După examenele naționale sau simulări, în spațiul public apar invariabil așa-zisele ,,perle” din lucrările elevilor, cu scopul de a stârni amuzamentul. O abordare greșită, spun numeroase voci din Educație, de la elevi la profesori și experți. ,,Nu există nicio valoare educațională în expunerea publică a greșelilor, scoase din context și transformate în <
,,Este greșit pentru că transformăm un moment de bilanț într-un spectacol de umilire”
Experta în Educație Gabi Bartic e de părere că afișarea ,,perlelor” reprezintă o abordare total greșită. Și explică și de ce:
,,Examenul — fie el simulare sau evaluare reală — ar trebui să fie un instrument de învățare pentru sistem: să ne arate unde suntem, ce funcționează și, mai ales, ce nu funcționează. În schimb, noi îl transformăm într-un moment de divertisment colectiv, în care râdem, superior, de cei mai vulnerabili participanți: copiii.”
Mai mult, spune Gabi Bartic, nu există nicio valoare educațională în expunerea publică a greșelilor.
De aceeași părere este și Mihnea Stoica, fost președinte al Consiliului Elevilor Dâmbovița. Acum student la Drept, Mihnea trecea în urmă cu câțiva ani prin emoțiile examenului de Bacalaureat.
,,,Nu este un lucru pozitiv să vedem astfel de „perle”. Cu siguranță că acestea pot părea amuzante la prima vedere, însă este important să privim de unde vin: stres, presiune din partea părinților și profesorilor, neînțelegerea subiectelor etc. (…) Chiar și elevi foarte conștiincioși puteau face astfel de greșeli. Perioada examenelor poate fi extrem de solicitantă”.
Ce ne arată de fapt ,,perlele”
Dacă încetăm să le mai transformăm într-un spectacol, spun cei doi, greșelile din lucrările elevilor pot deveni de fapt indicatori prețioși pentru reforme și ajustări în educație.
Mihnea Stoica explică:
„Aceste ,,perle” ne arată, într-un ton simplificat, problemele pe care le avem în sistemul de educație. Rezultatele de la testele PISA nu sunt foarte promițătoare, iar acest lucru poate fi observat la examene: elevii nu înțeleg cerințele sau le înțeleg greșit. Sistemul de educație din România omite foarte multe elemente pe care ar putea să le integreze, cum ar fi gândirea critică. Accentul rămâne, de decenii întregi, pe memorarea informațiilor și nu pe procesarea lor și dezvoltarea abilităților elevilor.”
Tot referitor la accentul pus pre reproducerea informațiilor, în loc de înțelegerea acestora, Gabi Bartic completează:
,,De aici apar formulări bizare, confuzii, asocieri greșite — nu pentru că elevii „nu pot”, ci pentru că nu au fost învățați suficient să gândească și apoi să scrie cu sens.”
Totodată, subliniază experta, ,,perlele nu spun că elevii sunt slabi”. Le vede, în schimb, ca pe niște simptome ale problemelor din sistem:
,,Arată rupturi între ce predăm și ce înțeleg elevii, între ce evaluăm și ce contează în viața reală, între presiunea examenelor și capacitatea reală a copiilor de a gândi coerent sub stres.”
De ce profesorii le fac publice
Un alt aspect sensibil este că perlele ajung în spațiul public pentru că profesorii corectori le dau mai departe.
,,Aici e partea cea mai incomodă. Cred că sunt mai multe cauze: poate fi o formă de descărcare după perioade foarte intense (corectarea e obositoare și frustrantă), poate finevoia de validare („uite cât de slab sunt pregătiți elevii”), dar și o cultură profesională în care greșeala elevului este încă văzută ca dovadă a eșecului lui, nu ca o responsabilitate împărțită”, spune Gabi Bartic.
Numai că această abordare ar submina de fapt chiar rolul dascălilor:
,,În ochii publicului, nu mai este doar greșeala elevului — devine și o întrebare legitimă despre ce s-a întâmplat în procesul de predare. Dacă vrem respect pentru profesie, trebuie să începem prin a proteja demnitatea celor pe care îi educăm”.
Ce putem învăța din greșelile elevilor
„Lacunele nu apar în ultima zi de școală. Ele se construiesc în ani. Dacă ajung vizibile abia la examen, înseamnă că sistemul nu a avut suficiente mecanisme de feedback pe parcurs,” explică Gabi Bartic. Această recomandă:
- evaluare continuă reală, nu doar formală, care să identifice din timp golurile;
- instrumente clare pentru profesori (standardele despre care vorbim atât de mult) care să arate ce înseamnă progresul real;
- mai puțină presiune pe momentul examenului și mai mult sprijin pe procesul de învățare;
- accent pe metacogniție – adică să-i învățăm pe elevi cum să învețe, nu doar ce să memoreze.
Mihnea Stoica concluzionează:
,,Aceste greșeli trebuie luate în serios de către decidenții și experții din educație. Nu ar trebui expuse public sub nicio formă. Nu sunt „perle” scrise de persoane publice, sunt greșeli ale unor copii aflați sub o presiune extraordinară și trebuie înțelese ca locuri în care sistemul de educație se poate îmbunătăți, iar acest lucru necesită reforme și investiții.”