Bursa sociala in vacante: propunerea care ingrijoreaza

Tocmai de aceea, propunerea recentă a decidenților din Ministerul Educației de a suspenda acordarea burselor sociale în perioada vacanțelor este nu doar o eroare de viziune, ci și este o decizie profund neinspirată, lipsită de sensibilitate socială și de fundamentare riguroasă. Cum să iei o astfel de măsură?Aș spune chiar că nu le pasă de soarta copiilor aflați în cel mai mare risc de abandon școlar.

Sunt păreri motivate care semnalează că o decizie cu un asemenea impact uman și social trebuia să fie însoțită de o expunere de motive clară, bazată pe date statistice concrete, analize de impact socio-economic și evaluări de risc. Lipsa acestora, în cazul de față, demonstrează încă odată că au devenit o practică recurentă la Ministerul Educației abordările lipsite de transparență, în care subiecte extrem de sensibile sunt tranșate prin calcule contabile reci. Cunoscând totuși oamenii care lucrează în Ministerul Educației, susțin cu tărie că această măsură aparține decidenților, iar nu lor, celor care sunt oameni cu multă experiență în minister. Un stat responsabil trebuie să-și controleze cheltuielile fără să transforme austeritatea într-un instrument îndreptat împotriva celor mai vulnerabili membri ai lui, copiii. Pragmatismul bugetar NU are voie să înlocuiască omenia.

Guvernul acesta nu știe altceva decât să lovească în cei mai vulnerabili cetățeni. Trebuie să se taie de undeva? Să găsească soluții tăind din sinecuri și de la sinecuriști! Cum ar fi să dispară anumite agenții, să se reducă numărul de membri în consiliile de administrație de la numeroasele companii și să să se reducă indemnizațiile acestora. Parcă aveam un vicepremier care se lăuda cu reducerile de cheltuieli , cu profesionalizarea conducerilor etc.? Câte economii s-au făcut până acum în această zonă?

Guvernul acesta și, implicit, decidenții din Ministerul Educației trebuie să înțeleagă că adevărata problemă pentru această măsură gândită strict din punct de vedere contabil e impactul asupra componentei socio-umană. Abandonul școlar în România este încă la cote alarmante, iar una dintre cauzele majore o reprezintă tocmai incapacitatea familiilor defavorizate de a susține inclusiv costurile de început de an, ca să nu mai amintim de situațiile multe în care pâinea este,,o incertitudine” de la o zi la alta. Întreruperea acestui sprijin exact în perioada în care vulnerabilitatea financiară a familiilor crește transformă măsura într-un demers absurd și contraproductiv.

O asemenea schimbare, cu impact direct asupra a sute de mii de copii, NU poate fi făcută fără o dezbatere serioasă și fără consultarea celor care cunosc realitatea din școli. Nu consider normal modul în care această propunere a fost prezentată public. Nu a existat o discuție prealabilă cu comisiile de învățământ din Parlament, cu Consiliul Național al Elevilor, cu organizațiile din educație sau cu profesorii care lucrează zilnic cu acești copii. Să nu se vină cu explicația că CNFIP (Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar) a propus această măsură, pentru că, repet, cunosc foarte bine mecanismele din minister și știu că totul este decizie politică a conducerii ministerului.

O problemă destul de serioasă este și prețul politic pe care îl plătește din nou PNL pentru astfel de decizii iresponsabile. Un proiect adoptat fără transparență și fără consultare, pe un subiect atât de sensibil, aruncă o umbră grea asupra imaginii PNL și oferă opoziției un motiv ușor de exploatat electoral. Premierul a recunoscut amploarea reacțiilor stârnite de acest proiect și posibilitatea reanalizării lui, dar cred că discuția nu poate rămâne la stadiul de „reanalizare”, ci la retragerea urgentă a acestei prevederi. Opoziția nu a ratat ocazia să acuze PNL de lipsă de empatie și de austeritate „rezolvată” pe spatele celor mai vulnerabili. Ceea ce este, că ne place sau nu, adevărat! Cine plătește pentru astfel de “lovituri de imagine” aduse PNL-ului din interior?

Eu, în mod sigur, mă voi opune cu tărie unei astfel de măsuri și sunt sigură că mulți colegi de-ai mei vor face la fel, pentru că știm că bursa socială înseamnă bani pentru copiii bolnavi, pentru cei orfani etc. Să nu creadă cineva că toate acestea dispar odată cu vacanța!!!Bursa nu este un gest de generozitate, este o obligație minimă față de copiii pe care vrem să-i ținem la școală pentru a avea un viitor mai bun!

Copiii au fost dintotdeauna o prioritate pentru mine, de aceea, în mandatul de ministru

al Educației și Cercetării, am inițiat o Hotărâre de Guvern prin care am stabilit un cuantum

minim de 100 de lei pentru toate tipurile de burse, autoritățile locale putând apoi să

suplimenteze acest cuantum, întrucât erau cazuri în care o bursă socială era în cuantum de 1(un) leu.

În final, vă spun doar atât: ,,Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat!” ( Mihai Eminescu) Atâta timp cât statul la noi nu se îngrijește de omul aflat în cea mai mare nevoie, iar statul acesta este format din oameni care nu cunosc omenia, să nu se mire nimeni că nici școala nu mai este o școală în care să primeze valoarea, dreptatea și adevărul! Din păcate!