizibilă?
Deși mă amărăște impactul negativ al AI-ului, TikTok-ului și al altor influențe digitale asupra educației – contribuind la deformarea unor minți în formare și la distorsionarea realității în funcție de interese politice, economice sau sociale –, văd firava speranță în mințile elevilor mei fluturând constant, dar slab, din aripi. Personal, mă doare să văd că mindset-ul unor adolescenți este perceput ca „plastilină” de folosit în viața politică din România.
Carmen Dumitrescu este jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre redacțiile de presă cu care a colaborat de-a lungul vremii. A fondat publicațiile Investigatoria și Media Quality.
În prezent este și editor pe platforma Republica. A absolvit programul de cercetare și investigație „Edward R. Murrow” în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019. Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului „Romanian Women of Courage” în anul 2019. A înființat asociația Presa pe Bune, în cadrul căreia organizează ateliere media pentru elevii din școli și licee.
Carmen este și scriitoare, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea „Cei care nu mint”.
*Acest articol a fost publicat în ediția print a Revistei CARIERE nr. 305, martie 2026.