Avocatul Poporului atrage atenția asupra lipsei consilierilor școlari și a psihologilor în cadrul unităților de învățământ, precum și asupra accesului greoi sau inexistent al minorilor la servicii de specialitate, precum consiliere psihologică.
Potrivit considerațiilor privind cazuistica domeniului apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului, în perioada ianuarie-decembrie 2025, pe tipuri de violențe exercitate împotriva copiilor, s-au înregistrat mai multe sincope și vulnerabilități, printre care dificultățile autorităților locale/instituțiilor în identificarea cazurilor în care copiii sunt expuși diferitelor forme de violență în mediul familial și nu numai, neraportarea acestora sau raportarea slabă a cazurilor de violențe asupra minorilor, din cauza toleranței comunității, a fricii de eventualele repercusiuni asupra propriilor familii.
Același document mai relevă o ‘colaborare interinstituțională deficitară’ între Inspectoratele de Poliție Județene (IPJ) și direcțiile generale de asistență socială și protecție a copilului, în sensul că reprezentanții IPJ-urilor nu transmit întotdeauna cazurile către DGASPC-uri și de asemenea, unitățile de învățământ nu raportează cazurile către DGASPC-uri, în vederea efectuării evaluărilor necesare și de specialitate; lipsa serviciilor sociale la nivelul autorităților publice locale din mediul rural; ‘monitorizarea superficială’ a situației copiilor expuși diferitelor forme de violență în mediul familial de către direcțiile de asistență socială; personal de specialitate insuficient la nivelul direcțiilor de asistență socială și al direcțiilor generale de asistență socială și protecție a copilului (asistenți sociali, psihologi) și în unele cazuri nespecializat.
Avocatul Poporului mai semnalează închiderea cazurilor/dosarelor de către DGASPC-uri, cu recomandări de consiliere psihologică a minorilor în cadrul unităților de învățământ de către consilierii școlari, în condițiile în care aceștia din urmă ori nu au astfel de atribuții, ori nu au pregătire de specialitate, accesul pe un astfel de post fiind deschis mai multor categorii de profesioniști; distanța mare între domiciliul minorilor și sediul serviciilor sociale, dificultățile financiare ale familiilor și lipsa de suport din partea autorităților locale; ‘comunicarea greoaie’ între instituțiile și autoritățile implicate, precum și cu părinții minorilor, în unele cazuri.
De asemenea, Avocatul Poporului mai arată că, în unele cazuri, intervenția autorităților este ‘blocată’ de refuzul copilului/părinților de a accesa servicii suport: de evaluare și consiliere psihologică, dar și de neîncrederea părinților în sprijinul efectiv pe care îl pot acorda autoritățile locale în depășirea unor episoade de violență/prevenirea unor asemenea episoade, considerând neîntemeiat că aceste servicii nu sunt necesare.
În cazurile în care minorii sunt supuși bullying-ului, acestora le este teamă să relateze cele întâmplate profesorilor/părinților, de multe ori adulții neluând în serios ceea ce povestesc copiii, iar în măsura în care nu se dispun măsuri ferme, copilul victimă a bullyingului continuă să fie etichetat, marginalizat sau chiar agresat ulterior. Se intervine punctual, atunci când situația este semnalată, în scris de către reprezentantul legal al minorului, prin servicii de consiliere în cadrul unității de învățământ/ prin DGASPC-uri. Deși se desfășoară activități de prevenție în școli, acestea sunt ignorate uneori de către elevi, care aleg să își rezolve disputele în afara mediului școlar, iar părinții, sub pretextul că este un caz izolat, minimalizează cauzele și consecințele acestor violențe. Pentru soluționarea situației se aplică metoda transferului în alt colectiv/unitate de învățământ, nu se încearcă rezolvarea cauzei care a determinat comportamentul neadecvat.
În cazurile de violență domestică uneori minorii nu sunt avuți în vedere în evaluarea gradului de risc și nu sunt dispuse măsuri extinse și cu privire la aceștia atunci când se analizează emiterea ordinului provizoriu de protecție.
În ultima perioadă se constată creșterea numărului de cazuri de violență psihologică sau chiar fizică, în mediul familial, care îmbracă forma înstrăinării părintești/alienării parentale, violențe care sunt exercitate de cele mai multe ori de părinți asupra minorilor, atunci când se pune problema exercitării autorității părintești, se mai arată în considerațiile privind cazuistica domeniului apărarea, protecția și promovarea drepturilor copilului. AGERPRES/(AS – redactor: Iulia Carciog, editor: Karina Olteanu, editor online: Andreea Preda)