Moţiunea
simplă împotriva ministrului Daniel David a căzut. Nu aveam nevoie acum, la
început de an şcolar şi universitar de un alt ministru, care să ia totul de la
capăt. Cine știe cu ce năzbâtii, aşa cum se întâmpla regulat de 35 de ani.
Totuşi,
nu l-am auzit pe ministrul David subliniind într-o radiografie a învăţământului
românesc care sunt neajunsurile esenţiale, cauzele şi soluţiile pentru
înlăturarea lor.
Corect ar
fi să se fi consultat cu specialişti independenţi, nu din minister, eventual
fără interese directe legate de salarizare şi veniturile profesorilor.
Iată cum
arată o diagnoză a învăţământului românesc la ora actuală
1.România
se află pe ultimele două locuri în Europa la testele PISA. Situaţia
trenează de mulţi ani, şi nimeni din conducerea educaţiei nu a aflat motivele
şi nu a căutat soluţiile.
Un şef de
sindicat mi-a spus că la PISA altele
sunt obiectivele de evaluat, altele sunt conţinuturile şi metodele de învăţare, comparativ cu cele din
România. Şi că noi venim după 45 de ani de comunism. I-am replicat: şi care
sistem este cel defect, al nostru sau al lor? Estonia, care este în frunte la
clasamentul testelor PISA, după câţi ani de comunism vine?
Testele
PISA au un caracter specific: conţin itemi din zona aplicativ-practică şi din
zona transdisciplinară. Exact ce la noi nu găsim în curriculumul naţional. Cine
greşeşte? Aici trebuie analizate cauzele şi motivele pentru care alte ţări sunt
în fruntea clasamentelor PISA iar noi la coada lor.
2.42-45%
dintre elevii de 15 ani sunt analfabeţi funcţional. Cauza ar putea fi
programele analitice, care pun accentul pe istoria literaturii române, pe
teoria literară, şi nu pe înţelegerea textelor cotidiene şi pe comunicarea
reală. Ce este mai important pentru un elev de 15 ani, să ştie intriga din
Răzvan şi Vidra şi din Fefeleaga, sau să înţeleagă în mod critic ce citeşte şi apoi să-şi expună ideile la
şcoală sau în societate?
3.49%
dintre elevi de gimnaziu şi liceu nu au cunoştinţe elementare de matematică.
Pentru că învaţă toţi la fel, după aceeaşi programă, iar cei care nu au
înclinaţii pentru matematică nu înţeleg nici ce ar putea înţelege dacă li s-ar
preda doar cunoştinţe elementare de matematică. Aşa ajung la Evaluarea
Naţională, examen la care circa 50% nu iau nota 5 la teza de matematică.
4.Abandonul
şcolar este masiv. Dincolo de cifrele oficiale, care dau abandonul şcolar
la 15-17%, ţinând cont şi de elevii „virtuali”, care sunt în scripte dar nu vin
la şcoală şi sunt consideraţi prezenţi (pentru că alocarea banilor „per capita”
în şcoli depinde de numărul elevilor prezenţi în scripte), abandonul şcolar
real se ridică la 22-25%. Ce facem cu acest fenomen? Care sunt cauzele? Dincolo
de sărăcie, principalul motiv este, în opinia mea, faptul că elevii nu obţin la
şcoală competenţele cerute de angajatori în piaţa muncii. Deşi, conceptul
fundamental în lumea dezvoltată este „educaţie şi formare profesională”.
5. Rezultatele
de promovare la examenele naţionale sunt
de 50-55%. Cifrele anunţate de minister se referă la raportarea
absolvenţilor la numărul celor înscrişi la examene, nu la numărul elevilor
existenţi în clase terminale. Foarte mulţi elevi, de ordinul zecilor de mii, nu
se prezintă la examenele de absolvire pentru că nu se simt pregătiţi să ia note
de trecere la disciplinele de la aceste examene. Dar statul a plătit şi pentru
pregătirea acestor elevi, care la examene sunt pur şi simplu ignoraţi.
6.Zeci
de mii de elevi nu se prezintă la examenele de absolvire. Este o problemă
gravă, pe care n-am văzut-o analizată şi menţionată în prezentarea rezultatelor
la aceste examene. Este de datoria ministerului, prin psihologii şcolari, să
facă o statistică a motivelor pentru care aceşti elevi renunţă să se prezinte la
examene.
7.De
ce scoala noastră nu este un mediu atractiv de învăţare. Programele şcolare
nu sunt construite pe înţelegerea
elevilor? Ar trebui să conţină trei segmente: minim, mediu, şi de aprofundare.
La fel testele şi subiectele la examene. Şcoala trebuie să se plieze pe
nevoile, talentele, înclinaţiile elevilor, nu invers. Şcoala noastră este acum
un Pat al lui Procust, un malaxor, în care intră toţi elevii şi scapă cine
poate. Cum poate fi schimbată această paradigmă?
8.Nu
există standarde de calitate şi performanţă, de care să fie legată salarizarea
profesorilor. Faptul că toţi profesorii câştigă la fel, după grade şi
vechime, nu după îndeplinirea standardelor de performanţă, este una din cauzele
pentru care învăţământul nostru este ultimul din Europa. Absenţa acestor
standarde fac ca banii alocaţi Educaţiei să dispară ca apa în nisip.
8.Universităţile
româneşti nu se plasează în clasamente internaţionale credibile în top 1000.
Cu foarte puţine excepţii găsim universităţi româneşti între primele 900 din
aceste clasamente. Ne bat la acest capitol ţări mai mici, Ungaria, Olanda,
Austria şi altele, deşi noi ne lăudăm cu
un istoric bogat legat de învăţământul superior.
Sunt
doar din câteva aspecte legate de o radiografie a învăţământului românesc. Nu
le-am văzut analizate şi nici propuneri de soluţionare venite din parte
actualului ministru Daniel David. Dacă nu-şi schimbă abordarea, vom vedea la
plecare sa ceaa ce vedem de 35 de ani: un învăţământ aflat la coada Europei.
România,
ruşinea Europei la educaţie!