Senatul a adoptat
luni proiectul de lege care introduce obligativitatea uniformei în școlile din
România. Măsura a fost susținută de parlamentarii PSD și AUR, în timp ce USR a
criticat inițiativa și a susținut că nu este necesară o nouă lege pentru ca
școlile să poată introduce uniforme sau reguli privind ținuta.
Fiecare şcoală îşi poate alege modelul de uniformă. Foto: arhivă
Proiectul a trecut luni, 21 septembrie, de
Senat cu 84 de voturi pentru, 18 împotrivă și patru abțineri şi urmează să meargă la Camera Deputaților, care este for decizional. Dacă va intra în vigoare, elevii
din învățământul preuniversitar vor trebui să vină la cursuri în uniforma
stabilită potrivit regulamentului fiecărei unități de învățământ.
Nu va exista însă un
model unic pentru toate școlile. Consiliul de administrație al fiecărei unități
va decide modelul, standardele tehnice și elementele uniformei, cu acordul
consiliului reprezentativ al părinților. Școala nu va putea impune alte
articole vestimentare sau accesorii decât cele stabilite prin regulament, cu
excepția ecusonului care poartă denumirea unității de învățământ.
Proiectul prevede și
măsuri pentru familiile cu venituri mici, cărora uniformele ar urma să fie oferite
gratuit sau prin acordarea unor subvenții din bugetele
consiliilor județene și locale sau din fonduri externe nerambursabile.
Acordarea sprijinului va ține cont de veniturile brute impozabile ale
familiilor, inclusiv în cazul familiilor monoparentale și al celor cu doi sau
mai mulți copii.
„Va fi un plus, o valoare adăugată copiilor”
Liderul senatorilor
PSD, Daniel Zamfir, a susţinut proiectul în plen și a afirmat că uniforma nu ar
trebui privită ca o chestiune legată de modă sau de posibilitățile financiare
ale părinților.
„La şcoală
elevii trebuie să se concentreze pe educaţie, pe ceea ce pot face ei şi nu pe
hainele pe care şi le permit părinţii. Ţinuta şcolară nu este despre modă, este
despre echitate, despre respect şi, nu în ultimul rând, despre siguranţă.
Şcoala trebuie să fie locul în care diferenţele sociale să conteze cât mai
puţin cu putinţă, iar educaţia să conteze cel mai mult. Legea prevede ca
ţinutele şcolare să nu fie impuse identic în toate unităţile de învăţământ.
Fiecare comunitate şcolară îşi poate stabili propriul model. (…) Uniforma
şcolară să ştiţi că nu va fi o povară pentru familiile sărace pentru că dăm
posibilitatea autorităţilor locale să susţină familiile cu venituri mici. (…)
Va face şcoala mai sigură şi mai demnă pentru fiecare elev. Ţinuta şcolară că
nu trebuie să fie şi nu va fi un simbol al constrângerii, din contră, va fi un
simbol al apartenenţei, al mândriei, al respectului şi, nu în ultimul rând, al
şanselor egale”, a motivat Daniel Zamfir.
La rândul său,
senatoarea PSD Alexandra Presură a descris proiectul drept unul important
pentru felul în care va evolua sistemul de educație. Ea a susținut că discuția
nu este doar despre îmbrăcămintea elevilor, ci despre modul în care aceștia se
raportează la școală și despre diferențele sociale.
„Deși pare că
vorbim doar despre haine, de fapt este vorba de modul în care copiii noștri,
elevii din învățământul de stat se simt și se raportează la școală. Este o lege
a echității. În multe comunități, diferențele dintre copii ajung să fie vizibile
înainte ca aceștia să aibă ocazia să arate ceea ce sunt și ceea ce îi definește
cu adevărat: munca, talentul și rezultatul lor”, a explicat ea.
Și senatorul AUR
Nicolae Vlahu a susținut introducerea uniformei obligatorii. El a afirmat că
măsura poate contribui la reducerea bullyingului și la diminuarea presiunii
financiare asupra părinților și a acuzat, totodată, că proiectul adoptat de
Senat reproduce o inițiativă a partidului său.
„Într-adevăr
uniforma școlară obligatorie va fi un plus, o valoare adăugată copiilor. (…)
În primul rând, vorbim despre o reducere a fenomenului de bullying, fiindcă
știm foarte bine povara la care sunt supuși, în primul rând, părinții cu
costurile pe care le au diversele haine și accesorii. Din perspectiva
incluziunii sociale, acest simbol de uniformă este un simbol de apartenență și
trebuie să fie și un simbol al mândriei că acel elev este parte a respectivului
colegiu sau școală”, a spus Vlahu.
„Învăţământului chel din România îi mai trebuia tichie de mărgăritar”
USR a contestat însă
necesitatea proiectului. Senatorul Ștefan Pălărie a susținut că regulamentele
actuale permit deja școlilor să stabilească reguli privind vestimentația și că
obligativitatea uniformei nu are legătură cu îmbunătățirea performanței
școlare.
„Nu ştiu ce e mai
grav: nostalgia ceauşistă a iniţiatorilor pentru acest proiect de lege sau
faptul că ignoră total domeniul de învăţământ, problemele şi priorităţile
acestuia. După şcoala de gândire a iniţiatorilor, uniforma rezolvă performanţa.
Păi, dragi colegi, atunci hai să introducem uniforme pentru parlamentari, dar
vă lăsaţi acasă pantofii cu talpă roşie şi anumite ceasuri. Suntem îmbrăcaţi cu
toţii la fel, nu mai este bullying aici şi ne concentrăm să facem legi de calitate,
nu ca asta. Evident că e o glumă ridicolă ideea că uniforma adaugă ceva la
performanţă”, a declarat Pălărie.
Senatorul USR a
calificat inițiativa drept „doar un populism ieftin” și a pus sub semnul
întrebării costurile pe care le-ar presupune aplicarea ei.
„Astăzi orice
şcoală din România doreşte să introducă uniforma, să introducă un cod de
vestimentaţie, un cod de culori sau să folosească emblema şcolii sau a liceului
pe piept sau pe umăr, o poate face printr-o simplă decizia Consiliului de
administraţie şi, după aceea, prin introducerea sa în regulament. (…) Nu e
nevoie de o nouă lege. Dar, care este problema, de fapt, în spate? Discutăm
despre marea afacere a uniformelor, (…) discutăm despre bani. Schema de
subvenţionare şi de gratuitate (…) pe un calcul de simulare ne arată că
discutăm cel mai probabil de peste 1,2 miliarde lei plătite de către statul
român pentru aceste uniforme obligatorii. Un elev desculţ, flămând şi fără
învăţământ remedial va fi, după 1,2 miliarde de lei cheltuiţi de statul român,
tot flămând, tot desculţ, tot fără învăţământ remedial, dar îmbrăcat în
uniformă. (…) Învăţământului chel din România îi mai trebuia tichie de
mărgăritar”, a mai spus Ştefan Pălărie.