„E atât de straniu, știți? Actuala coaliție a reușit totuși să câștige alegerile mobilizând electoratul mai educat. Și, după aceea, exact acești oameni dau lovitura cea mai urâtă educației de după 1990”, spune profesorul universitar Mircea Miclea, într-un interviu pentru publicul HotNews. El numește „cea mai nocivă” decizie luată în ultimul an în educație și consideră că „dacă au gânduri mai bune, de a susține educația”, pentru postul de ministru ar trebui căutat un om credibil din învățământul preuniversitar.
- Mircea Miclea a fost ministru al Educației în perioada 2004-2005. A fost singurul ministru al Educației care și-a dat demisia din cauza subfinanțării cronice a sistemului de învățământ.
În interviul pentru publicul HotNews, profesorul Mircea Miclea a spus că, în opinia sa, ceea ce s-a întâmplat anul trecut a fost „o lovitură majoră dată sistemului de învățământ preuniversitar, pe care au făcut-o cu entuziasm și ministrul Daniel David, și Guvernul”. El s-a referit la creșterea normei didactice, în condițiile în care doar 9% din profesorii din sistemul de învățământ au sub 30 de ani: „Și când știi lucrul acesta, că această profesie este neatractivă, tu mărești norma didactică, ceea ce îi face pe profesori nu numai să aibă ore în plus, îi face să facă navete în plus, îi face să fie devalorizați social”.
El a spus și care consideră că ar trebui să fie profilul viitorului ministru al Educației: „Dacă Guvernul vrea să ducă o politică de tăieri aberante, fără judecată, atunci n-au decât să-și ia un politruc. Dacă au gânduri mai bune, acelea de a susține educația care poate să susțină propășirea țării și democrația în această țară, atunci ar trebui căutat un om, în primul rând, aș spune, din învățământul preuniversitar”.
Mircea Miclea a enumerat și trei măsuri despre care consideră că sunt prioritare în educație. Una dintre ele ar fi evaluarea tuturor programelor universitare, pentru a reloca banii publici în funcție de performanță, și o comasare treptată a universităților, „dar fără heirup, din pix, din birou”.
„Sper ca Guvernul să aibă înțelepciunea să nu mai facă noi tăieri”
– HotNews: Ce înseamnă pentru sistemul de educație faptul că 22 de zile am avut și nu prea ministru al Educației? Pentru că domnul Daniel David și-a anunțat demisia, dar a mai rămas pe post o perioadă, până marțea trecută.
– Mircea Miclea: E un semn prost pentru guvern, pentru că arată că nu acordă suficientă importanță acestui domeniu esențial. Dincolo de declarații, iată atitudinile, iar atitudinile sunt întotdeauna mai diagnostice decât vorbele. Așa că asta este atitudinea pe care-a exprimat-o Guvernul.
Eu cred că câtă vreme încă îți exerciți mandatul, și în sensul că ți-l exerciți că nu s-a luat notă de demisie, trebuie să mai faci ceea ce se poate face. Nu știu ce se mai putea face, dar în mod normal responsabilitatea publică înseamnă că tu îți exerciți cu toată osârdia activitatea până când vine altceva să te înlocuiască. E vorba de o funcție de înalt demnitar, nu e o funcție de doi bani.
„Trebuie evaluate universitățile pe programe de studiu și în funcție de rezultate se relocă banii”
– Credeți că se va pune problema unor noi tăieri de la educație în acest an? Pe surse s-a vorbit despre tăieri din zona universitară. Guvernul a infirmat miercuri informația.
– Eu sper să aibă înțelepciunea Guvernul să nu mai facă noi tăieri. Am această speranță. Educația e oricum cel mai prost finanțat sector raportat la PIB per cap de locuitor din Europa. Deci nu ar mai avea niciun fel de sens vreo tăiere, în condițiile în care suntem în coada listei în Uniunea Europeană.
Pe de altă parte, nu cred că tăieri în zona universitară ar rezolva problemele. Tăierile nu se pot face ca și cum ai tăia contabilicește sau ca și cum ai tăia ca un croitor. Tăierile trebuie să se facă după ce a avut loc o evaluare a universităților, s-au identificat acele universități care au performanțe slabe și tai de acolo de unde merită să tai.
Și după aceea, banii aceia îi reloci acolo unde se merită. Nu trebuie redusă finanțarea învățământului superior, trebuie relocate fondurile.
Vă dau un exemplu. Mecanismul acesta de a redistribui fondurile pe învățământul superior l-am pus la punct în 2011. Am scris paragrafe de lege referitor la aceste lucruri. Mecanismul era următorul: se face o evaluare a universităților pe programe de studiu. Apoi, în funcție de rezultatele acestei evaluări, se relocă banii pentru universitățile performante și se retrag banii de la universitățile subperformante, care pot continua încă 3 ani de zile să-și exercite activitatea, dar fără bani publici. Și după alți 3 ani urma să fie o nouă evaluare și dacă continua să-și mențină standardele scăzute, era desființată facultatea respectivă.
Uitați, de exemplu, în momentul acela, când am făcut analiza, erau universități în țară de Medicină, să luăm numai Medicina, care aveau procentul de reușită la rezidențiat de 64% și erau universități care aveau procentul de reușită la rezidențiat de 6%. Și totuși ele primeau aceeași finanțare din banul public, adică aceeași sumă per student, echivalent. Ceea ce era total incorect. Prin urmare, primeau bani și universitățile care pregăteau prost studenții pentru a deveni medici. Și tocmai asta era logica, așadar, cea pe care v-o spuneam.
Trebuie făcută o evaluare, se identifică unde se face treabă bună, unde se face treabă de proastă calitate și se relocă banii. Nu se trag banii. Nu se reduc din finanțările per total în învățământ superior. Se relocă banii. Nu se reduc, e o aberație… Eu sper că guvernul nu are așa ceva în minte. Ar fi încă o greșeală uriașă, după greșeala uriașă pe care au făcut-o anul trecut în legătură cu învățământul preuniversitar. Sper să nu recidiveze pe învățământul superior. Trebuie relocate fondurile, nu trebuie tăiate fondurile.
„Comasare treptată a universităților, nu cu heirup”
– Dar avem prea multe unități de învățământ superior în România, sunt universități cu prea multe facultăți? Pentru că și consilierul prezidențial pe Educație, domnul Sorin Costreie, a spus într-un interviu pentru Edupedu.ro că o comasare a universităților, dacă este bine făcută, ar fi chiar benefică. Înțeleg de la dumneavoastră că și dumneavoastră ați susținut o reformă în zona universitară.
– Am scris despre consorțiile universitare în 2004. În 2004, în baza textului pe care eu l-am scris, s-a făcut chiar o lege a consorților universitare, care, din păcate, nu a fost luată în seamă. Legea consorților universitare, tocmai asta specifica, din 2004, că universitățile trebuie să se asocieze în consorții.
În textul pe care l-am scris atunci și publicat în analele universității din București, am arătat care sunt avantajele comasării universităților și formării de consorții universitare la nivel metropolitan. Textul respectiv se găsește în analele universității. Rectorul Mihailescu, care era rectorul Universității din București, a luat textul acela și pe baza textului a făcut legea, care a trecut și prin Parlament. Și dacă găsiți pe net, cred că se mai găsește și acum pe net titlul acelei legi.
Prin urmare, ideea de a face consorții universitare este din 2004. Au trecut 20 și ceva de ani de atunci și nu s-a luat în seamă. Nu e nimic nou. Dar, repet, consorțiile trebuie făcute într-o manieră organică. Nu cu heirup. Nu ne apucăm și de acum din pix, facem o asociere dintre Universitatea X și Universitatea Y, fără să vezi care sunt structurile, ce coliziuni vor apărea.
Eu vă atrag atenția că, inclusiv din punct de vedere economic, sunt studii care arată că, de pildă, firmele mari, care fuzionează într-o primă fază, prețul acțiunilor lor scade. Adică, activitatea lor merge prost. După aceea, începe să meargă bine. Nu poți să faci o comasare a universităților stând în birou la minister. Trebuie un proces de comasare.
Vă dau, de pildă, o modalitate de a face comasările. Începi să faci comasările dintre universități creând masterate care nu intră în concurență cu celelalte masterate pe care le are fiecare universitate în parte. Creezi masterate noi. Începi să creezi, așadar, o punte. Puntea aceea, apoi o întărești mai tare, pentru că faci masteratele existente, le combini. Adică le faci cu oameni de la diverse universități. Începi, așadar, un proces în care treptat se face comasare.
Dacă cineva își face iluzia că va crește brusc calitatea prestației universităților din țara noastră, pentru că, din pix, două universități devin una, trebuie să fie tâmpit.
„E mai greu să găsești un ministru al Educației care să marșeze la actualele politici”
– Întorcându-ne la funcția de ministru, care credeți că ar putea fi explicația pentru care durează atât de mult înlocuirea lui Daniel David? Au trecut aproape trei săptămâni, vorbeam puțin și la început.
– Nu pot decât să dau explicații posibile. Explicația reală o pot da cei care sunt în poziția de decizie.
Explicații posibile sunt cel puțin două. Prima este că există o neglijență în ceea ce privește acest domeniu din punct de vedere al Guvernului, nu-i prea pasă de acest domeniu, dincolo de declarații, pentru că ar fi luat o atitudine mai rapid.
A doua, probabil că e mai greu să găsești un ministru al Educației care să marșeze la actualele politici, sau cel puțin la politicile de anul trecut, pe care le-a exprimat clar Guvernul actual, care sunt politici în detrimentul educației. Și probabil că e greu să găsești oameni de bună credință să continui o astfel de politică care este în detrimentul sectorului pentru care tu ești mandatat să-l conduci.
– Din punctul dumneavoastră de vedere, a făcut bine Daniel David că demisionat?
– Este problema lui, nu vreau să-l evaluez eu. A greșit masiv în deciziile pe care le-a luat anul trecut.
