Cititul se învață împreună: provocări și soluții pentru copiii din medii vulnerabile
În România de astăzi, școala nu arată la fel pentru toți copiii. Unii pășesc în clasa pregătitoare familiarizați deja cu poveștile, cu cărțile și cu primele litere descoperite în joacă. Pentru alții însă, contactul cu lectura începe abia în bancă, fără experiențe anterioare și fără sprijin constant în afara școlii.
Despre aceste realități, dar și despre soluțiile care pot face diferența, am stat de vorbă cu Sorana Pogăcean, director programe în cadrul Asociației Toți Copiii Citesc, care lucrează în comunități vulnerabile, în școli mici, unde copiii au nevoie de sprijin suplimentar pentru a învăța să citească și să scrie. Datele colectate arată că diferențele dintre copii apar încă din primele zile de școală. Dacă unii știu deja să țină un creion, să răsfoiască o carte sau chiar să recunoască litere, alții ajung în clasă fără aceste repere esențiale. Aceste diferențe nu rămân fără consecințe. La finalul clasei pregătitoare, într-o clasă obișnuită, unii copii pot avea deja un decalaj de până la un an în competențele de literație. Iar fără intervenții timpurii, acest decalaj nu doar că persistă, ci se adâncește. Dealtfel, invitata noastră a arătat că plecând de la Efectul Matei în Educație, putem descrie fenomenul prin care elevii cu avantaje inițiale (abilități cognitive, mediu socio-economic favorabil) acumulează și mai multe beneficii, în timp ce elevii dezavantajați rămân tot mai mult în urmă.
Un studiu realizat în cadrul programului „Învățare pentru toți”, coordonat de organizație și elaborat de dr. în sociologie Bianca Balea, evidențiază câteva aspecte esențiale. În primul rând, familia joacă un rol decisiv, chiar dacă adesea invizibil. Părinții asigură condițiile de bază pentru participarea copiilor la școală – de la rutine zilnice până la resurse minime – însă această contribuție nu este întotdeauna recunoscută.
În același timp, lipsa unui limbaj comun între școală și familie face ca părinții să rămână, de multe ori, în afara procesului educațional. Deși nu toți pot ajuta la teme sau explicații, rolul lor nu este de a înlocui profesorul, ci de a susține continuitatea învățării: să creeze rutină, să încurajeze copilul și să fie prezenți în parcursul lui. Cercetarea mai arată că simpla prezență a copilului în clasă nu garantează și participarea reală la învățare. Fără resurse suplimentare – timp, sprijin individual sau cadre didactice în plus – predarea diferențiată riscă să rămână doar o soluție de suprafață. În acest context, ONG-urile devin adesea o punte între școală și familie. Totuși, specialiștii atrag atenția că acestea nu pot înlocui o relație funcțională între cele două, ci doar o pot susține.
Pornind de la aceste realități, a fost dezvoltat programul „Citim Acasă 2026”, o inițiativă care se desfășoară în peste 100 de comunități din România și Republica Moldova. Programul își propune să readucă lectura în viața de zi cu zi a copiilor și a familiilor. Prin activități simple – ateliere pentru părinți, întâlniri de citit, schimburi de cărți sau sesiuni în care copiii citesc altor copii – lectura devine mai mult decât o sarcină școlară. Ea devine un prilej de apropiere și de conectare între copil și adult.
„Citim Acasă” pornește de la un adevăr simplu: copiii care au experiențe de lectură în familie învață mai ușor să citească și au rezultate școlare mai bune. Iar atunci când lectura este prezentă și acasă, nu doar la școală, șansele de reușită cresc semnificativ. Demersul este completat de organizarea Conferinței de Literație, care va avea loc în 25 aprilie 2026, la Universitatea de Vest din Timișoara. Evenimentul își propune să aducă împreună profesori, cercetători și specialiști, pentru a conecta rezultatele cercetării cu practica din clasă. Invitatul special al ediției este dr. Colin Harrison, expert recunoscut în domeniul lecturii.
Activitatea Asociației Toți Copiii Citesc se bazează pe o abordare integrată: resurse pentru copii, formarea profesorilor, activități dedicate părinților și intervenții la nivel de comunitate. Prin programele sale, organizația a sprijinit deja mii de copii și cadre didactice din întreaga țară.
Concluzia este clară: cititul nu se învață doar în clasă. Este un proces care prinde viață atunci când școala, familia și comunitatea lucrează împreună. Iar schimbarea începe, de cele mai multe ori, cu gesturi simple – o carte deschisă, o poveste citită și timp oferit copilului.
Vă invităm să audiați întreg interviul.
/