Profesor la școală. Foto: Syda Productions / Dreamstime
Dincolo de simplificări și de impulsurile de prim moment, inclusiv cele ale noastre ale jurnaliștilor, în societate s-a născut pentru prima oară de la Revoluția din decembrie 1989 o discuție sistematică despre educație.
Dacă România a avut înțelepciunea de a crește veniturile personale și investițiile tehnologice în sistemul sănătății, nu la fel s-a întâmplat în educație.
În sănătate am pornit în 2016, ceea ce înseamnă că în învățământ am întârziat cel puțin un deceniu, prin comparație. Investițiile din sănătate au avut și rol de bulgăre. După medici, asistenți și angajații din cele 300 de spitale publice, în număr de peste 200.000 de oameni, s-au mărit salariile în administrația locală și centrală, în justiție, în societățile de stat.
În educație însă, pornind de la o bază mică, chiar dacă au crescut, veniturile nu au ajuns la un nivel motivant. Iar investițiile, în anumite zone importante, au rămas la nivelul necesar și insuficient al clădirilor.
Acum, odată cu tăierile generale de costuri, e posibil ca, paradoxal de vreme ce ne referim la o epocă de reduceri, în sfârșit educația să fie recalibrată. Fără o investiție masivă în educație, nu vom înainta niciodată ca societate.
Oamenii constată că discuția a pornit emoțional și că se reduce la burse. Cetățenii sunt supărați, pe bună dreptate, și pe noi, pe presă, că nu le dăm cifrele clare pe care să-și facă propria părere. Lucrurile se vor regla. E ca la orice obicei care repornește după multă vreme. Ni se descleștează greu dinții conversației naționale.
Elita nu e ajutată de scăderea mediei
Jurnalistul Gabriel Bejan l-a intrevievat pentru newsletter-ul său pe cercetătorul Sebastian Țoc. „Aș zice că într-o democrație scopurile publice ale educației ar trebui să fie mai puțin elitiste și mai axate pe ideea de a forma viitorii cetățeni”, spune expertul.
E asta o prelungire a cocoloșirii educaționale care a coborât nivelul? Țoc afirmă că nu. Un sistem public de educație, crede el, „se asigură că toți elevii dobândesc cel puțin un minim de competențe (ideal chiar un nivel mediu) în domenii cât mai diverse”.
Asta nu exclude, ci multiplică excelența. Pentru că, printre altele, crește baza de selecție. E ca în sport și ca în orice domeniu. Cu cât mai mulți „jucători” legitimați ai, cu atât ai șanse mai mari, dacă și alte lucruri sunt corect reglate, să obții performanța de vârf.
Elita nu se obține prin neglijarea nivelului mediu.
Dar, la noi, sistemul „a fost organizat în logică elitistă”, spune Sebastian Țoc. De aceea și proasta reputație a burselor cu scop de reziliență, care au fost insuficient explicate.
Oricum am lua-o însă, crede cercetătorul, problema pornește de la subfinanțarea educației. Nu poți optimiza, la nesfârșit, penuria. Vei repara într-o parte și va crăpa în altă parte.
Să salveze bugetul e un scop imediat al guvernului, pentru fiecare cetățean. Să crească bugetul educației e o nevoie a societății, mai ales a celor care vor veni după noi.
Vă puteți abona aici la newsletter-ul colegului meu, jurnalistul HotNews Gabriel Bejan: