Familia cercetaşilor: educaţie, credinţă şi implicare

Ziua Mondială a Cercetășiei este sărbătorită, anual, la 22 februarie, marcând astfel ziua de naștere a iniţiatorului mișcării „Scout”, britanicul Robert Baden Powell. Dincolo de educaţia prin aventură, responsabilitate socială, solidaritate şi implicare civică, cercetăşia pune accent şi pe dimensiunea spirituală, încurajând sporirea propriei credinţe şi respectul pentru credinţa celorlalţi. Despre toate acestea ne-a vorbit Mihaela Luchian, preşedinta Centrului „Constantin Sapatino” Iași, filială locală a Orga­nizaţiei Naţionale „Cercetaşii României“.

Ce v-a motivat să vă implicaţi în cercetăşie?

În sufletul nostru rămânem copii indiferent de vârstă, de bucuriile sau obstacolele vieţii, iar unii dintre noi suntem atât de conectaţi la această etapă a copilăriei, încât lucrul cu cei mici devine ceva firesc, o nevoie care ne hrăneşte sufletul. În 2018, am dorit să-mi înscriu copilul în mişcarea cercetăşească şi nu am reuşit deoarece nu existau suficienţi voluntari şi astfel m-am oferit şi eu. Adulţii voluntari se dăruiesc întru totul copiilor, beneficiarii direcţi ai pedagogiei „Scout”, însă şi adulţii au parte de un cadru extraordinar de dezvoltare personală, în care îşi depăşesc limitele şi găsesc rezolvare situaţiilor imprevizibile, ceea ce este extraordinar. Ca să devii voluntar, trebuie să parcurgi un pro­gram de formare, să urmezi obligatoriu cursuri de pedagogie „Scout”, animaţie şi prim ajutor. Cercetăşia este pentru mulţi dintre noi un mod de viaţă şi nu doar împărtăşim valorile în care credem, ci le şi transmitem mai departe membrilor.

Care este misiunea cercetaşilor şi ce valori promovează?

Misiunea cercetăşiei în societatea românească este de a contribui la educarea tinerilor printr-un sistem de valori bazat pe Promisiunea şi Legea Cercetaşului, ajungând la construirea unei lumi mai bune, în care oamenii sunt împliniţi ca indivizi şi joacă un rol activ şi responsabil în societate.

Chiar dacă la nivel naţional suntem mai multe filiale sau centre, misiunea noastră este unică, ne aliniem la regulile stabilite la nivel naţional, cele care ne-au adus de fapt împreună. În ceea ce priveşte valorile în care credem şi pe care le promovăm, amintesc iubirea pentru patrie, respectul, ascultarea de cei mai în vârstă, grija faţă de natură, responsabilitatea şi onestitatea. Cercetaşul iubeşte învăţătura şi îi învaţă şi pe alţii, face o faptă bună în fiecare zi, respectă credinţa lui şi a celor din jurul său.

Cum se realizează educaţia cercetăşească şi ce tipuri de activităţi organizaţi?

Organizaţia Naţională „Cercetaşii României” oferă un parcurs educaţional de 14 ani, destinat copiilor şi tinerilor cu vârste între 7 şi 24 de ani, bazat pe o curriculă non-formală anuală, adaptată fiecărei grupe de vârstă: lupişori, temerari, exploratori şi seniori. Metoda „Scout” se bazează pe: natură, implicare în comunitate, cadrul simbolic, sistemul de progres personal, promisiunea şi legea cercetaşului, învăţare prin acţiune şi lucru în echipă, sprijinul adult.

Care activități promovate de pedagogia „Scout” sunt cele mai apreciate de copii?

Copiii iubesc ieşirile în natură şi libertatea de a o descoperi în propriul ritm. Este fascinant să le observi reacţiile atunci când îşi dau seama că posibilităţile de explorare şi joacă sunt infinite. La cercetaşi nu există vreme rea, noroi sau impedimente, există doar oportunităţi şi o familie de aventurieri alături de care lumea devine mai frumoasă.

