În contextul economic defavorabil actual și pe temeiul faptului că peste 40% din elevii români suferă de analfabetism funcțional, conform testelor PISA, profesorii se văd în situația de a trece printr-o nouă perioadă de sacrificiu: muncă mai multă, bani mai puțini, instabilitatea posturilor, statutul social depreciat. Desigur, este nedrept și sinucigaș pentru neam să lovești în educație, iar nu în cei puternici ai zilei, care fură exorbitant sub acoperirea unor termeni eleganți precum insolvență, faliment, preluare. Dar ceea ce se cere acum corpului profesoral, în lipsa unei susțineri masive din partea părinților, a instituțiilor culturale, a comunităților locale și a unor actori economici de bună credință, este greu, dacă nu imposibil de înfăptuit. Omenește vorbind, pentru că la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Educația este lovită (am putea spune programat?) și prin subcultura atotprezentă. Cum să cerem unui profesor din mediul rural să ridice nivelul elevilor când aceștia își plimbă cu mândrie telefoanele din care se aud manele sau trap date la maximum? Cum să reziste educația formală în fața profesorului AI din buzunar, accesibil oricând, și avalanșei de festivaluri de muzică dintre care unele stimulează fuga în virtual sau inoculează sentimente antinaționale și antireligioase, ba chiar sataniste de-a dreptul? Este destul să amintim prestația nenumitului (în sensul că nu merită să fie numit) care a înjurat România în fața a mii de tineri la Festivalul Beach, please! Sau a formației (tot de nenumit din pricina celui rău pe care îl poartă în titlu) care s-a despuiat pe scena Festivalului Rockstadt Extreme de la Râșnov, unde, după stupoarea inițială, din păcate, o parte din publicul prezent a salutat cu mâinile ridicate în simbol satanist. Adică s-a predat. Iar despre imaginile proiectate pe scena Untold, de neconceput ca josnicie: „O reprezentare a Mântuitorului răstignit pe o cruce întoarsă, precum și o tânără care linge o cruce”, s-ar cuveni mai degrabă să tăcem. Dar dacă vom tăcea, „pietrele vor striga” (Luca 19, 40).
Și pe voi vă vor prigoni
Războiul unei părți a artei contemporane (care cu greu mai poate fi numită astfel) împotriva valorilor creștine și de neam nu este nici nou, nici întâmplător, ci conform strategiei de luptă descrisă de Sun Tzu în cartea sa, „Arta războiului”. Emblematică pentru războiul psihologic, menit să determine adversarul să se predea fără luptă, această strategie cuprinde, între altele, semănarea neîncrederii în conducători, în luminătorii de conștiință (preoți, profesori) și distrugerea respectului, a valorilor și a puterii de luptă a tinerilor prin plăceri tot mai triviale. De aceea, la ora dedicată religiilor orientale, obișnuiam să o prezint, în contrast cu cele cinci relații fundamentale de respect, definite de Confucius. Pentru a ajuta și mai mult elevii să înțeleagă importanța gândirii critice și a păstrării hotărâte a valorilor ortodoxe, la tema Tinerii și mass-media le prezentam cele 10 reguli ale manipulării identificate de Noam Chomsky, prin care o elită poate să acapareze puterea și averea, subminând democrația și nivelul de trai general și „fereastra Overton”, prin care ideile și faptele inacceptabile pot fi impuse în societate. Astfel, al șaptelea punct din lista lui Chomsky se referă la educație: „Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare”. Pentru aceasta este suficient un sistem de învățământ slab și corupt.
Conform „ferestrei Overton”, momentele teribile de la cele trei festivaluri amintite sunt pasul unu, șocant, al prezentării unui lucru de neconceput, inacceptabil. Începutul a fost făcut. De aici și până la legalizarea și impunerea lui mai sunt cinci pași. Să nu fie! O asemenea îndrăzneală arată că autorii celor trei gesturi incalificabile sunt sponsorizați sau susținuți, ca vectori ai unei agende globalist-sataniste: dispreț față de neam și țară, față de Dumnezeu și față de morala creștină. Și în consecință față de profesori, cu precădere cei care predau religia. Să ne rugăm sfinților artiști Filimon, Ghelasie, Porfirie, Ardalion, Vavila și Pelaghia să mijlocească și pentru acești rătăciți o convertire ca a lor, de la mascaradă la mărturisirea credinței creștine. Pentru că Hristos nu Se lasă batjocorit.
Cui i s-a urât cu Binele…
…va face rele. Un studiu recent al Gallup Internațional arată, după o perioadă de 20 de ani (2005-2025) de sondare a opiniei publice din mai multe state, faptul că există o corelație între nivelul de dezvoltare economică și ateism: Suedia (59%), Estonia (59%), Danemarca (56%), Norvegia (55%) și Regatul Unit (50%) s-au clasat pe un loc proeminent printre cele mai nereligioase națiuni. Primele cinci țări atee includ China (58%), Japonia (31%), Republica Coreea (23%), Spania (22%) și Finlanda (20%). Din perspectivă creștină, rezultatul sondajului confirmă faptul că, de regulă, omul bogat se încrede în averea lui și se pune în locul lui Dumnezeu. În plus, orice sondaj presupune resurse financiare și reflectă interesele asociate acestora. În cazul de față, se induce și ideea reciprocă, anume că dacă vei fi ateu vei deveni bogat. Dar în notă duhovnicească, cine nu este cu Dumnezeu este cu celălalt. Nu degeaba poporul nostru are o vorbă care sintetizează tragedia lui Faust: „Banul este ochiul dracului”.
O altă concluzie a studiului amintit evidențiază faptul că „nivelul de educație are o relație inversă cu religiozitatea: 67% dintre persoanele cu un nivel scăzut de educație au declarat că sunt religioase, comparativ cu 56% cu educație medie și doar 50% dintre cei cu educație superioară”. Deși procentele sunt apropiate, mesajul indirect este că dacă vrem să fim educați trebuie să fim atei. Cu alte cuvinte, să ne facem un dumnezeu din știință. Nimic nou. Neocomunism.
Reversul medaliei
Nu e de mirare că fără Dumnezeu majoritatea țărilor predominant nereligioase, dezvoltate economic, țin capul de afiș într-un raport OECD din 2020, privind incidența suicidului, cu precădere printre adolescenți. Acesta situează între primele 10 locuri Coreea, Japonia, Țările Baltice, Finlanda. Un alt studiu al aceleiași organizații arată că „utilizarea antidepresivelor a crescut de aproape două ori și jumătate, între 2000 și 2020, în 18 țări europene”, campioane fiind Islanda și Portugalia, urmate îndeaproape de Suedia, Marea Britanie, Spania, Danemarca, Finlanda. Vedem că Finlanda apare cu ambele probleme, deși, teoretic, are un sistem de învățământ foarte performant, pe care ministerul nostru dorește să îl adapteze și la noi.
Generația tânără este cea mai afectată. Golul existenţial, din care a fost scos Dumnezeu, trebuie astupat cu ceva. Iar tinerii depresivi, care totuși nu recurg la gesturi fatale sau la medicamente, găsesc scăpare în alte dependențe pentru a putea face față vieții: droguri, alcool, izolare, prieteni virtuali, forme aberante de artă, mai ales muzică.
Presiunea asupra profesorilor va fi tot mai mare, pentru a sprijini și recupera tinerii din rătăcirile lor, pentru a-i putea educa. Se cere jertfă de sine și, după modelul mărturisitorilor din închisorile comuniste, rezistență prin cultură, care poate face față unui regim neocomunist ateu, dar cu o condiție: să fie întemeiată pe credință. În fața valului de ateism care mătură țările dezvoltate economic (dar vai de ele, subdezvoltate duhovnicește) și vine cu putere spre noi, ca răspuns la prorocia Mântuitorului despre vremurile din urmă: „Când va veni Fiul Omului, găsi-va El credinţă pe pământ?”, să împlinim cuvintele părintelui Rafail Noica: „Rugați-vă, frați și surori: Da, să găsești, Doamne, în mine să găsești credința!”.