Reforma educațională nu presupune o schimbare bruscă a oamenilor din sistem sau o reinventare completă a modului în care se predă. Problema sistemului nu este neapărat lipsa banilor sau a specialiștilor, spune Mocanu, ci lipsa predictibilității, coerenței și accesibilității, care „fac lucrurile de bază să fie mai clare și mai simple”.
„Încercăm să facem totul cât mai simplu pentru profesori: un design familiar și puține click-uri. Vrem să-i scutim de bătăi de cap și să le arătăm că feedbackul sincer ajută foarte mult la creșterea calității orelor,” adaugă Raul Perțe, co-fondator și programator în echipa Teleskop.
Monica Mocanu compară digitalizarea educației cu limitatoarele de viteză: soluții simple care ajută comunitatea să se autoeduce fără traininguri speciale și fără a fi impuse artificial. Cum e platforma Teleskop.
„Sunt metode ingenioase și foarte accesibile, care generează o autoreglementare reală a comunității, de jos în sus, fără glamour și fără spectacol. Merită luate ca partenere de drum, ca sisteme independente de autoevaluare și dezvoltare,” explică profesoara.
O educație digitală eficientă nu înlocuiește metodele clasice, ci le completează, transformând tehnologia într-un aliat al învățării și dezvoltării personale.
Nu poți digitaliza școala vieții
În fiecare dimineață, Monica Mocanu se confruntă cu aceeași dilemă: „Ce pot face eu, ca elevii mei să fie mai încrezători? Să vină la școală nu doar pentru prietenii lor, ci și cu încredere în parcursul lor educațional?”
Este o întrebare fundamentală, care depășește discuția despre digitalizare și ajunge la esența educației: un proces care trebuie să echipeze elevii nu doar pentru examene, ci și pentru viață.
„E nevoie de un pic de curaj pentru a revizita misiunea școlii”, spune Mocanu.
Digitalizarea poate fi un instrument de susținere a acestui proces, dar fără o fundație solidă, clară și simplă, ea riscă să devină doar o altă inițiativă izolată, fără un impact real asupra viitorului elevilor.
Există școli dotate cu echipamente performante, unde elevii nu știu să gestioneze un pericol, fie că e vorba de bullying sau alt conflict. Elevii pot excela în cunoștințe tehnologice, dar au nevoie și de abilități sociale și emoționale. Fără acestea, digitalizarea poate, de multe ori, să amplifice problemele deja existente și nu trebuie tratată ca o soluție magică.
„Educația digitală nu e un panaceu. Poate accelera procese de bună calitate sau, dimpotrivă, le poate accelera pe cele de proastă calitate”, explică Mocanu.
Pentru că digitalizarea înseamnă mai mult decât tehnologie.
Presupune schimbări profunde de mentalitate, explică Radu Puchiu. România nu are încă o viziune coerentă în acest sens, proiectele fiind deseori izolate și slab coordonate între instituții.
„Nu există o coordonare între ministere, între educație și piața muncii, între nevoile reale ale oamenilor și soluțiile propuse”, explică Puchiu.
Comunicarea despre importanța educației digitale trebuie să fie mult mai bine direcționată.
„Trebuie să le explicăm oamenilor, în termeni simpli, de ce au nevoie de competențe digitale. Dacă înțeleg beneficiile, vor fi mai deschiși la schimbare”, spune Puchiu.
Modelul estonian și de ce funcționează
Un eveniment despre transformarea digitală a administrației publice și a educației a avut loc la Oradea în octombrie. IQ Digital Summit a reunit experți din diverse domenii pentru a dezbate soluții, inspirându-se din succesul remarcabil al estonienilor.
O țară mică în comparație cu România, Estonia a reușit să devină un lider global în digitalizare, cu aproape 99% din serviciile publice disponibile online. Rannar Park, Head of Business Engagement al proiectului e-Estonia, a explicat că succesul țării sale se bazează pe trei piloni fundamentali: educație, încredere și securitate.
Educația digitală este prioritară și vitală în rândul întregii populații. O înțelegere generală a digitalizării permite cetățenilor să adopte și să utilizeze eficient noile tehnologii.
Formarea continuă a cadrelor didactice și a elevilor prin programe de alfabetizare digitală este o investiție în viitorul României, iar această educație „trebuie să fie integrată în toate nivelurile de învățământ, asigurându-ne că fiecare cetățean înțelege beneficiile”, a subliniat Park.
Lipsa voinței politice și a unei viziuni clare poate întârzia procesul. Dar o colaborare strânsă între sectorul public, privat și ONG-uri ar putea transforma sistemul educațional și administrativ într-un model de referință în era digitală.
Pentru ca lucrurile să funcționeze însă, este nevoie de încredere în aceste servicii, iar aceasta poate fi consolidată doar prin transparență.
Cert este că, digitalizarea în România nu poate fi doar un proiect finanțat din fonduri europene, ci trebuie să devină o prioritate națională, susținută de o strategie pe termen lung.
„Altfel, vom continua să avem internet rapid și oameni care nu știu să-l folosească eficient”, concluzionează Puchiu.