„Ce ar putea învăța copiii de la niște palmieri?”

Dubaiul – opulență ostentativă, inegalitate de gen și inechități sociale

Dubai. O metropolă ridicată pe nisip, din sticlă și oțel, care strălucește orbitor sub soarele deșertului, un oraș construit din nimic, dar care în ultimii 30 de ani s-a dezvoltat într-un ritm amețitor, devenind astăzi definiția luxului extravagant și a opulenței vulgare.

Un oraș ca o zorzoană colorată, unde bogăția este afișată ostentativ, dar care nu respiră decât praf. Unde nu există democrație, egalitate de gen, unde femeile sunt discriminate legal.

Un oraș ca un spectacol, nu de teatru, ci de circ. Grandios, măreț, însă doar la suprafață. Fără vreo valoare autentică. Pentru că, în profunzime, Dubaiul nu are nimic de oferit. Și atunci, de ce ai alege această destinație ca reper educațional pentru niște elevi? Ce să învețe, mai exact, ei acolo? se întreabă sociologul Bogdan Bucur.

„Societatea noastră are obligația de a transmite copiilor, în perioada de școlarizare formală, standarde care să-i ajute să construiască o societate a viitorului clădită pe trei mari piloni: valorile naționale, valorile europene și valorile democratice”, a comentat pentru Libertatea specialistul. „Iar în Emiratele Arabe Unite nu se regăsesc aceste valori spre care ar trebui să tindem noi, ca nație”. 

Dimpotrivă. Această țară este un model negativ din punct de vedere politic, social și cultural, continuă Bogdan Bucur. „În primul rând, aici nu poți să educi copiii în spiritul valorilor democratice. Dubaiul, de exemplu, nu reprezintă un standard în ceea ce privește egalitatea de gen, relațiile dintre femei și bărbați, nu reprezintă un standard de modestie socială pe care noi ar trebui s-o proiectăm în societate”.

Dubaiul, un model de civilizație materială și atât

Din contră. În Emiratele Arabe Unite, opulența, luxul orbitor sunt afișate ostentativ și gălăgios. „Bogăția lor se datorează doar resurselor naturale pe care le dețin, iar o societate clădită pe hiperbogăție nu este o societate care se construiește într-o manieră echilibrată și sustenabilă pentru viitor”.

Iar cu bani, se știe, cumperi orice. Cumperi clădiri cu vârful până dincolo de nori, transformi deșertul în ocean, cumperi faimă, cumperi putere, cumperi vise cum nimeni nu îndrăznește să viseze.

Emiratele Arabe, recunoaște sociologul, au bifat o singură mare performanță: „Sunt doar un model de civilizație materială și atât. Vorbim despre o țară nouă, o țară născută din deșert, cu banii pe care i-a avut din exploatarea resurselor naturale. În mod indiscutabil, este o performanță ceea ce au realizat acești oameni în 30 de ani.  Dar, chiar și așa, dacă vrei să afli despre cum se ridică o societate din nimic, modelul este China, nu Dubai. Dacă, într-adevăr, vrei să le arăți copiilor cum din nimic s-a făcut ceva măreț, îi duci în Shenzhen sau Shanghai”. 

Dubaiul, unul dintre cele șapte emirate care formează Emiratele Arabe Unite, este o monarhie ereditară absolutistă, condusă de familia Al Maktoum. Aici nu există alegeri pentru numirea conducătorului,  partidele politice nu sunt permise, iar puterea emirului este absolutistă, explică profesorul Bucur. „La nivel federal, Emiratele Arabe Unite sunt o federație de monarhii absolutiste, ereditare cu structură federală. Nu vorbim despre o democrație liberală în sens occidental, aici nu există alternanță politică sau opoziție organizată, dar este un regim stabil, cu un puternic accent pe dezvoltare economică și administrare centralizată”.

Acestea fiind spuse, ce să caute elevii aflați în proces de formare în Dubai? Ce pot învăța copiii acolo? Ce valori și-ar putea însuși? „Nici una! Nu vor vedea decât niște clădiri extrem de înalte și niște malluri semețe. Pot vedea cum se schiază în interior, într-adevăr. Așa, și? Cu ce-i ajută asta? Cu ce contribuie această experiență în procesul lor de educație?”, se întreabă sociologul. 

