Timp de decenii, căsătoriile urcau pe scara educaţiei – bărbaţii foarte pregătiţi se căsătoreau cu femei mai puţin şcolite. Azi, direcţia s-a inversat: femeile sunt cele care aleg parteneri „mai jos” în ierarhia academică.
În trecut, era destul de comun ca bărbaţii foarte educaţi din Statele Unite să se căsătorească cu femei mai puţin educate. Dar începând cu mijlocul secolului XX, pe măsură ce tot mai multe femei au început să urmeze studii universitare, căsniciile păreau să se îndrepte într-o direcţie mai egalitară, cel puţin dintr-un punct de vedere: tot mai mulţi bărbaţi şi femei formau cupluri cu parteneri egali din punct de ve-dere educaţional. Această tendinţă, însă, pare să se fi blocat şi chiar să se fi inversat în ultimii ani.
Diferenţele de educaţie între partenerii heterosexuali cresc din nou. Iar de data aceasta? Femeile sunt cele care „se căsătoresc în jos”, este concluzia unui articol amplu publicat recent de The Atlantic. Cercetătorii dezbat dacă mariajul între parteneri cu acelaşi nivel de educaţie – numit homogamie – este în declin. Însă un lucru este clar: fenomenul femeilor care se căsătoresc cu bărbaţi mai puţin educaţi decât ele – numit hipogamie – este în creştere.
De fapt, femeile sunt acum mai predispuse să se căsătorească cu un bărbat mai puţin educat decât sunt bărbaţii să se căsătorească cu o femeie mai puţin educată. Christine Schwartz, profesoară de sociologie la Universitatea din Wisconsin–Madison, a oferit date privind profilul educaţional al cuplurilor heterosexuale căsătorite între 1940 şi 2020. Potrivit calculelor ei, în 2020, soţii şi soţiile aveau acelaşi nivel general de educaţie în 44,5% dintre căsătorii, în scădere faţă de peste 47% la începutul anilor 2000. Dintre căsătoriile mixte educaţional, majoritatea – 62% – erau hipogame, în creştere faţă de 39% în 1980.
Calculând uşor diferit, Benjamin Goldman, profesor de economie la Universitatea Cornell, a descoperit că printre americanii născuţi în 1930, 2,3% erau într-o căsnicie în care femeia avea o diplomă universitară de patru ani şi bărbatul nu. În rândul celor născuţi în 1980, cifra a crescut la 9,6%. (Această tendinţă nu este specifică doar SUA – hipogamia devine mai frecventă la nivel global.) Este o perioadă fragilă pentru relaţiile de gen în Statele Unite. Femeile şi bărbaţii tineri par să se îndepărteze din punct de vedere politic. Tot mai puţini oameni se întâlnesc, se căsătoresc sau au copii. Unii comentatori susţin că nu există suficienţi bărbaţi „potriviţi” pentru standardele femeilor moderne educate. În acelaşi timp, o zonă tot mai vocală a internetului – aşa-numita „manosferă” – afirmă că progresul femeilor este de vină pentru toate dificultăţile cu care se confruntă bărbaţii singuri şi dezorientaţi. Şi totuşi, în ciuda temerilor că între femei şi bărbaţi se deschide o prăpastie, creşterea numărului de cupluri hipogame sugerează că unii oameni continuă să facă ceea ce au făcut dintotdeauna: să formeze cupluri în ciuda diferenţelor şi să găsească o cale de a convieţui. „Es-te clar”, a spus Goldman, „că înţelegerea acestor dinamici este esenţială pentru a înţelege viitorul căsniciei.”
În 2020, soţii şi soţiile aveau acelaşi nivel general de educaţie în 44,5% dintre căsătorii, în scădere faţă de peste 47% la începutul anilor 2000. Dintre căsătoriile mixte educaţional, majoritatea – 62% – erau hipogame, în creştere faţă de 39% în 1980. Calculând uşor diferit, Benjamin Goldman, profesor de economie la Uni-versitatea Cornell, a descoperit că printre americanii născuţi în 1930, 2,3% erau într-o căsnicie în care femeia avea o diplomă universitară de patru ani şi bărbatul nu. În rândul celor născuţi în 1980, cifra a crescut la 9,6%. (Această tendinţă nu este specifică doar SUA – hipogamia devine mai frecventă la nivel global.)
Ascensiunea soţiei mai educate ridică o mulţime de întrebări fără răspunsuri clare: ce îi at-rage pe oameni în aceste relaţii? Le oferă femeilor mai multă autonomie economică libertatea de a se căsători cu cine iubesc, sau pur şi simplu fac compromisuri? Cum îşi împart aceste cupluri munca plătită şi cea casnică? Sunt fericiţi sau această formulă neconvenţională este o sursă de tensiune? Nici măcar nu ştim dacă aceste cupluri sunt în mod special progresiste, mi-a spus Nadia Steiber, profesoară de sociologie la Universitatea din Viena, care coordonează un proiect multianual dedicat hipogamiei. Unii îşi imaginează poate că femeile educate, căsătorite cu bărbaţi mai puţin educaţi, sunt feministe convinse care resping rolurile tradiţionale de gen. Şi totuşi, bărbaţii cu un nivel educaţional mai scăzut tind să aibă viziuni mai tradiţionale – ceea ce ar putea sugera că femeile foarte educate care se căsătoresc cu ei împărtăşesc sau acceptă, măcar parţial, aceste perspective.
Cât despre motivele acestor relaţii, o parte tot mai mare din cercetări sugerează că femeile se căsătoresc cu bărbaţi mai puţin educaţi pur şi simplu pentru că aceştia sunt cei disponibili – nu neapărat din cauza unei schimbări în preferinţe. În 2021, în SUA, cu 1,6 milioane mai multe femei decât bărbaţi erau înscrise în colegii de patru ani, mi-a spus Clara Cham-bers, cercetătoare la Yale. Dar, conform unui studiu recent pe care l-a semnat alături de Goldman şi Jo-seph Winkelmann de la Harvard, rata căsătoriilor în rândul femeilor cu studii superioare a rămas relativ stabilă. Explicaţia e simplă: pentru că nu sunt suficienţi bărbaţi cu studii universitare, femeile educate ajung să se căsătorească cu bărbaţi fără diplomă. Acest model – hipogamia ca reacţie la constrângeri demografice şi nu la emanciparea economică a femeilor sau apariţia aplicaţiilor de dating – a fost obser-vat şi în alte ţări. Chiar dacă normele şi preferinţele nu sunt factorii principali ai creşterii hipogamiei, ele evoluează în paralel cu aceasta. World Values Survey, un studiu global privind valorile şi convingerile, în-treabă în mod constant dacă respondenţii sunt de acord că „dacă o femeie câştigă mai mult decât soţul, cuplul va avea cu siguranţă probleme.” Schwartz şi colegii ei au constatat că în ţările unde femeile sunt mai educate şi hipogamia e mai comună, mai puţini oameni sunt de acord cu această afirmaţie. Faptul că bărbaţii şi femeile formează cupluri în ciuda diferenţelor de educaţie arată că preferinţele sunt, poate, mai flexibile decât se crede. Mai multe studii sugerează că „preferinţele nu sunt ceva fix”, a spus Schwartz.
Oamenii reacţionează „destul de repede la disponibilitatea partenerilor.” Este important totuşi să nu exagerăm schimbarea. Nivelul de educaţie nu corespunde întotdeauna cu venitul. Deşi femeile din căsătorii hipogame au o probabilitate ceva mai mare de a câştiga cât sau mai mult decât soţii lor, potrivit lui Schwartz, majoritatea nu o fac. Studiul lui Steiber din Austria a arătat că femeile mai educate decât soţii lor pierd ceva mai puţin la nivel de venit după naşterea unui copil decât alte mame, dar tot intră în tiparul clasic: bărbatul devine principalul susţinător financiar al familiei. Cercetările re-cente oferă o explicaţie parţială: când Goldman, Chambers şi Winkelmann au analizat câştigurile bărbaţilor fără studii superioare, au descoperit că cei căsătoriţi cu femei educate s-au descurcat mai bine decât ceilalţi. Veniturile lor au crescut uşor în timp, chiar ajustate la inflaţie. În schimb, bărbaţii fără diplomă şi fără soţii educate au avut un declin semnificativ al veniturilor. Cu alte cuvinte, femeile edu-cate se căsătoresc cu cei mai bine plătiţi bărbaţi fără diplome. „Restul bărbaţilor fără facultate se luptă serios,” a spus Goldman. Această realitate a ieşit la iveală şi din discuţiile cu cupluri hipogame din SUA. În cele mai multe cazuri, bărbatul era cel care câştiga mai mult. De exemplu, Mitchell Self din California s-a căsătorit cu Mary, partenera lui din liceu. După ce a lucrat în agricultură, Mitchell a devenit sudor şi şi-a deschis propria firmă. Mary a terminat o facultate în studii geospaţiale, dar acum are grijă de cei doi copii ai lor şi spune că Mitchell va câştiga întotdeauna mai mult decât ar putea ea. Altele au spus că veniturile soţului au fost cele care le-au permis să-şi continue studiile. Allison Hiltz, de exemplu, şi-a putut obţine diploma de master şi să intre în politica locală pentru că soţul ei, mecanic de utilaje de gunoi, câştiga suficient. Câteva dintre soţiile care câştigau mai mult aveau educaţie foarte avansată. Sonia Ben Hedia Twomey, acum lingvist computaţional într-o mare companie tech, are un doctorat. Soţul ei, John, are o diplomă de licenţă şi lucrează în industria auto. „Face bani decenţi, dar nu ca ea,” a spus el. Pentru cei mai mulţi, diferenţele educaţionale nu erau o problemă. O altă Mary, cu masterat, spunea despre soţul ei, încă student: „E foarte educat. Doar că nu are o diplomă.” Pentru multe femei, educaţia nu echivalează cu inteligenţa sau curiozitatea. Unele au sugerat că lipsa tensiunilor s-ar putea datora faptului că soţul câştigă totuşi mai mult. Poate, au speculat ele, a câştiga mai puţin decât parten-era ar fi o ameninţare mai mare pentru masculinitate decât a fi mai puţin educat.
Cum stau lucrurile în Europa?
Studiul intitulat „The Reversed Gender Gap in Education and Assortative Mating in Europe”, realizat de Yolien De Hauw, André Grow şi Jan Van Bavel, analizează modul în care inversarea decalajului de gen în educaţie influenţează formarea cuplurilor în Europa. Potrivit acestuia, dacă în trecut bărbaţii aveau, în general, un nivel de educaţie mai ridicat decât femeile, în ultimele decenii, această tendinţă s-a inver-sat, iar în multe ţări europene, femeile depăşesc bărbaţii în ceea ce priveşte educaţia superioară. Acest fenomen ridică întrebări despre impactul său asupra dinamicii relaţiilor şi a formării cuplurilor.
Metodologia:
Cercetătorii au utilizat date din European Social Survey (runde 1–6) şi au aplicat modele de regresie mul-tinomială pe mai multe niveluri pentru a examina proporţiile bărbaţilor şi femeilor care trăiesc cu un partener cu un anumit nivel de educaţie, în funcţie de propriul lor nivel educaţional şi de raportul de gen specific cohortelor în rândul populaţiei cu studii superioare la nivel de ţară.
Constatări principale:
• Pentru femei:
Femeile cu studii superioare tind să formeze mai des cupluri cu bărbaţi cu un nivel educaţional inferior, decât să rămână singure. De asemenea, femeile cu educaţie medie sunt mai puţin susceptibile să formeze cupluri cu bărbaţi cu studii superioare.
• Pentru bărbaţi:
Nu există dovezi că bărbaţii sunt mai predispuşi să formeze cupluri cu femei cu studii superioare. În schimb, s-a constatat că aceştia trăiesc singuri mai frecvent.
Traducere şi adaptare: Ioana Matei