Un raport recent UNESCO analizează o întrebare tot mai presantă pentru educație: există o vârstă la care este potrivit ca elevii să înceapă să folosească inteligența artificială? Studiul arată că e nevoie de precauția maximă și că dovezile disponibile legate de beneficiile introducerii AI în școală sunt neconvingătoare sau insuficiente.
Raportul vine într-o perioadă în care companiile mari de tehnologie, precum Google, Microsoft sau Amazon au proiecte majore de folosire a AI în educație, inclusiv la nivel preșcolar.
Tribuna Învățământului a analizat câteva lucrări științifice legate de AI și educația preșcolarilor din ultimii doi ani, folosind intrumentul Consensus. Acesta este un motor de căutare care folosește și AI pentru identificarea și analiza lucrărilor științifice din diverse domenii.
Am selectat strict lucrări cu multe citări, scrise la nivel internațional, în perioada 2024-2026 legate de aecst subiect.
În ultimii doi ani, literatura științifică dedicată inteligenței artificiale (AI) în educația timpurie (0-8 ani) a crescut vizibil, dar rămâne, așa cum aproape toți autorii, un teren „nou” și insuficient cercetat empiric.
Cele mai recente sinteze și studii de caz publicate în 2024-2026 conturează un tablou dublu.
Pe de o parte sunt oportunități reale de personalizare a învățării și de dezvoltare a unor competențe digitale timpurii. De cealaltă parte, autorii avertizează asupra unor riscuri, specifice categoriei de vârstă.
E vorba despre protecția datelor personale ale copilului, inclusiv cele biometrice, până la limitele fundamentale ale AI în a înțelege emoțional un copil.
Concluzia care revine cel mai des în aceste lucrări nu este nici „să interzicem”, dar nici „să implementăm fără rezerve”.
Toți experții fac apel constant la prudență maximă, supraveghere umană și reglementare. Ei atrag atenția că, deși pe termen scurt pot apărea unele beneficii, nu există dovezi legate de posibilele efecte negative pe termen lung asupra gândirii critice și dezvoltării cognitive a copiilor lipsesc aproape complet.
Ce spune lucrările analizate
Este important de precizat, de la început, un lucru pe care majoritatea autorilor îl recunosc aproape unanim.
Aproape toate studiile disponibile despre AI în educația timpurie sunt fie recenzii ale literaturii, fie cercetări calitative bazate pe percepțiile educatorilor și părinților, fie studii mici, pe termen scurt, axate pe competențe punctuale (recunoașterea literelor, gândire computațională).
Studii experimentale ample care să măsoare impactul AI asupra gândirii critice, capacităților cognitive generale sau performanței școlare pe termen lung la preșcolari sunt, la ora actuală, practic inexistente.
Jennifer J. Chen, una dintre vocile cele mai citate în domeniu, notează că studiile despre AI în educația timpurie rămân puține în comparație cu cele dedicate ciclului gimnazial și liceal, iar domeniul este „un teren nou” pentru cercetare riguroasă.
Oportunitățile identificate în literatura academică
Cercetătorii documentează câteva direcții concrete în care AI poate aduce beneficii educației preșcolare:
Personalizarea învățării. Platformele adaptive pot ajusta conținutul la ritmul fiecărui copil, iar aplicațiile care expun copiii la vocabular bogat și la exerciții timpurii de numerație au potențialul de a reduce decalajele de pregătire pentru școală, mai ales la copiii din medii defavorizate.
Dezvoltarea unor competențe specifice. Mai multe studii experimentale mici raportează efecte pozitive punctuale: folosirea unor roboți au îmbunătățit motivația pentru lectură și comportamentul de citire la preșcolari, comparativ cu un grup martor care a folosit doar o tabletă (Hsiao et al., 2015, citat în Yi, Liu & Lan, 2024). Mai mult, activitățile de tip „AI literacy” introduse de la vârste mici par să dezvolte gândirea computațională, rezolvarea de probleme și capacitatea de comunicare.
Sprijin pentru copiii cu nevoi speciale. Roboți sociali au fost folosiți cu rezultate încurajatoare în terapia și educația copiilor cu tulburări din spectrul autist, susținând interacțiunea socială structurată.
Ușurarea muncii educatorilor. Un sondaj recent realizat în rândul cadrelor didactice din SUA arată că instrumentele AI generative le permit profesorilor să recupereze timp valoros, folosit altfel pentru sarcini administrative sau de planificare.
