Ministerul Educației a pus în dezbatere publică forma finală a noului orar pentru liceu, prezentând două variante: una care dovedește că cei care au ținut „cu dinții” de catedre s-au impus, o alta care presupune asumare și curajul de a pilota timp de șase ani propriul concept.
Liceenii vor învăța după programe și manuale noi începând cu 2026 FOTO: Mircea Moira/Shutterstock
Noile planuri-cadru (materii obligatorii) pentru liceu, publicate luni, după ani buni de așteptare, nasc dezbateri. Expertul în educație Marian Staș este de părere că, în timp ce planul-cadru care a fost supus dezbaterilor publice reprezintă, în forma finală pusă în transparență, „consacrarea încremenirii într-o paradigmă depășită de timp a celor care l-au croit”, alternativa oferită școlilor, de a pilota propria variantă, este „cu adevărat deschisă, proiectată prin parametrii săi esențiali către ceea ce înseamnă un raport sănătos între trunchi comun și decizia elevilor din oferta școlii”.
„Inapetență structurală pentru ceea ce înseamnă nevoile educaționale ale secolului XXI”
Concret, prima variantă de planuri-cadru, rezultată în urma dezbaterilor publice, menține modelul de proiectare centrat pe normele profesorilor, apreciază Staș, oferindu-le elevilor foarte puține opțiuni din CDEOȘ (Curriculum Decizia Elevilor din Oferta Școlii) și menținând un număr foarte mare de discipline obligatorii (15).
„Ceea ce vedem aici este un plan cadru care îți dovedește faptul că miza a fost: cât mai multe ore în trunchiul comun și cât mai puține ore de curriculum la decizia elevilor din oferta școlii. De asta am spus că este o inapetență structurală pentru ceea ce înseamnă nevoile educaționale ale secolului XXI. Nu au avut niciun fel de legătură cu povestea asta atunci când au proiectat acest tabel cu un număr enorm de mare de ore de trunchi comun și cu foarte, foarte, foarte puține, la limită, ore în decizia elevilor din oferta școlii. Nu poți să spui că între 1 și 3 ore pe an școlar e o chestie serioasă. Asta e bătaie de joc, nu e relevanță de proces, când tu pui – din 30, 32, 33 de ore – de la 1 până la 3 ore. Adică un procent infim, care nu justifică conceptul de curriculum la decizia elevilor din oferta școlii”, spune Staș.
S-a ratat astfel șansa de a-i obișnui pe adolescenți să-și asume alegerile. „Ideea importantă era așa – ca elevii să învețe să-și croiască propriul destin educațional, educându-se în a alege, an de an de an, din ce în ce mai mult. Așa cum e firesc”, a remarcat expertul.
„Școlile nu mai pot spune că nu pot, că nu li se creează condiții”
Varianta deschisă, în schimb, este cea care poate aduce cu adevărat schimbarea în liceu. „Daniel David face istorie la modul propriu, fără niciun fel de hiperbolizare, pentru că este primul demnitar care pune două variante pe masă, astfel încât școlile care pot și vor să își aleagă o variantă cu adevărat deschisă, proiectată prin parametrii săi esențiali către ceea ce înseamnă un raport sănătos între trunchi comun și decizia elevilor din oferta școlii”, a spus Staș.
Școlile care își doresc transformare, și care „nu vor să rămână blocate într-o paradigmă depășită de timp”, au posibilitatea de a-și proiecta „un model curricular într-adevăr centrat onest pe nevoile și interesele copililor, într-un echilibru sănătos, așa cum e firesc, cu trunchiul comun”, a adăugat expertul.
Limitările în privința adoptării variantei alternative ar fi, menționează expertul: rutina, plictisul, incompetența, incapacitatea de a proiecta, lipsă de curaj, culcatul pe o ureche – lasă că poate să facă și altcineva, „deci tot felul de ingrediente contraproductive, acolo unde, de fapt, ar trebui să fie interes, pasiune, asumare, competență, caracter”.
„Faptul a fost dovedit că este posibil, pentru că școala gimnazială „Gheorghe Vernescu” din Râmnicu-Sărat nu e cu nimic răsărită față de celelalte școli, cu câteva mici excepții: o echipă de directoare excepționale, profesori cărora le pasă și curaj de a pune, în fapt, un alt model de funcționare a gimnaziului lor, pe care l-au făcut cu ocazia pilotării. Și la fel stau lucrurile și în alte locuri, și la Baia Mare, și la „Lazăr”, și la Curcani, și așa mai departe. Ori aici, de fapt, este miza. Din punctul meu de vedere, este un moment extrem de relevant, un test de ipocrizie sau de lipsă de ipocrizie, care brusc trece către școli. Pentru că, odată cu prezența acestei variante, acestor alternative curriculare, școlile nu mai pot spune că nu pot, că nu li se creează condiții și așa mai departe. Au tot ce le trebuie, cu toată legislația și cu toată experiența și bunele practici acumulate de patru ani de zile, ca, dacă vor, să-și proiecteze modele curriculare cu adevărat de secol XXI, optând pentru varianta a doua și nealegând varianta oficială, care este o variantă, din punctul meu de vedere, de nota 6-7”, a explicat Marian Staș.
Ateliere și schimb de bune practici pentru a-i încuraja pe cei care își doresc pilotarea
Pe de altă parte, deși în multe școli se blamează actualul sistem și se vorbește de schimbarea lucrurilor, puși în fața posibilității de a propune chiar ei schimbarea s-ar putea ca reprezentanții școlilor să se simtă depășiți. Chiar și pentru asta există soluții, iar expertul Marian Staș propune să se realizeze ateliere în care cei care pilotează deja variante educative să-și împărtășească experiența.
„Ar fi un lucru important pe care, de pildă, Ministerul Educației l-ar putea face prin PNRR, pentru că acolo au transformarea curriculară: să facă ateliere, schimb de bune practici, cu liceele care au lucrat deja lucruri. Deci un transfer autentic ca să încurajeze noul, nu așa, să-l lase în dorul Lelii, vedem noi ce-o ieși”, a mai sugerat Staș.
Ce presupune varianta pilot
„Pilotarea unui plan-cadru alternativ se impune ca o etapă strategică pentru testarea și rafinarea unui model curricular care pune în centrul atenției elevul și comunitatea și valorifică mai intens potențialul unităților de învățământ. Varianta de plan-cadru propusă are în vedere o reorganizare flexibilă a curriculumului prin delimitarea clară a două componente: trunchi comun (TC) și curriculum decizia elevului din oferta școlii (CDEOȘ), acesta din urmă având un rol esențial în personalizarea parcursurilor educaționale, în definirea ariei de specializare și interes a elevului, precum și în deschiderea școlii către parteneriate educaționale relevante cu alte instituții ale statului, cu mediul de afaceri și societatea civilă”, argumentează reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării în varianta pusă în transparență. Planul-cadru alternativ respectă orientările curriculare stabilite de Ministerul Educației prin OMEC nr. 6731/2023 privind aprobarea Profilului de formare al absolventului, fiind structurat pe competențele-cheie europene și pe un set de atribute prioritare ce definesc un absolvent autonom, reflexiv, colaborativ și responsabil, se menționează în document.
Planul-cadru alternativ promite: educație descentralizată și personalizată, în condiții de calitate; echilibrul dintre cultură generală și specializare; contextualizare și aplicabilitate practică a învățării; conectarea la interesele reale ale elevului și la nevoile comunității; încurajarea opțiunilor educaționale progresive.
Ce mai face varianta alternativă este să scoată din ecuație curriculum-ul de specialitate (CS) care, de fapt, spune Marian Staș, „perpetuează Umanul și Realul și astea sunt premisele esențiale pentru analfabetism funcțional”. „În momentul în care tu consacri în continuare povestea asta cu Uman și Real, evident că cei de la Uman nu vor mai manifesta niciun fel de interes de învățare pentru celălalt, pentru Real, iar cei de la Real nu vor manifesta niciun fel de interes pentru complementaritate. Atunci asta este premisa sigură de lipsă de educație, deci de analfabetism logic, matematic și funcțional”, a subliniat expertul.
Mai multă flexibilitate
Concret, planul cadru-pilot permite flexibilitate și autonomie curriculară, prin alocarea unui segment consistent curriculumului CDEOȘ (100–800 ore per arie curriculară). Modelul propune o abordare centrată pe elev și pe traseul său de dezvoltare, permițând configurarea unor rute de învățare flexibile, adaptate fiecărei filiere, profil, calificări sau domeniu vocațional.
Prin dezvoltarea segmentului CDEOȘ, planul-cadru alternativ deschide școala către comunitate, instituții, operatori economici, ONG-uri și autorități locale, cu scopul de a integra în actul educațional activități de voluntariat, internship-uri, proiecte comunitare, ateliere de practică sau activități aplicate, precizează autorii.
Numărul minim de ore obligatorii este redus în trunchiul comun (1.800 de ore pe întreg ciclul liceal), iar recomandarea de max. 35 ore pe săptămână și 4.800 ore pe ciclu „oferă un cadru realist de organizare a timpului școlar, prevenind supraîncărcarea și favorizând învățarea profundă, spun creatorii modelului alternativ de plan-cadru”, mai spun autorii.
Pilotarea se va desfășura începând cu anul școlar 2026–2027, în unități liceale de stat, particulare sau confesionale, pe o perioadă de 6 ani, cu evaluări anuale și intermediare la 2 și 4 ani, inclusiv la final ciclu, coordonate de Comisia de pilotare și realizate cu sprijinul IȘE, CNCE și CNDIPT, se prevede în anexa proiectului de ordin.
Pilotarea modelului curricular este necesară pentru a: testa capacitatea reală a școlilor de a gestiona autonomia și de a construi oferte relevante; evalua impactul asupra progresului elevilor, asupra motivației școlare și a rezultatelor la examenele naționale; identifica provocările practice în aplicarea structurii orare, a gestionării resurselor umane și a logisticii școlare; documenta bune practici care pot fundamenta o viitoare scalare națională.
Primul BAC după noile planuri-cadru, la absolvirea celor care intră la liceu în 2026
Planurile-cadru propuse, atât varianta-pilot, cât și cea „calsică”, vor sta în transparență instituțională 10 zile, iar după adoptarea acestora vor urma: elaborarea programelor, elaborarea noilor manuale și formarea profesorilor.
Noile programe vor avea, conform celor transmise de către ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, „conținuturi relevante și aerisite, după modele europene, care vor fi create de echipe mixte de specialiști din mediul preuniversitar și universitar, pentru a se asigura continuitate între cele două cicluri”. 25% din orele pentru fiecare disciplină va trebui să fie folosit pentru consolidarea competențelor, activități remediale și extinderea competențelor dobândite la utilizarea în viața cotidiană, fiind implementate standarde de evaluare și notare, pentru a face comparabile evaluările între unități școlare și profesori, precum și pentru fundamentarea unor decizii ulterioare de politici educaționale.
Noile manuale vor fi și acestea gândite „prin relație cu programele propuse și după modele europene, combinând versiunile clasice cu cele digitalizate (inclusiv activități interactive online/gaming/inteligență artificială etc.), în funcție de specificul disciplinei și practicile europene”, a precizat ministrul Educației și Cercetării.
Prima generație (clasa a IX-a) va beneficia de această reformă educațională din anul școlar 2026-2027, introducându-se apoi gradual la nivel liceal în următorii ani. Cei care intră în clasa a IX-a în toamna 2026 vor fi și primii care vor susține noul Bacalaureat, în 2030.
„Ne așteptăm la rezultate educaționale semnificativ mai bune, naționale și internaționale, care să se reflecte în performanță/progres/reducerea analfabetismului funcțional și a abandonului școlar, nu mai târziu de 5 ani!”, a conchis ministrul, în anunțul privind publicarea planurilor-cadru.
Profesor de Matematică: „Nu sunt corelate cu BAC-ul”
În cele nici 24 de ore de la publicarea noilor planuri-cadru au apărut numeroase voci din sistem care critică prevederile acestor proiecte.
De exemplu, un profesor de Matematică spune că nu există o corelare a numărului de ore de predare cu cerințele de la bacalaureat.
„Planurile-cadru nu sunt corelate cu Bacul. La tehnologic (aici intrând și liceele economice, nu numai cele tehnice), au lăsat două ore de matematică pe săptămână, în condițiile în care elevii dau Bac obligatoriu la matematică. Altfel, fac o grămadă de materii de specialitate, cu multe ore pe săptămână și practică, dar nu dau nimic din astea la Bac… Dacă vrem reformă, să o facem, dar cu toate datele pe masă: corelarea planurilor cadru cu programe și examene, resursa umană etc. Anomalia asta e de mult timp, de pe vremea Ecaterinei Andronescu. Se pare că au rămas aceiași ,,grei” care decid, să fie ore pentru inginerii făcuți profesori, dar să muncească fraierii de mate, fizică, biologie…”, atrage atenția profesorul.
Tabelul cu disciplinele din trunchiul comun conform noilor planuri-cadru
„Pentru învățământul liceal, trunchiul comun se constituie din discipline/domenii de studiu/module de pregătire obligatorii tuturor elevilor, indiferent de filieră, profil și specializare/calificare profesională, astfel: un număr de 15 discipline la fiecare dintre clasele a IX-a și a X-a, cu buget cumulat săptămânal de 19 ore la clasa a IX-a și de 20 de ore la clasa a X-a, respectiv dintr-un număr de 12 discipline la clasa a XI-a și 11 discipline la clasa a XII-a, cu buget cumulat săptămânal de 14 ore la clasa a XI-a și de 13 ore la clasa a XII-a. Majoritatea disciplinelor din TC sunt în corespondență cu probe ale examenului național de bacalaureat (obligatorii/la alegere). Trunchiul comun asigură, în principal, dezvoltarea culturii generale, contribuie la formarea competențelor-cheie și susține alfabetizarea funcțională, fiind în relație directă cu profilul de formare al absolventului, acoperind toate ariile curriculare, cel puțin în clasele a IX-a și a X-a”, se precizează în Proiectul de ordin privind aprobarea planurilor-cadru pentru învățământul liceal cu frecvență zi.
