„Unde este onoarea față de profesie?”

O idee bună gândită prost

Legea Bolojan lovește ca un bumerang și atinge aproape toate palierele educației. Măsurile de austeritate au tăiat din bursele elevilor și studenților, din banii de transport ai acestora, au tăiat profesorilor din plata cu ora, le-au impus creșterea normei didactice, iar învățătorii au primit și ei – ca să nu fie nicio discriminare – două ore în plus de lecții remediale.

„Pe hârtie, aceste ore remediale, în care elevii își sedimentează cunoștințele acumulate în clasă, sună frumos, dau bine. Ideea nu este rea, modul în care a fost gândită și implementată lasă de dorit. Și spun asta pentru că desfășurarea acestor lecții vine la pachet cu tot felul de provocări pe care nimeni nu le-a luat în calcul, la care nimeni nu s-a gândit”. Declarația aparține învățătorului Petruț Rizea, care predă la Școala Gimnazială „Sfântul Calinic de la Cernica” din București. 

Dascălul a explicat că aceste lecții oricum au fost și sunt acoperite la clasă, prin recapitulări. „Noi facem remediere, consolidăm anumite conținuturi, reluăm anumite noțiuni, analizăm progresul elevilor, lucrăm țintit punând accent pe lipsurile lor și încercăm să le acoperim, să le remediem. Și o facem în cadrul orelor de recapitulare a materiei”.

Recomandări

Război pentru aurul de la Certej: Deva Gold dă guvernul în judecată. Cine este noul investitor în proiectul aurifer estimat la un miliard de dolari

Prin urmare, introducerea separată a încă două ore în afara a programei școlare, este, de cele mai multe ori, inutilă. Mai mult creează probleme decât le rezolvă. 

În plus, potrivit învățătorului, elevii de clasă primară nu ar avea nevoie de remediale pentru că parcurg o materie simplă, ușoară, asimilează noțiuni de bază, elementare. „Gradul de dificultate nu cred că necesită lecții remediale în plus față de ceea ce facem oricum la recapitulare. Poate ar fi necesare la clasa a IV-a, pentru a face tranziția către clasa a V-a mai ușoară”. 

Petruț Rizea a explicat situația de la clasa lui spunând că lipsa spațiului este una dintre marile problemele cu care se confruntă aproape toate școlile din România. „Unde te duci, efectiv, cu copiii? În ce clasă desfășori aceste ore remediale? Pentru că în clasa ta, de la ora 11.00 sau 12.00, vin elevii din schimbul al doilea”. 

Învățătorul, care predă la clasa a IV-a, a reușit să ocupe marțea și vinerea un laborator de informatică, însă vorbim despre o încăpere mult prea mică, unde elevii stau înghesuiți. „Iar noi suntem un caz fericit, pentru că am colegi de breaslă care au făcut remedialele – cât a fost cald afară – pe băncile din curtea școlii”.

Petruț Rizea a precizat că în cazul său lucrurile, din acest punct de vedere, sunt mai simple, căci nu are foarte mulți copii doritori de remediale. „Părinții trebuie să-i înscrie la aceste ore prin completarea unei cereri. Iar la clasa la care predau eu, din 22 de elevi doar 8 copii stau la aceste lecții. Dar imaginați-vă o clasă-ntreagă…unde te duci cu ei?”

Petruț Rizea a mai punctat un aspect: „Dacă nu vine schimbul doi peste tine, orele remediale s-ar putea suprapune cu programul „Școala după școală”, care funcționează în anumite unități de învățământ. Ce faci atunci? Ești nevoit să împingi remedialele după ora 16.00 sau 17.00..cine știe..chiar mai târziu. Ceea ce este absurd”. 

„Dacă profesorii au primit două ore în plus, trebuia și noi să ținem pasul cumva”

Învățătorul consideră că aceste două ore impuse la clasele primare vin în contextul creșterii normei didactice a profesorilor. „La noi, în învățământul primar, nu aveau cum să crească norma didactică. Părerea mea este că au introdus aceste două ore ca să nu fie discrepanțe prea mari între profesori și învățători, au vrut, poate, să împace ambele categorii profesionale. Iar oamenii, în general, din câte cunosc și am auzit, sunt nemulțumiți. Pare o procedură făcută pe genunchi”.

Dascălul se referă și la faptul că aceste ore remediale sunt de 40 de minute, timp insuficient pentru a remedia ceva așa cum trebuie, ca la carte. „Lecția de consolidare are niște etape pe care nu le putem sări. Trebuie să le parcurgem, măcar o parte dintre ele să fie bifate pentru ca elevii, într-adevăr, chiar să beneficieze de acest program. Dar nu e timp. Pentru că 20 de minute din ora respectivă se duc pe activități de recreere. Învățăm prin joc, prin cântece..abia apoi intrăm propriu-zis în materie, serios. Iar asta nu consider că este o lecție remedială. Este o formă fără fond și doar atât”. 

