Ministrul Educației, Daniel David, a transmis premierului Ilie Bolojan solicitările sindicatelor din învățământ, după ce absolut toate cadrele didactice – membre de sindicat sau nu – au anunțat că școala nu va începe pe 8 septembrie, ci vor fi proteste în tot sistemul. De fapt, măsurile asumate de Guvern prin lege nici măcar nu se pot aplica, iar așa-zisele economii la buget nici nu se vor putea face, pentru că banii economisiți după concedierea profesorilor vor fi direcționați către alte plăți, precum decontarea transportului sau completarea infrastructurii școlare. Ministrul Educației a chemat sindicatele la discuții și a înțeles care sunt problemele, dar nu de el depinde acum eliminarea acestor prevederi absurde, ci doar de o decizie luată de Guvern. Soarta școlilor din România depinde acum de premierul Ilie Bolojan.
Lupta care se duce între profesori și cabinetul Bolojan, de la începutul mandatului actualului Guvern, nu a depins niciodată de o decizie a ministrului Educației, Daniel David. Singura problemă a ministrului a fost acceptarea prevederilor din programul de guvernare, după ce declarase, inițial, că va accepta să rămână în Executiv doar dacă i se vor implementa propunerile de reformă.
Aceste propuneri pe care Daniel David le-a prezentat înainte de a prelua portofoliul de la Educație în actualul Guvern erau total diferite de ceea ce scrie în programul de guvernare al actualului Executiv, dar ministrul a căzut în capcana aceasta și a susținut măsurile colegilor de Guvern.
La începutul acestei săptămâni, Daniel David a mai avut o întâlnire cu sindicatele, iar liderii acestora au declarat că așteaptă răspunsul premierului Bolojan, după ce ministrul a înțeles că măsurile nu se pot aplica în sistemul preuniversitar, pentru că totul s-ar bloca.
„Ministrul a spus că îi va comunica premierului Bolojan care este poziția noastră în legătură cu măsurile respective. Domnia sa spune că înțelege care sunt problemele, dar decizia este a Guvernului. Eu aștept să văd ceva concret. Sunt sătul de povești, de angajamente, de afirmații precum „țara piere dacă nu luăm măsuri de austeritate” sau „mai bine analfabet funcțional sau să crească abandonul școlar, decât să piară țara”. Tot pachetul de măsuri care vizează învățământul preuniversitar ar trebui anulat”, a explicat, pentru Jurnalul, Marius Nistor, președintele FSE „Spiru Haret”.
Citește pe Antena3.ro
Trupele Paraziţii şi Vama şi-au anulat concertele de la Festivalul Untold
Investiții de miliarde de euro se pierd
Liderul sindical a mai explicat de ce nu se pot anula nici măcar parțial măsurile asumate deja de actualul Guvern. Probleme precum abandonul școlar sau analfabetismul funcțional, mai ales în comunitățile defavorizate din mediul rural, au fost parțial rezolvate, în ultimii 15 ani, prin investiții uriașe, inclusiv din fonduri europene, dar și prin modificări legislative care au îmbunătățit calitatea actului didactic, însă actualul pachet de măsuri anulează, efectiv, toate investițiile făcute în acești ani.
„Măsurile sunt strâns legate una de alta. De exemplu, comasarea unităților școlare va duce, în mediul rural, la creșterea ponderii învățământului simultan. Ce înseamnă creșterea învățământului simultan – nu mai vorbim despre un act didactic de calitate. Adică tot ce au făcut bun miniștrii, în ultimii 15 ani, este anulat, în momentul de față, de această decizie asumată de Guvernul Bolojan. Niciuna dintre aceste măsuri nu este acceptabilă. Dacă premierul nu acceptă, noi vom continua seria protestelor. Vom merge și noi mai departe”, mai spune Marius Nistor.
Banii economisiți s-ar duce spre alte cheltuieli
S-a calculat o economisire de circa 75 de milioane de euro în urma aplicării pachetului de măsuri de austeritate pentru educație, numai că acest calcul matematic nu are în vedere alte nevoi de investiții sau de plăți pentru a se putea asigura funcționarea școlilor din mediul rural și din orașele mici – acolo unde profesorii și elevii fac naveta. Practic, o mare parte din suma care s-ar economisi ar trebui să meargă apoi spre decontarea transportului, atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Dar va mai fi nevoie și de alte investiții pentru a adapta infrastructura școlară la noile clase, după comasări de clase și de școli și după creșterea numărului de elevi la clasă.
Sindicatele spun că nici măcar nu s-a făcut un studiu de impact care să arate câți bani se vor duce către aceste noi investiții, în timp ce situația actuală a unităților de învățământ este deja tragică: mulți profesori au renunțat la catedră, iar titularii care vor reuși să rămână cu normă întreagă au anunțat că refuză să predea la plata cu ora, după ce noua formulă de calcul pentru aceste plăți îi aduce la nivelul unui muncitor necalificat sau chiar sub acest nivel – 20-22 de lei pe oră, pentru cadrele didactice cu vechime minimă în sistem.
OLAF ar putea cere banii înapoi
Un alt calcul, legat de fondurile europene, dar care nu a fost luat în considerare la stabilirea pachetului de măsuri de austeritate pentru învățământul preuniversitar, este legat de sustenabilitatea proiectelor europene. Sunt foarte multe proiecte în derulare sau în perioadă postimplementare care sunt verificate de OLAF, pentru a se observa eficiența investițiilor din fonduri europene. Cele mai multe astfel de proiecte au fost făcute pentru reducerea abandonului școlar și a analfabetismului funcțional.
Dacă anul viitor vom avea rezultatele implementării pachetului de măsuri de austeritate, iar acestea vor fi exact așa cum preconizează sindicatele – o revenire la situația tragică de acum 20 de ani -, OLAF ar putea obliga România să dea toți banii înapoi, pentru că investițiile din fonduri europene nu au generat rezultatele prevăzute în proiecte.
Ar fi afectate inclusiv proiectele finalizate cu succes din 2020 până astăzi, care se află în perioada de sustenabilitate și sunt verificate de OLAF. În afară de proiectele accesate de Guvern sau de unitățile de învățământ pentru reducerea abandonului școlar și a analfabetismului funcțional, mai sunt foarte multe astfel de proiecte implementate și de ONG-uri. Inclusiv acestea ar putea fi afectate, dacă auditul de anul viitor va demonstra că nu și-au atins scopul, adică banii s-au investit ineficient.
Pierderile, în acest caz, ar fi mult mai mari decât suma de 75 de milioane de euro care a fost calculată ca potențială economisire a banilor de la bugetul statului, iar pe lângă plata integrală a sumelor care reprezintă finanțarea proiectelor europene, România ar avea de plătit și penalități, în acest caz.