Chiar și autorii cei mai preocupați de riscuri admit că AI poate fi „atât o oportunitate esențială pentru dezvoltarea cognitivă a copiilor preșcolari, cât și o amenințare potențială”. Cele două nu se exclud, ci coexistă.
Riscurile: de la protecția datelor la „golul de empatie” al AI
Sistemele AI destinate copiilor mici colectează frecvent date deosebit de sensibile – expresii faciale, ton al vocii, tipare comportamentale – pentru a evalua starea emoțională sau de dezvoltare a copilului.
O analiză sistematică a 42 de studii arată că protecțiile actuale împotriva breșelor de securitate, profilării și utilizării abuzive a acestor date sunt insuficiente, iar informațiile secundare (rezultate ale unor evaluări de dezvoltare, date de sănătate) sunt deosebit de vulnerabile, cu riscul de a duce la stigmatizare sau discriminare (Berson, Berson & Luo, 2025).
„Golul de empatie” al AI conversaționale
Poate cea mai influentă contribuție teoretică din acest domeniu vine de la cercetătoarea Nomisha Kurian, de la Universitatea Cambridge.
Ea descrie așa-numitul feniomen „empathy gap” – golul de empatie – al roboților conversaționali destinați copiilor.
Modelele de limbaj funcționează pe baza unor asociații statistice învățate din datele de antrenament, nu pe o înțelegere reală a sensului. Când un copil folosește un limbaj neconvențional, jucăuș sau imaginativ – tipic vârstei mici – sistemul poate interpreta greșit intenția, poate răspunde disproporționat de simplist sau poate rata complet un semnal de suferință emoțională.
Concluziile ei se bazează inclusiv pe un test realizat de jurnaliștii BBC, care, dându-se drept un copil de 12 ani aflat într-o situație de abuz, au constatat că niciunul dintre chatboții testați – deși marcați drept „potriviți pentru copii” – nu a reușit să recunoască sau să gestioneze corect un raport de abuz sexual.
Autoarea documentează și alte cazuri în care asistenți conversaționali au oferit sugestii nepotrivite sau chiar periculoase unor utilizatori vulnerabili.
Riscul este amplificat de faptul că astfel de sisteme care vorbesc cu voci prietenoase, „empatice”. Copiii mici nu pot, prin umare, precepe critic informațiil pe care le transmite sistemul AI.
Autonomie, relaționare și atașament față de AI
O altă categorie de riscuri privește dezvoltarea socio-emoțională. Algoritmii excesiv de prescriptivi pot restrânge explorarea liberă a copilului, ghidându-l pe trasee prestabilite în locul unei învățări deschise.
În plus, unii copii ajung să dezvolte atașamente parasociale față de roboți sau asistenți vocali, percepându-i drept confidenți sau prieteni, deși aceste „relații” nu au reciprocitatea și profunzimea necesare dezvoltării sociale reale.
E o problemă cu atât mai profundă cu câtv copiii sub 5 ani au încă o înțelegere limitată a cauzelor și intențiilor și pun întrebări personale unor sisteme lipsite de conștiință.
Studiul lui Ashurov (2026), prezentat la o conferință internațională dedicată AI în educație, sintetizează exact această tensiune la nivel pedagogic și psihologic. Alături de posibile beneficiile reale – învățare individualizată, diagnosticare timpurie – autorul identifică drept riscuri majore reducerea interacțiunii sociale autentice dintre copii, erodarea treptată a rolului educatorului uman și problemele de securitate a datelor.
El recomandă recomandând găsirea unui echilibru și respinge orice adoptare necondiționată a sistemelor AI.
Părtinire algoritmică
Datele de antrenament ale sistemelor AI pot conține și amplifica prejudecăți sociale existente.
De asemenea, AI nu are un raționament etic propriu și reflectă pur și simplu dezechilibrele din datele pe care au fost construite. Consecințele pentru copiii din grupuri marginalizate pot fi profunde, de la categorizări nedrepte ca fiind „la risc” până la perpetuarea unor inechități sistemice.
Ce dovezi există despre gândirea critică, capacitățile cognitive și performanța școlară
Percepțiile educatorilor sunt, per ansamblu, pozitive, dar contradictorii. Într-un studiu calitativ realizat pe 101 educatoare din preșcolar, majoritatea participantelor au declarat că AI stimulează gândirea critică, gândirea algoritmică și competențele cognitive ale copiilor, alături de creativitate și alfabetizare digitală.
O parte dintre educatoare au avut opinii contrare și au susținut că abilitățile copiilor „nu pot fi dezvoltate în mod real” prin AI, iar unele au semnalat riscul „tocirii” emoțiilor sociale și umane.
Părinții sunt mai reticenți decât educatorii. Un studiu recent realizat pe 208 participanți (părinți, educatori și populație generală) arată că, deși educatorii tind să fie neutri în privința balanței beneficii-riscuri a AI în educația timpurie, părinții au o percepție semnificativ negativă.
Eu sint mai puțin dispuși să împărtășească date despre copiii lor și mai sceptici față de personalizarea AI.
Părinții sunt foarte reticenți în a permite sistemelor AI să colecteze date sensibile despre propriul copil preșcolar.
Riscul de subminare a gândirii critice prin supra-încredere. Mai multe analize avertizează asupra efectelor pe care dependența excesivă de sistemele de dialog AI le-ar putea avea asupra capacităților cognitive ale elevilor. În cazul preșcolarilor, studiile specifice și aprofundate lipsesc cu desăvârșire.
Există câteva dovezi punctuale, pe termen scurt, de efect pozitiv asupra unor abilități specifice dar nu asupra gândirii critice.
De exemplu, interacțiunea copiilor cu un agent conversațional a favorizat înțelegerea unei povești, prin creșterea gradului de implicare, comparativ cu forme pasive de expunere la conținut
Alte experimente restrânse arată creșteri ale motivației și ale comportamentului de lectură. Aceste rezultate sunt însă circumscrise unor sarcini punctuale, pe eșantioane mici, și nu pot fi generalizate ca dovadă a unei îmbunătățiri a performanței școlare per ansamblu.
Concluzia autorilor care au trecut în revistă domeniul este, în esență, un semnal de alarmă metodologic: lipsa unei pedagogii AI testate riguros pentru preșcolari, absența unor cadre etice unitare și insuficiența cercetării fac imposibilă, pentru moment, o judecată tranșantă asupra impactului real pe termen lung al AI asupra dezvoltării cognitive a copiilor mici.
Surse citate
- Ashurov, N. R. (2026). Maktabgacha ta’limda sun’iy intellektdan foydalanishning pedagogik va psixologik muammolari. Conference Special Issue, XXI ilmiy-amaliy anjuman.
- Berson, I. R., Berson, M. J., & Luo, W. (2025). Innovating responsibly: ethical considerations for AI in early childhood education. AI, Brain and Child, 1(2). https://doi.org/10.1007/s44436-025-00003-5
- Camparo, S., Pernaudet, J., Maule, B., & Suskind, D. L. (2026). Is AI Our Ally in Early Childhood Education? Depends on Who You Ask. Early Childhood Education Journal, 54, 4263-4275. https://doi.org/10.1007/s10643-026-02154-3
- Chen, J. J. (2025). From Turing’s conception of machine intelligence to the evolution of AI in early childhood education: conceptual, empirical, and practical insights. AI, Brain and Child, 1(1). https://doi.org/10.1007/s44436-025-00002-6
- Chen, J. J. (2025). How Should We Design, Deploy, and Regulate AI for Young Children? AI-Enhanced Learning, 1(1), 41-59.
- Kölemen, E. B., & Yıldırım, B. (2025). A new era in early childhood education (ECE): Teachers’ opinions on the application of artificial intelligence. Education and Information Technologies, 30, 17405-17446. https://doi.org/10.1007/s10639-025-13478-9
- Kurian, N. (2025). AI’s empathy gap: The risks of conversational Artificial Intelligence for young children’s well-being and key ethical considerations for early childhood education and care. Contemporary Issues in Early Childhood, 26(1), 132-139. https://doi.org/10.1177/14639491231206004
- Yi, H., Liu, T., & Lan, G. (2024). The key artificial intelligence technologies in early childhood education: a review. Artificial Intelligence Review, 57, 12. https://doi.org/10.1007/s10462-023-10637-7
- Zhai, C., Wibowo, S., & Li, L. D. (2024). The effects of over-reliance on AI dialogue systems on students’ cognitive abilities: A systematic review. Smart Learning Environments, 11(1), 28. https://doi.org/10.1186/s40561-024-00316-7