Concret, 7 din 10 elevi întâmpină dificultăți serioase în utilizarea tehnologiei digitale în situații cotidiene reale, precum: școală, informare sau siguranță online, mai puțin de un elev din zece poate folosi tehnologia digitală la un nivel considerat „funcțional”, iar excelența este statistic irelevantă: doar 2 din 1.000 – arată prima evaluare standardizată, la scară largă, a literației digitale a elevilor din România. O concluzie îngrijorătoare este că elevii nu devin semnificativ mai competenți digital pentru că înaintează în școală – ci mai degrabă datorită utilizării informale a tehnologiei, în afara sistemului educațional.
Două rapoarte naţionale independente privind nivelul de literaţie ştiinţifică şi digitală al elevilor din România au fost lansate, miercuri, de UNICEF, documentele bazându-se pe două evaluări standardizate, realizate cu sprijinul BRIO şi cu suportul instituţional al Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi al Centrului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare.
Studiile realizate de UNICEF și inițiate în cursul anului trecut, în timpul mandatului fostului ministru al Educației, Daniel David, nu evaluează performanța școlară sau parcurgerea programei, ci oferă informații despre competențele funcționale.
„Rapoartele reprezintă un diagnostic de sistem menit să arate cât de bine pot aplica elevii competențele (dobândite atât în școală, cât și în afara ei) în situații reale, și nu doar să reproducă informații. Demersul este esențial pentru fundamentarea unor politici educaționale și direcții de acțiune bazate pe dovezi”, a precizat și Ministerul Educației, după publicarea celor două documente.
„Ambele rapoarte constată că există o proporție ridicată de elevi aflați în zona de literație limitată (tranzitorie), elevi care au competențe parțiale, dar care pot progresa substanțial cu sprijinul potrivit. Aceste rezultate indică un potențial real de dezvoltare, subliniind nevoia unor intervenții adaptate și consecvente, în special în comunitățile vulnerabile. Cele două evaluări evidențiază decalaje între elevii din mediul urban și rural, influențate de acces, resurse și context socio-economic”, a transmis UNICEF.
Stau mult în fața ecranelor, dar n-au competențe digitale funcționale
Având în vedere că suntem în plin avânt al noilor tehnologii, iar Inteligența Artificială (AI) este tot mai integrată în viața de zi cu zi, de la chatboții care oferă companie până la algoritmii care modelează ceea ce vedem în mediul online, utilizarea critică și sigură a tehnologiei digitale în contexte cotidiene devine esențială pentru generația aflată acum în băncile școlii.
Prin urmare, vom analiza mai în detaliu rezultatele „primei evaluări standardizate, la scară largă, a literației digitale a elevilor din România”.
Deși această generație s-a născut, practic, cu smartphone-ul în mână, studiul relevă că situația este gravă în ce privește competențele legate de literația digitală, unde mai puțin de 10% dintre elevi ating un nivel al funcționalității considerat „bun” sau „foarte bun”.
„În domeniul literației digitale, mai mult de jumătate dintre elevi (aproximativ 55%) se află în zona de tranziție, cu competențe parțiale ce pot fi consolidate prin programe adecvate. 8% dintre elevi ating nivelul „funcționalitate bună”, în timp ce segmentul celor care ating cel mai înalt nivel de competență este de doar 0,2%. Aproape 37% dintre elevi sunt la risc în ceea ce privește dezvoltarea competențelor digitale funcționale”, anunță UNICEF.
Raportul definește literația digitală ca fiind ansamblul competențelor care permit unei persoane „să utilizeze tehnologiile digitale în mod critic, responsabil, sigur și eficient pentru învățare, comunicare, rezolvarea de probleme și participare socială” și subliniază că nu este echivalentă cu timpul petrecut de elevi în fața ecranelor.
Iar competența digitală funcțională desemnează nivelul de competență necesar pentru a utiliza tehnologia în mod adecvat în situații cotidiene reale (școală, informare, comunicare, siguranță online), fără a viza excelența tehnică sau specializarea avansată (de exemplu, programare de nivel înalt).