Lux, petrol și deșert

Societatea, consideră specialistul, are o responsabilitate uriașă în legătură cu modul în care îi formează pe copii. Căci acești copii vor fi adulții de mâine. „Și eu nu-mi doresc o societate românească de tip Dubai, care să-și etaleze ostentativ luxul, unde femeile să fie discriminate legal, iar între cetățeni să existe inechitate. Unde bogații sunt prea bogați, iar săracii prea săraci. Nu-mi doresc tineri români care să îmbrățișeze valorile politice nedemocratice ale societății din Dubai, nici valorile politice, religioase și spirituale ale islamului. Nu-mi doresc o societate care să îmbrățișeze standardele civilizației islamice din care face parte Dubaiul”.

Culmea, Dubai nu este un standard nici măcar pentru civilizația islamică, mai spune Bogdan Bucur. „Dacă vrei să înțelegi civilizația islamică, atunci mergi în marile capitale ale islamului, la Damasc, Bagdad sau Istanbul. Poți să vezi urmele islamului în Spania, la Cordoba, poți să te duci în Maroc, în Africa. Poți să te mergi în Iordania. Dar în niciun caz în noile orașe, semețe, ale căror zgârie-nori chiar ating norii, care sunt ridicate acum 20 de ani și unde nu există decât lux, petrol și deșert”.

Prin urmare, este absolut ridicol să spui că pleci cu niște elevi în Dubai pentru a-i forma educațional și cultural. „Sau vii și spui ca faci tabără școlară pentru aprofundarea limbii engleze în Dubai! Pentru asta îi duci pe copii în Anglia, în Irlanda, în Țara Galilor. În Australia, dacă tot vrei să parcurgi distanțe mari, în Noua Zeelandă sau în Africa de Sud. Dar nu în Dubai. Dacă dorești să le perfecționezi limba engleză, ceea ce este în mod evident un lucru dezirabil și bun, nu poți să spui că ultima redută a anglofoniei pe fața pământului este Dubaiul”. 

„Întâi să ne cunoaștem vecinii și apoi să mergem la capătul lumii”

Societatea românească, mai spune sociologul, este total scăpată de sub control. Nu avem repere culturale solide, motiv pentru care nu știm cum să ne ghidăm copiii către adevăratele valori. „Este obligația și datoria societății și a familiei să-i ghideze pe copii, să-i orienteze din punct de vedere științific, din punct de vedere cultural, civilizațional și din punct de vedere al valorilor democratice”. 

Bogdan Bucur vine și cu un exemplu concret: „Noi, în momentul de față, ca nație, nu ne  cunoaștem foarte bine vecinii, cei cu care, în caz de pericol  va trebui să facem front comun și să ne susținem. Nu-i cunoaștem pe bulgari, pe sârbi, pe polonezi, pe cehi și austrieci. Ei ne cunosc mai bine pe noi decât noi pe ei. Noi nu cunoaștem țările baltice sau pe ucraineni. În schimb, suntem atrași ca un magnet de lumea arabă”.

Sociologul este de părere că ceea ce școala și societatea trebuie să facă pentru un copil, în perioada lui de instrucție formală, este să-i dezvolte mintea, să-i transmită valori științifice, să-i dezvolte abilitățile pentru a se descurca în legătură cu un viitor loc de muncă, să-i dezvolte și să-i transmită valorile culturale naționale standard ale societății în care s-a născut, adică cele românești.

Iar apoi, după ce vor fi formați în acest fel, tinerii pot pleca în lumea largă, pentru a cunoaște și alte civilizații, alte modele politice și sociale.

„Noi, în cadrul civilizației europene, trebuie să imităm modelul protestantismului nord-european. Că sunt bani și în Germania, sunt bani și în Olanda, sunt bani și în Elveția. Însă, spre deosebire de Emiratele Arabe, Europa are și respectă niște norme de modestie”.

Atracțiile Dubaiului: lux, mașini și femei. Bogdan Bucur: „Cam ce se cântă în manele”

Farmecul Orientului, cu bune și cu rele, este extrem de puternic în societatea românească, iar aceste ape sulfuroase, la un moment dat, ar putea izbucni la suprafață ca niște gheizere și ne-ar putea îneca, mai spune Bogdan Bucur. „Vorbim despre niște legături subterane extrem de complexe care au transformat Dubaiul într-o stea a civilizației pe cerul românesc. Cum poate să strălucească Dubaiul atât de tare încât să avem mii de români acolo? Mi se pare înfiorător, îngrozitor și halucinant”. 

Profesorul Bucur vine însă și cu răspunsul. „Ceea ce vezi în Dubai este cam tot ceea ce se cântă în manele. Maneaua este cea care ridică în slăvi exact tiparul de societate pe care îl regăsești în Dubai”.

Sociologul explică faptul că românii care au ajuns acolo, mulți dintre ei, au fost ghidați de cel mai puternic indicator rutier al culturii noastre, care este maneaua. „Maneaua este cel mai solid fenomen cultural din societatea românească, iar intoxicarea culturală cu manele te duce direct în Dubai”. Profesorul nu se referă aici la românii împliniți, maturi, care aleg să facă afaceri în Dubai sau care aleg să facă ce doresc ei cu viețile și cu banii lor. Sociologul se referă strict la a-i duce acolo pe niște copii aflați în formare.

„Maneaua, prin mesajele pe care le transmite, nici măcar subliminale, ci la vedere, în care sugerezi posedarea de femei focoase și numeroase, mașini scumpe, lanțuri de aur la gât și destinații exotice, distruge din interior eșafodajul construcției naționale și europene. Și te trimite în Dubai”. 

Există o legătură între atotputernicia manelei, care domină spațiul cultural, muzical, național, și o orientare semnificativă către orient pe care o avem, inclusiv în legătură cu investiții masive pe care românii le fac în Dubai, mai spune sociologul. Iar fenomenul este cu mult mai extins. „Am ajuns să avem investiții rezidențiale în Dubai, sunt oameni care s-au mutat acolo, sunt oameni care își fac vacanțele acolo cu regularitate, am ajuns să trimitem copii în tabere școlare, fie ele și private”. 

Bogdan Bucur: „Să nu confundăm distracția cu educația”

Profesorul Bucur duce și mai departe ideea considerând că o persoană sub 50 de ani nu ar trebui să viziteze locuri exotice, fără substanță, ci locuri încărcate de istorie, cultură și civilizație. Pentru că omul, cât trăiește, învață, iar cea mai mare investiție pe care o poți face în tine este educația la orice vârstă. „Dar ce ar putea învăța de la niște palmieri? Ce să caute niște copii într-o astfel de țară? Elevi însoțiți de profesori. Copiii trebuie duși în metropole ale civilizațiilor, iar civilizația este exclusiv urbană”.

Sociologul vine cu un exemplu care nu lasă loc nici unei interpretări. „Acum 100 de ani, de exemplu, astfel de destinații aflate la capătul lumii, în general insule exotice, erau pustii. Te duceai acolo și nu aveai ce face. Pentru că nu era nimic. Doar apă, nisip și vegetație luxuriantă. Erau niște destinații goale de orice conținut, de substanță, de sevă culturală, de civilizație.  În schimb, acum, aceste destinații atrag ca un magnet, dar nu pentru că ar avea, în sfârșit, ceva de oferit, ci doar pentru că au devenit foarte bogate”.

Vorbim, prin urmare, despre zone care atrag doar pentru că prosperă, însă nu cultural, nu civilizațional, politic sau social. Sunt destinații pentru oameni deja formați, trecuți prin viață, educați, care vor să guste și alte mici plăceri ale vieții. „Pentru că nu este nimic în neregulă să-ți faci o vacanță acolo. Du-te, distrează-te, relaxează-te, dar nu confunda niciodată aceste activități cu educația. Mai ales când vine vorba despre niște copii”, a mai spus Bogdan Bucur.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE