sursa foto: Inquam Photos
Pe 21 septembrie, Senatul României a aprobat un proiect de lege care reintroduce uniforma în ciclul preuniversitar, măsură care a șocat întregul grup de consilii ale elevilor și liceenilor și care, într-un final, a dus la un protest: elevii s-au îmbrăcat în negru în ziua de luni, 28 septembrie.
În ultimele decenii, sistemul educațional din România a avut crize succesive, iar noile măsuri aduc din nou în prim-plan dezbateri vechi și inutile. Ca elev în clasa a XII-a, observ diferența între deciziile politice și realitatea din cadrul școlar. Conform statisticilor de anul acesta, România înregistrează în continuare cel mai mare abandon școlar din Europa și are rezultate modeste la testele PISA. Iar apoi, urmărind mediul online cu ceilalți colegi, observăm deciziile adulților, decizii care nu se bazează nici pe statistici, nici pe opinia noastră.
Urmărim cum analfabetismul funcțional își face apariția în toate domeniile publice și, totuși, avem de-a face cu adulți care refuză să priceapă realitățile cu care se confruntă educația de astăzi și să dezbată consecințele asupra celor afectați. Măsura unificării vestimentare este o intervenție superficială – resursele și atenția publică trebuie dirijate spre formarea profesorilor la început de drum, dotarea corectă a laboratoarelor, asigurarea grupurilor sanitare și a condițiilor adecvate de încălzire acolo unde acestea lipsesc.
Argumentul lor în favoarea uniformei obligatorii este „eliminarea discriminării”. Opinia elevilor este destul de clară, dar neascultată de corpurile decizionale: disparitățile structurale dintre școli și regiuni nu vor fi oprite printr-o astfel de decizie, mai ales când unii elevi aflați în zonele rurale sunt nevoiți să parcurgă distanțe mari pentru a ajunge în instituțiile de învățământ. Bugetul alocat educației a ajuns în practică sub pragul de 3% din PIB, dar dezbaterea se concentrează în continuare pe aspecte legate de imagine.
Abisul din educație este reprezentat în societatea noastră de crizele succesive nerezolvate, iar viziunea actuală pentru rezolvarea acestor crize se leagă de părți ale dezbaterii care ar trebui abordate abia după ce problemele esențiale sunt rezolvate (și chiar și în acest context, opinia elevilor ar trebui consultată). Abordarea noastră nu este una politică, ci strict axată pe egalitatea de șanse și pe echitate pentru binele societății. Doar rezolvarea crizelor într-un mod etic, cu măsuri sustenabile în timp, va contribui semnificativ la o societate dezvoltată, lipsită de dezbateri în care cei afectați nu au un cuvânt de spus.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp