România se află pe ultimul loc din întreaga Uniune Europeană în privința banilor publici alocați educației, arată datele publicate marți, 18 august, de Eurostat. Cifra nu este una izolată, se adaugă unui șir de rapoarte europene recente care plasează sistemul de învățământ românesc la coada clasamentelor continentale, atât la finanțare, cât și la salariile profesorilor.
Cifrele care plasează România ultima în UE
Cheltuielile publice pentru educație, de la grădiniță și până la liceu, au reprezentat, la nivelul întregii Uniuni Europene, 4,7% din produsul intern brut (PIB) în anul 2023, o cifră neschimbată față de 2022, potrivit datelor Eurostat. România se situează, însă, mult sub această medie, cu doar 3% din PIB alocat educației, cel mai redus procent dintre toate statele membre pentru care există date disponibile.
România este urmată, în partea de jos a clasamentului, de Grecia (3,3% din PIB) și Malta (3,4%). La polul opus, cel mai ridicat nivel al cheltuielilor publice pentru educație a fost înregistrat în Suedia (6,8%), urmată de Finlanda (6,3%) și Belgia (6,2%), practic, mai mult decât dublu față de procentul alocat de România.
Privită în timp, evoluția la nivel european arată o ușoară tendință descendentă: în 2020, cheltuielile publice pentru educație reprezentau 5% din PIB-ul Uniunii Europene, cel mai ridicat nivel înregistrat de la începutul colectării acestor date statistice, în 2012. Trei ani mai târziu, procentul a scăzut la 4,7%, unde s-a menținut și în 2023.
România, codașă și la investițiile în infrastructura educațională
Dincolo de procentul total din PIB, datele Eurostat scot la iveală o altă problemă structurală pentru România: banii alocați educației merg, în cea mai mare parte, spre cheltuieli curente, nu spre investiții. În Grecia, Ungaria, Țările de Jos, Slovacia, Polonia, Estonia și Luxemburg, cheltuielile de capital, banii destinați construcției, renovării sau modernizării infrastructurii educaționale au reprezentat, în 2023, cel puțin 10% din totalul cheltuielilor pentru instituțiile de învățământ. În România și Belgia, în schimb, cheltuielile de capital au rămas sub 5% din total.
Practic, România nu doar că alocă cea mai mică pondere din PIB pentru educație dintre toate statele UE, dar și din puținii bani alocați, o parte mult mai mică decât media europeană ajunge spre investiții reale în școli, laboratoare sau echipamente, restul fiind consumat, în principal, de cheltuielile curente de funcționare.
În mai mult de jumătate dintre statele UE pentru care există date (9 din 16), majoritatea cheltuielilor pentru instituțiile de învățământ au mers, în 2023, spre salariile profesorilor. Ponderea acestora a fost mai redusă, între 40% și 50% din cheltuieli, în Slovacia, Franța, Lituania, Cehia și Finlanda, în timp ce Estonia (37,6%) și Malta (36,9%) au înregistrat cele mai mici procente dintre toate statele analizate.
Salariile profesorilor români, cea mai mare scădere din Europa
Datele Eurostat despre finanțarea generală a educației se suprapun cu un alt raport recent, la fel de dur pentru România. Potrivit Eurydice, rețeaua Comisiei Europene pentru informații privind educația, salariile de bază ale profesorilor din România, ajustate la inflație, au înregistrat cea mai mare scădere dintre cele 33 de sisteme de învățământ analizate în Uniunea Europeană și statele partenere, pentru anul școlar 2024-2025: minus 6,34% față de anul școlar anterior, o scădere înregistrată chiar înainte de aplicarea măsurilor de austeritate adoptate ulterior de guvern.
Doar șapte dintre cele 33 de sisteme de învățământ analizate au raportat scăderi ale salariilor reale ale profesorilor în acel interval. România a înregistrat cea mai accentuată reducere, urmată de Slovacia (-4,07%), Italia (-1,6%), Muntenegru (-1,4%) și Grecia (-1,23%). În contrast, 11 sisteme de educație europene au înregistrat creșteri reale de peste 10% în aceeași perioadă, cele mai mari majorări fiind consemnate în Polonia (+25,25%), Croația (+20,65%) și Slovenia (+15,43%).
Scăderea din 2024-2025 vine, de altfel, după creșteri salariale masive obținute în anii anteriori, în urma grevei generale a profesorilor din 2023 — în 2022-2023, un profesor de gimnaziu cu 15 ani de experiență a beneficiat de o creștere salarială de 30,3% față de anul precedent, cea mai mare majorare de acest tip raportată la nivelul întregii UE la acel moment. Practic, câștigurile obținute prin protestele din 2023 au fost, cel puțin parțial, erodate în doar doi ani.
Datele Comisiei Europene mai arată că România a coborât și în clasamentele privind nivelul absolut al salariilor profesorilor, raportat la experiența profesională și ciclul de învățământ: profesorii din învățământul preșcolar cu 10 ani vechime ocupă locul 17 din 32 de sisteme analizate, învățătorii cu 15 ani experiență se situează pe locul 22 din 35, iar profesorii de gimnaziu aflați la nivelul maxim al carierei ocupă locul 23 din 36 de sisteme comparate.
Ce spune Comisia Europeană despre efectele măsurilor de austeritate
Un raport separat al Comisiei Europene, publicat în 2026, atrage atenția asupra efectelor pe care măsurile de reducere a cheltuielilor adoptate în 2025 le-au avut asupra condițiilor de muncă din educație. „Măsurile de reducere a costurilor luate în 2025, precum creșterea efectivelor claselor, creșterea normei didactice, reorganizarea și comasarea școlilor și impunerea înghețării salariilor, au afectat negativ condițiile de muncă ale profesorilor”, se arată în document.
Comisia notează, totuși, că satisfacția profesorilor față de salariu a crescut considerabil în urma majorărilor din 2023-2024, deși scăderea ulterioară riscă să erodeze această tendință. Raportul mai semnalează că România are un deficit important de profesori, mai ales în mediul rural, în școlile mici și la disciplinele din zona știință, tehnologie, inginerie și matematică (STEM), exact domeniile pe care economia are cea mai mare nevoie să le dezvolte pe termen lung.
Citete și: Cât costă meditațiile în 2026. Bugetul lunar pentru română, matematică și limbi străine