„Ceea ce s-a întâmplat anul trecut a fost o antireformă”
– Legat de aceste decizii, credeți că, realist vorbind, având în vedere constrângerile atât politice cât și economice, ar fi putut face domnul ministru David ceva diferit? Pentru că a fost astfel criticat pentru tăierea burselor, de exemplu, și pentru creșterea normei didactice și alte măsuri.
– Ceea ce s-a întâmplat anul trecut a fost o lovitură majoră dată sistemului de învățământ preuniversitar, pe care au făcut-o cu entuziasm și ministrul și Guvernul.
Să vă dau o singură cifră: 9% din profesorii din sistemul de învățământ sunt sub 30 de ani. Doar 9%. Adică nu mai este absolut deloc atractiv să devii profesor. Și în condițiile în care știi lucrul acesta, că această profesie este neatractivă, tu mărești norma didactică, ceea ce îi face pe profesori nu numai să aibă ore în plus, îi face să facă navete în plus, îi face să fie devalorizat social etc.
Deci aceasta a fost o măsură absolut aberantă, nu reformistă, antireformistă. Ceea ce s-a întâmplat a fost o antireformă.
– Dacă ar fi să numiți o cea mai nocivă măsură luată în această perioadă, asta ar fi, creșterea normei didactice?
– Da.
– Care ar trebui să fie, din punctul dumneavoastră de vedere, profilul viitorului ministru al Educației? Știți că se discută mult dacă ar trebui să fie cineva din zona preuniversitară, dacă ar trebui să fie un tehnocrat sau nu.
– Depinde ce politică vrea să ducă Guvernul. Dacă Guvernul vrea să ducă o politică de tăieri aberante, fără judecată, atunci n-au decât să-și ia un politruc.
Măcar să o facă cu mâna lor. Un om care este într-o structură de partid să-și asume politica partidului, să-și asume politica Guvernului pe care îl susțin și cu asta basta. Asta trebuie căutat, așadar, dacă vor continua această politică în care, practic, în loc să susții educația, lovești în educație.
„Exact acești oameni dau lovitura cea mai urâtă educației de după 1990”
E atât de straniu, știți? Actuala coaliție a reușit totuși să câștige alegerile mobilizând electoratul mai educat și susținând că derapajul a apărut datorită lipsei de educație. Și susținând, așadar, că educația este cheia salvării țării. Și ei au profitat de acest lucru, că în felul acesta au câștigat totuși alegerile. Și, după aceea, exact acești oameni dau lovitura cea mai urâtă educației de după 1990. De aceea ei nu mai au credibilitate. De aceea e greu de găsit un ministru al Educației care să creadă că ei mai pot să facă ceva bun pentru educație.
Prin urmare, dacă vor continua aceeași politică antireformistă, atunci trebuie să-și găsească un membru de partid, care va fi disciplinat, așa cum spune partidul, și va face ceea ce spune Guvernul.
Dacă au gânduri mai bune, acelea de a susține educația care poate să susțină propășirea țării și democrația în această țară, atunci ar trebui căutat un om, în primul rând, aș spune, din învățământul preuniversitar, dacă vor să refacă ceva din învățământul preuniversitar, cu experiență în domeniu și care să aibă credibilitate. Omul respectiv trebuie să fie credibil: adică a avut experiență, măcar de director de școală, de inspectorat etc, care are credibilitate în sistem.
„Nu poți să spui că susții propășirea acestei națiuni săpând la rădăcină, adică la educație”
– Dacă ar fi ca dumneavoastră să vă întoarceți în funcție, să presupunem că vi s-ar face propunerea și ați accepta, care ar fi primele măsuri pe care le-ați lua în prima zi la minister?
– Eu nu m-aș întoarce în funcție într-un Guvern care consideră că trebuie să reducă din finanțarea educației, așa cum a făcut până acum în loc să susțină finanțarea educației, nu de dragul educației, de dragul acestei națiuni.
Nu poți să spui că susții propășirea acestei națiuni săpând la rădăcină, adică la educație. Asta nu este o frază de doi bani. Asta este ceea ce ei au spus în campania electorală. Dar au uitat, bineînțeles. Deci eu nu m-aș întoarce.
– Propunerile aflate pe surse până acum de către presă, domnul Pirtea și doamna Antoci, cum vi se par?
– Sunt propuneri… Nu știu, nu-i cunosc suficient de bine pe acești oameni ca să pot să-mi spun o părere avizată despre ei. Amândoi au lucrat în sistem.
Depinde de ei ce atitudine vor avea. Nu pot să răspund pentru că nu-i cunosc suficient de mult ca să am o părere avizată și nu vreau să am păreri despre oameni pe care nu-i cunosc.
– Care ar fi, pe scurt, trei măsuri care ar trebui luate cât mai repede în acest moment pentru educație?
- 1. Un buget mai mare pentru educație pe 2026, în termeni reali, nu nominali. Adică semnificativ mai mult decât rata inflației.
- 2. Curriculumul pentru tot liceul, nu numai clasa a 9-a, dezbătut și aprobat.
- 3. Evaluarea tuturor programelor universitare, pentru a reloca banii publici în funcție de performanță, așa cum am spus.