Ce schimbări observaţi la copiii care participă constant la activităţi?

Ca adulţi, suntem binecuvântaţi să asistăm la felul în care aceşti copii cresc şi se dezvoltă. Devin puternici, încrezători, se cunosc bine pe sine, sunt descurcăreţi, prietenoşi şi smeriţi, indiferent de mediul din care provin. Cercetăşia este un dar care îi ajută să rămână conectaţi, într-o lume marcată de izolare şi consum excesiv de tehnologie.

Modelul cercetăşesc pune preţ pe independenţă, responsabilitate, lucrul în echipă, îi scoate din zona de confort şi ajung astfel să îşi dezvolte dragostea de natură. Chiar dacă la început mulţi se tem de natură, pe parcurs ajung să se îndrăgostească de ea. Şi aici sub­liniez că marele câştig vine din natură: mergem împreună cu cortul, cu trenul, copiii se adaptează unor situaţii noi sau inedite, îndeplinesc anumite roluri. Un copil care învaţă de mic să trăiască în armonie cu natura şi cu ceilalţi, să înţeleagă impactul acţiunilor sale, are toate şansele să devină un adult responsabil şi implicat. Viitorul nostru depinde de copiii de azi, iar noi suntem datori să le oferim o moştenire şi o educaţie care să ofere un sens vieţii.

În ce măsură valorile cercetăşiei se armonizează cu principiile morale şi creştine?

În totalitate. Cercetaşul se ghidează în viaţă după zece legi simple, dar de mare impact, care se suprapun cu valorile creştine: iubirea faţă de patrie şi semeni, onestitatea, respectul, responsabilitatea, cumpătarea, grija faţă de natură, curajul, dorinţa de a învăţa şi fapta bună zilnică. Cercetaşul este credincios şi respectă credinţa celorlalţi.

De altfel, la activităţile noastre în natură, când întindem pe jos o prelată şi luăm masa, ne dăm mâinile şi rostim împreună o rugăciune precum „Tatăl nostru” sau „Ţie, Doamne, Îţi mulţumim”.

Scurt istoric al cercetăşiei în România Cercetășia este o mişcare educativă a copiilor şi tinerilor, bazată pe voluntariat, cu caracter apolitic, deschisă tuturor, fără deosebire de naţionalitate, rasă, sex, credinţă sau condiţie socială, în concordanţă cu principiile şi metoda cercetășească. În România, cercetăşia are o tradiţie de peste un secol, savantul Gheorghe Munteanu-Murgoci fiind cel care a adus cercetăşia în ţara noastră, în urma unei vizite în Anglia. În anul 1912, apar primele grupuri de cercetaşi la Blaj, Bucureşti şi Braşov, pe modelul promovat la nivel mondial de Robert Baden Powell, iniţiatorul pedagogiei „Scout”. În 1913 se constituie oficial Asociaţia Cercetaşii României, sub patronajul principelui moştenitor Carol al II-lea al României. În perioada comunistă, cercetăşia a fost interzisă, deoarece principiile pedagogiei „Scout”, care include o dimensiune spirituală şi pune accent pe formarea caracterului autonom, erau în contradicţie cu ideologia regimului totalitar ateu. Povestea cercetaşului Sapatino îi inspiră şi îi ghidează şi astăzi pe cercetaşii Centrului Sapatino din Iaşi. „Constantin Th. Sapatino a fost un cercetaş erou al Primului Război Mondial, la numai 13 ani el fiind voluntar sanitar şi şofer pe ambulanţă la spitalul din Hârlău, judeţul Iaşi, iar mai apoi curier pe front, în timpul luptelor de la Oituz”, potrivit Mihaelei Luchian. La nivel naţional, mişcarea cercetăşească numără, în prezent, aproximativ 6.900 de membri, în cele 82 de grupuri locale răspândite în toată țara.