Cotidianul a stat de vorbă cu, Zeno Daniel Șustac, președinte al “Asociației pentru depolitizarea educației”, despre capturarea politică a mișcărilor de stradă, despre rolul sindicatelor și al inspectoratelor școlare, precum și despre consecințele acestei dependențe asupra calității actului educațional.
Cotidianul: În ce măsură dependența sindicatelor de contextul politic demonstrează că sistemul de învățământ este influențat de factorul politic? Ne putem aduce aminte de un precedent, greva din timpul rotativei când liderul PSD, Marcel Ciolacu, ezita să preia guvernarea, dar toți profesorii erau în stradă. Și atunci s-au obținut cele mai multe avantaje pentru profesori, sub acea presiune politică.
ZDS: “Fiind președintele Asociației pentru Depolitizarea Educației, prefer să nu comentez o situație care implică un anumit partid sau un anumit politician și intenționez să mă refer la fenomen în ansamblu. De-a lungul timpului, oricine a putut observa că politizarea are culori politice vizibile, iar cele mai frecvente nuanțe care au dominat fundalul au fost roșul și albastrul. Tăcerea asurzitoare a sindicatelor din învățământ în acest moment sugerează că acestea au fost marionete într-o recentă confruntare politică, confruntare care a condus la schimbarea unui guvern. Este evident că, de câteva decenii, sindicatele din educație au devenit în România o anexă a politicului. Liderii sindicali consacrați, sinecuriști prin esență, nu par să reprezinte profesorii, par mai degrabă procupați să urmeze directive de partid. Nu întâmplător au pierdut conexiunea cu profesorimea. Uneori, jocul politic se desfășoară la vedere.”
“Sindicatele sunt folosite ca factor de presiune atunci când agenda politică o cere”
Este justificată amânarea unei greve generale atunci când nu există un guvern stabil, sau această decizie arată o subordonare a sindicatelor față de puterea politică?
ZDS: “Singura justificare pare să aibă legătură cu oportunitatea politică. Sindicatele sunt folosite ca factor de presiune atunci când agenda politică o cere. Unele acțiuni, prin coordonarea lor aproape mimetică cu jocurile politice, lasă impresia unor veritabile mineriade educaționale. Clasa politică a acreditat, poate mai mult decât mișcarea sindicală însăși, ideea că anumiți lideri ai profesorilor ar reprezenta cu adevărat interesele cadrelor didactice, la fel cum a procedat și în cazul unor federații de părinți care există mai degrabă pe hârtie, doar pentru a crea aceeași aparență de reprezentativitate. Acești lideri, uzați de inacțiune, nu reprezintă profesorimea, ei sunt simple marionete de partid. Loialitatea lor nu este neapărat față de binefăcătorii politici, fidelitatea este îndreptată spre veniturile sfidătoare obținute cu sprijinul acestora. Pe scurt, loialitatea unor sindicate lasă impresia că poate fi cumpărată. Să nu ne prefacem că nu observăm: sindicatele din învățământ au devenit, în multe cazuri, actori politici.”
“Numirile politice la conducerea învățământului reprezintă o rușine națională”
Cum afectează politizarea educației capacitatea inspectoratelor și a sindicatelor de a apăra interesele reale ale personalului din învățământ? Care ar fi o situație echilibrată pentru inspectorate? Desființarea lor, așa cum se propune?
ZDS: “Am solicitat oficial desființarea inspectoratelor școlare, sinecuri politice râvnite la nivel local, și încă așteaptă un răspuns din partea Ministerului Educației și Cercetării, răspuns care, deocamdată, pare să întârzie. Numirile politice la conducerea învățământului reprezintă o rușine națională. Stabilirea unor standarde clare și a unor reglementări stricte pentru toate funcțiile de conducere din sfera educației, în scopul prevenirii influențelor politice și al asigurării unui proces echitabil și meritocratic, pare să fie o idee înspăimântătoare pentru clasa politică.
La fel de înspăimântătoare par și organizarea unor concursuri publice, cu evaluatori independenți, bazate pe criterii obiective și transparente, pentru ocuparea funcțiilor de director de unitate de învățământ sau de inspector școlar general. Motivul? Pierderea controlului asupra sistemului de învățământ, aflat, din nefericire, într-o captivitate politică aproape totală. Reducerea gradului de politizare s-ar putea realiza prin înființarea unor autorități independente pentru gestionarea sistemului educațional, entități neinfluențate de frecventele schimbări politice și dotate cu autonomie reală în luarea deciziilor. Este însă puțin probabil să mergem în această direcție. Educația oferă, în prezent, unele dintre cele mai râvnite sinecuri pentru politicieni și pentru apropiații acestora.”
“Cunosc lideri de sindicat care mimează lupta împotriva sistemului”
Pot sindicatele din educație să rămână independente dacă revendicările lor depind de negocieri cu guverne și partide aflate la putere?
ZDS: “Evident! Însă nu își doresc o asemenea abordare profesionistă: preferă cumetriile, învârtelile, tovărășiile vinovate și tranzacționarea principiilor. Repet, sindicatele ar trebui să fie ale profesorilor, nu ale politicienilor. Cunosc cazuri concrete: un sindicat influent la nivel local, fondat de un inspector școlar general după ce și-a pierdut funcția și utilizat ulterior drept proptea politică după recuperarea acesteia. Cunosc lideri de sindicat care mimează lupta împotriva sistemului, dar care, odată ajunși în astfel de poziții, și-au plasat membri ai familiei în funcții de conducere și au desfășurat activități de promovare a unor bunuri și servicii în unitățile de învățământ în interes personal, desigur, sub masca preocupării pentru educație. Aș putea continua la nesfârșit. Influența politică negociază și tranzacționează funcțiile de conducere din sistem, vulnerabilizând educația din România și abandonând-o în brațele analfabetismului funcțional și ale unei educații de panoplie.”
Ce consecințe are politizarea învățământului asupra calității educației și asupra încrederii profesorilor în instituțiile statului? Cine se mai angajează în învățământ dacă nu există măcar sentimentul de tratament echitabil, iar volumul de muncă este mai mare decât în corporație?
ZDS: “Influența este dramatică. Funcția de director de școală sau cea de inspector școlar general ajunge adesea la cel cu relații, nu la cel competent. Există sute de cazuri în care politicul propulsează direct în funcții de conducere vitale personaje mediocre, fără o carieră solidă, dar posesoare de carnet de partid, bulversând astfel întregi comunități educaționale. Sub avalanșa de incompetență generată de politizarea feroce a sistemului, școala românească se prăbușește. Abuzurile nu sunt sancționate și nici nu e greu de înțeles de ce: forurile care ar trebui să intervină sunt, la rândul lor, politizate, astfel că nu există consecințe reale, indiferent de gravitatea faptelor. Doar nu îți sancționezi propriul coleg de partid. Indubitabil, politizarea este cancerul educației românești. Extirparea lui reprezintă singura soluție funcțională. Cu toate acestea, nici societatea civilă, nici mare parte a profesorimii nu par cu adevărat preocupate de această problemă fundamentală.”, concluzionează Zeno Daniel Sustac.
Amintim că potrivit Legii învățământului preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare, 198/2023, începând cu anul 2025, Inspectoratele Școlare urmau să fie reorganizate. Între timp, prin OUG „trenuleț” 156/2024, a Guvernului Ciolacu, desființarea Inspectoratelor Școlare și reorganizarea lor în Direcții Județene de Învățământ a fost întârziată până la începutul anului școlar 2026-2027. Dar din anul școlar 2026-2027, șefii de Direcții Județene de Învățământ care vor ființa prin reorganizarea actualelor Inspectorate Școlare Județene, vor da concurs pe post. Însă în acest moment nu există criterii clare de numire în funcțiile de inspector general școlar, inspector general adjunct și inspector școlar.
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.