Învățătorul Petrut Rizea atrage atenția și asupra faptului că nu există o structură după care dascălii să-și gândească lecția, s-o planifice. „Fiecare pregătește lecțiile așa cum consideră. Nu există recomandări sau o structură. Prin urmare, sunt dascăli care la orele remediale fac temele cu copiii și atât. Sau predau materia în continuare. Ori recuperează din urmă, ori fac în avans. Păi ce oră remedială mai este aia? Și iată cum ne ducem foarte departe de scopul inițial al acestor lecții” 

De ce se plâng învățătorii că sunt epuizați

L-am rugat pe Petruț Rizea să facă un top al nemulțumirilor care există în rândul dascălilor, iar pe primul loc s-ar afla epuizarea cadrelor didactice. „Noi oricum rămânem în școală și după ce se termină orele, căci un învățător este sufocat de birocrație. Prin urmare, două ore în plus de stat la școală chiar se resimt”.

Învățătorul ne-a spus că dascălii lucrează inclusiv acasă, în timpul lor liber. „Au fost zile când am ajuns acasă la ora 13.00 – 14.00, iar până seara am stat să-mi pregătesc lecțiile pentru a doua zi. Noi trebuie să căutăm materiale, să decupăm, să lipim, să începem caietele copiilor, să mergem prin librării, să ne documentăm pe internet. Sunt zile în care plec de la școală și la ora 16.00, pentru că facem și de serviciu pe școală. Alteori, trebuie să participăm la consilii, la ședințele cu părinții. Întotdeauna e câte ceva de făcut. Noi lucrăm mult mai mult decât cele patru, cinci ore pe care le avem cu elevii la clasă”.

În topul nemulțumirilor se numără și  ineficiența programului remedial, așa cum este gândit el acum, ne-a mai spus Petruț Rizea. Și, nu în ultimul rând, lipsa spațiului în care se desfășoară aceste lecții. 

Dascălul recunoaște însă că o motivație financiară poate ar da unora puțin avânt. „Dar, chiar și așa, lucrurile nu s-ar schimba foarte mult pentru că problemele esențiale, de structură, rămân”. 

Învățătoare: „Au dat în noi, dar au lovit copiii”

Cristina Boieroiu este învățătoare la Școala Gimnazială din Crevedia și are 25 de ani de vechime în învățământ. Nici ea nu este mulțumită de aceste două ore în plus, dar recunoaște că elevii, mulți dintre ei, au nevoie de ele. „Au dat în noi, în învățători, dar au lovit copiii. Pentru că orele remediale sunt programate după cursuri, iar la noi la școală, de exemplu, cei mai mulți dintre elevi depind de microbuzul școlar, care îi duce acasă. Păi, ei din start nu pot sta la remedialele de după ore, deși poate, ar avea nevoie”. 

La fel ca și Petrut Rizea și învățătoarea din Crevedia consideră că ideea acestor lecții este una bună, însă „practica ne omoară. Am avut copii care nu recunoșteau sunetele. Iar asta este o problemă gravă. Și atunci pe ei aceste ore remediale îi ajută foarte mult. Dar nu programate la finalul cursurilor, când elevii trebuie să plece acasă”. 

Această reglementare a fost gândită dintr-un fotoliu călduț, dintr-un birou al ministerului, fără ca cineva să cunoască realitatea din teren. „Realitatea de acolo, de la firul ierbii. E tare simplu să-ți dai cu părerea, să ajustezi lucrurile din pix. Însă nimeni nu s-a gândit că elevii de la țară depind de microbuzul școlar, că în România se învăța în două schimburi, iar sălile de clasă sunt puține. Cum să faci educație fără nimic?”

În clasa Cristinei, din 22 de copii 11 sunt navetiști. „Iar vreo trei merg la after school. Cei care îi preiau pe acești copii nu vin să-i ia pe rând…îi iau pe toți odată..deci, iată o altă problemă”. 

Cristina Boieroiu mai are o nemulțumire: faptul că este obligată să facă orele remediale cu grupe de minimum șase copii și maximum 12. „De ce nu-mi lași libertatea de a alege eu cu câți elevi să lucrez? Poate vreau cu trei, cu patru sau cu doi. Pe rând. Căci, un număr mai redus de copii te ajută să te poți concentra pe problemele fiecăruia, să le dedici mai mult timp”.  

Petruț Rizea consideră că orele remediale ar trebui integrate în orarul copiilor. „Să se stabilească în planul cadru două ore pe săptămână strict pentru remediere și consolidare. Aceste lecții să fie integrate în programul pe care deja elevii îl au. Să nu mai fim obligați să stăm cu toții peste program. De exemplu, dacă avem cinci ore de Matematică pe săptămână, una să fie dedicată strict remedierii. Același lucru și la Limba română”.

Această soluție ar mai rezolva o problemă, atrage atenția dascălul, o situație existentă, dar despre care nu se vorbește. „Sunt foarte mulți părinți care refuză să-și lase copiii la aceste ore remediale. Motivul? De rușine. Adică, cum? Copilul meu e slab la învățătură? Oamenii sunt reticenți, se tem de discriminare, de posibila etichetare a copiilor, vor să prevină situațiile de bullying, când unii ar fi catalogați într-un anumit fel de ceilalți”.

Cristina Boieroiu ne-a mărturisit și ea că această decizie nu face decât să-i țină pe profesori priponiți în școală, când remedialele puteau fi integrate în programul elevilor. „Iar eu să am timp să-mi pregătesc lecția pentru mâine. Știți ce fac după ce ajung acasă? Caut fișe de lucru, decupez, caut filme, povești, poezii, lipesc, le încep copiilor caietele. Și sunt 22 la Limba română și 22 la Matematică, pentru că noi nu avem caiete speciale. În fiecare zi trebuie să le încep copiilor rândul cu litera care urmează să fie studiată, cu silabe, cu cuvinte, cu propoziții. Mă gândesc ce fac la arte vizuale, cum leg această oră de litera pe care am predat-o la română. Asta înseamnă munca unui învățător”.

Marian Staș, expert în educație: „O problemă de deontologie. Unde este onoarea față de profesie?”

Cele două ore remediale sunt menite să adauge sprijin, să adauge suport elevilor care au nevoie, consideră Marian Staș, expert în educație. „Eu, dacă aș fi învățător, aș face tot ce ține de mine ca să le fie bine copiilor. Dacă aș sta să cântăresc lucrurile, să spun că aș mai vrea pentru asta încă 3 lei, 5 lei 7 lei la salariu, eu, Marian Staș, așa avea o problemă de deontologie cu mine însumi”. 

Specialistul a mărturisit că, dacă este nevoie de aceste ore, dascălii au datoria morală de a le organiza pentru copii. „Dacă nu-mi place, sunt liber să mă duc oriunde altundeva să-mi găsesc o viață mai ușoară. E vorba de ceea ce înseamnă deontologia profesională și mă refer la mine. Eu de la așa ceva nu abdic”.

Marian Staș a precizat că, în general, dacă vrem să demonstrăm că un proces nu funcționează, facem tot ce ne stă în putință să demonstrăm acest lucru. „Dacă vrem să arătăm că un lucru nu merge, încercăm să găsim toate argumentele inverse ca să demonstrez că povestea nu merge”.

Marian Staș a explicat că doar cine nu vrea nu poate. Și s-a dat exemplu chiar pe el însuși. „La școala Kennedy, la Harvard, începeam orele la ora 9.00. Eu, la ora 7.00 eram în sală unde mă întâlneam cu trei, patru studenți. Stăteam o oră împreună și rezolvam diverse, munceam cu ei, discutam, le explicam. Apoi, mai stăteam de la nouă seara până la ora 22.00, cu alți doi, trei și mai făceam și cu ei câte ceva. Și nu mă plătea nimeni în plus pentru asta. O făceam pentru că îmi păsa. Pentru că sunt profesor. Asta înseamnă deontologie, asta înseamnă onoare față de profesie”.

„Directorul care nu poate rezolva problema spațiului să plece acasă”

Cât despre lipsa spațiului din școli, Marian Staș consideră că aceasta este o problemă internă a unităților respective, iar un director care nu o poate rezolva ar trebui să plece acasă. „Știți ce a făcut directorul Școlii „Gheorghe Magheru„ din Caracal, cel care a primit anul acesta premiul Directorul Anului 2025 pentru Antreprenoriat? A ridicat în curte o clădire mică, a adus acolo 30 de mese și scaune și le-a făcut copiilor spațiu pentru remediale. Așa se face dacă vrei. Dacă nu, spui că nu poți, că nu ai, că nu merge treaba așa. Ba merge foarte bine, numai că trebuie să pui și tu umărul s-o faci să meargă”. 

Începând cu anul școlar 2025-2026 și până în 2029-2030, toți învățătorii și profesorii pentru învățământul primar au incluse în fișa postului două ore săptămânale de pregătire remedială. Această prevedere face parte din Legea nr. 141/2025.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE