În multe familii din România, alcoolul face parte din rutina casei: se servește un pahar (sau mai multe) la fiecare cină, întâlnirile cu prietenii și vecinii sunt stropite cu alcool, iar sărbătorile se petrec cu sticla pe masă. Copiii cresc cu această imagine, iar la un moment dat, când devin adolescenți, primesc ei înșiși invitația „gustă și tu”, chiar de la adulți. Unii părinți cred că dacă le oferă alcool copiilor acasă, când sunt împreună, îi învață să bea responsabil. Doar că cercetări recente arată contrariul: lecția pe care și-o însușesc din familie este aceea că alcoolul se poate consuma frecvent, nu ocazional, ca excepție. Și vor copia de acasă întregul tipar: cât de des se consumă alcool, în ce situații și cât de mult.
Un studiu amplu realizat în Australia, care a urmărit aproape 2.000 de adolescenți și părinții lor pe parcursul mai multor ani, începând din preadolescență, arată modul în care se transmite concret această influență. Cercetarea demonstrează că adolescenții expuși frecvent la consumul de alcool în familie au o probabilitate mai mare să înceapă să bea mai devreme și să ajungă la episoade de consum excesiv. Iar dacă părinții oferă alcool copiilor – chiar și în cantități mici și în contexte controlate – crește riscul ca aceștia să dezvolte ulterior tipare de consum problematic.
Studiul menționat mai arată că perioada cea mai vulnerabilă este intervalul 15-17 ani. Iar ceea ce văd copiii acasă la aceste vârste devine tiparul pe care, probabil, îl vor internaliza și repeta. Cercetarea nu s-a limitat la a observa modelul de consum din familie, ci a luat în calcul și alți factori care pot influența comportamentul adolescentului – precum anturajul, mediul social, situația familiei sau trăsăturile individuale. Chiar și după ce toți acești factori au fost analizați, rezultatul a rămas același: comportamentul părinților, nu al prietenilor, influențează direct felul în care adolescenții ajung să consume alcool.
România: unde „gustă un pic” e normalitate, nu excepție
Pentru copiii care cresc văzând că alcoolul nu lipsește de pe masă, invitația „gustă și tu” vine ca un gest de integrare. În România, această rutină este susținută de datele din raportul OCDE Health at a Glance 2025, care arată un consum de aproximativ 12,3 litri de alcool pur pe cap de locuitor pe an, peste media OCDE și aproape dublu față de țări precum Grecia. Iar tendința din ultimii ani nu indică o scădere, ci menținerea consumului la un nivel ridicat.
Pentru copil, mesajul nu este explicit, ci transmis prin repetiție: alcoolul face parte din viața adultului. Nu e nevoie de o încurajare directă pentru ca acest model să fie preluat. Expunerea constantă este suficientă. De aceea, problema nu începe în momentul în care adolescentul începe să bea, ci mult mai devreme, în felul în care vede alcoolul integrat în viața de zi cu zi.
Ce rămâne, de fapt, în mintea copilului
Concluzia studiului nu este că părinții trebuie să devină abstinenți, ci că trebuie să înțeleagă ce transmit, dincolo de intenții. Adolescentul nu învață din regulile pe care le-a auzit, ci din tiparul pe care l-a văzut în mod repetat acasă. Nu își amintește o conversație despre „consum responsabil”, ci felul în care apare alcoolul în viața de zi cu zi: dacă era ceva ocazional sau ceva constant, dacă apărea doar la sărbători sau în fiecare seară, dacă era asociat cu relaxarea, cu stresul sau cu orice întâlnire socială. Studiul arată că acest model este preluat și devine, în timp, baza propriului comportament de consum.