„Literația digitală nu se referă la frecvența utilizării tehnologiei și nu este echivalentă cu timpul petrecut în fața ecranelor”, arată documentul.
70% dintre elevi, sub nivelul minim funcțional
Raportul confirmă ceea ce profesorii văd zilnic: „Aproximativ 70% dintre elevi se află în categorii care indică risc sau funcționalitate limitată”, consemnează autorii raportului.
Conform documentului, categoria „funcționalitate limitată” nu indică un nivel funcțional adecvat, ci o zonă tranzitorie de dezvoltare insuficientă a competențelor: „Descrie elevi aflați într-o zonă tranzitorie, care pot realiza sarcini simple doar în contexte foarte ghidate. Această funcționalitate este insuficientă pentru a face față cerințelor reale ale vieții cotidiene și ale învățării autonome”.
Altfel spus, 7 din 10 elevi întâmpină dificultăți serioase în utilizarea tehnologiei digitale în contexte cotidiene.
Marea masă a elevilor se află în zona inferioară a competenței digitale funcționale, iar vârfurile sunt marginale. Practic, mai puțin de un elev din zece poate folosi tehnologia digitală la un nivel considerat funcțional, iar excelența este statistic irelevantă: doar doi elevi din 1.000 ating nivelul de «funcționalitate ridicată», adică se descurcă foarte bine cu utilizarea tehnologiei digitale în viața de zi cu zi.
„Cea mai mare proporție a elevilor se regăsește în categoria „Funcționalitate limitată (40–59)”, care reprezintă 54,9% din total. Următoarea categorie ca pondere este „Risc moderat (20–39)”, cu 35,1% dintre elevi. Categoria „Funcționalitate bună (60–79)” include 8,3% din totalul elevilor. Proporția elevilor încadrați în „Risc major – 1,5% (0–19) este de 1,5%, în timp ce categoria „Funcționalitate ridicată (80–100)” este cea mai redusă, reprezentând 0,2% din total”, arată raportul.
Decalaje mari în urban și rural: aproape jumătate dintre elevii din sate sunt în risc
Una dintre concluziile raportului este diferența consistentă dintre mediul urban și mediul rural, la acest capitol. Elevii din orașe obțin scoruri mai mari aproape la toate vârstele și în toate domeniile analizate.
„Elevii din mediul rural au scoruri mediane cu aproximativ 4–5 puncte centile mai mici decât cei din mediul urban și o probabilitate mai mare de a se afla în categoriile de risc”, se arată în document, însă problema nu este elevul, ci contextul.
Concret, aproape jumătate (46,8%) dintre elevii din mediul rural se află în zona de risc, față de mai puțin de o treime (31,4%) în mediul urban, iar proporția celor cu competențe funcționale este semnificativ mai mica: elevi funcționali: rural – 6,5%, urban: 9,5%.
Raportul subliniază că aceste diferențe nu țin de capacitatea elevilor, ci de context: „Aceste decalaje indică factori structurali și de context educațional, nu diferențe individuale de capacitate sau motivație”.
Fetele obțin scoruri mai mari decât băieții, dar diferențele sunt mici
Contrar unor percepții comune, diferențele de gen sunt reduse. Fetele obțin, în medie, scoruri ușor mai mari, însă decalajele sunt mici
„ Diferențele de gen sunt minore și consistente cu literatura internațională: fetele înregistrează scoruri ușor mai ridicate decât băieții, însă diferențele sunt reduse și nu explică variațiile majore observate în date”, precizează raportul. Ceea ce înseamnă că nu genul explică eșecul digital, ci politicile educaționale și lipsa de coerență curriculară.
Școala nu produce un progres clar, elevii învață din contexte informale
O concluzie îngrijorătoare este legată de evoluția competențelor digitale odată cu trecerea anilor petrecuți în școală. Nu există un „salt” clar între ciclurile de învățământ, iar creșterea scorurilor este lentă și inegală, sugerând că elevii învață mai degrabă din contexte informale decât din școală.
„Analiza pe vârste și clase indică o creștere lentă și inegală a competențelor digitale odată cu înaintarea în vârstă, fără un salt clar între ciclurile de școlarizare. Acest rezultat sugerează că dezvoltarea competenței digitale nu este susținută sistematic de parcursul educațional formal, ci depinde în mare măsură de contexte externe școlii, acces la resurse și utilizări informale ale tehnologiei. Acest rezultat nu sugerează un eșec al școlarizării, ci absența unei progresii educaționale explicite și coerente a competenței digitale pe parcursul ciclurilor de învățământ”, se precizează în raport.
„Nu există «județe campion»”
Analiza teritorială arată diferențe între județe, dar acestea sunt moderate. Practic, nu există județe care să poată fi prezentate drept „modele de bună practică”.
„Nu există «județe campion» cu performanțe ridicate generalizate”, iar rezultatele indică „un nivel relativ uniform, dar scăzut, al competențelor digitale la scară națională”, ceea ce arată că problema nu este locală sau punctuală, ci una de arhitectură a sistemului educațional.
Autorii subliniază că raportul nu reprezintă un clasament al școlilor, profesorilor sau județelor și nu evaluează performanța academică sau competențe avansate de informatică sau TIC (Tehnologia informației și comunicațiilor), iar pragurile de risc și funcționalitate sunt orientative și trebuie folosite exclusiv pentru politici publice și intervenții educaționale, nu pentru etichetare sau sancționare.
„Instrumentul a fost conceput pentru a măsura competențe digitale funcționale, relevante pentru viața cotidiană, învățare și participare socială, nu pentru a identifica excelența sau specializarea tehnică”, se precizează în document.
Studiul privind literația digitală a fost conceput „ca o evaluare diagnostică de sistem”, conform raportului, și se diferențiază de cele două studii similare anterioare (realizate în 2022, respectiv 2023) prin eșantionul mult mai larg și reprezentativ. „Evaluarea a fost realizată pe un eșantion național larg, alcătuit din 14.847 de elevi, acoperind toate nivelurile de învățământ preuniversitar, de la ciclul primar la liceu și învățământ profesional”.
Recomandările raportului și direcții de politică educațională
În raport sunt formulate și câteva recomandări, printre care:
„Literația digitală trebuie abordată ca o competență-cheie de bază, comparabilă cu literația de bază (citire), matematică sau științifică, și nu exclusiv ca un conținut asociat disciplinelor de informatică sau TIC. Este necesară integrarea sistematică a competențelor digitale funcționale în toate ariile curriculare, cu accent pe utilizarea critică, responsabilă și eficientă a tehnologiei în contexte reale de învățare”, se subliniază în raport.
-
Definirea unor repere naționale de competență digitală pe cicluri de școlarizare (primar, gimnazial, liceal): „Aceste repere ar trebui să descrie niveluri așteptate de funcționalitate, nu performanță de excelență, și să fie utilizate cu scop orientativ și formativ, nu sancționator”.
-
Evaluări periodice cu rol diagnostic a competenței digitale: „ Aceste evaluări ar trebui să fie utilizate pentru fundamentarea deciziilor de politică educațională, pentru identificarea timpurie a riscurilor și pentru orientarea resurselor către grupurile și zonele vulnerabile, fără a genera ierarhii sau clasamente la nivel de școală sau elev”.
-
Reducerea decalajelor urban–rural prin intervenții țintite: politici de compensare contextuală (acces, infrastructură, sprijin educațional), nu intervenții uniforme.
-
Disocierea explicită a literației digitale de utilizarea excesivă a ecranelor: „Dezvoltarea literației digitale trebuie corelată cu educația pentru bunăstare digitală, autocontrol și autoreglare, astfel încât elevii să dobândească nu doar competențe tehnice și cognitive, ci și capacitatea de a decide când, cum și în ce măsură utilizarea tehnologiei este benefică”.
