Într-o lume în care inteligența artificială preia tot mai multe sarcini automate, iar aplicațiile și algoritmii gestionează rapid calcule și formule, am putea crede că rolul matematicii devine tot mai redus. De fapt, spun profesorii, rolul ei nu scade, ci se transformă, iar matematica devine, mai mult ca până acum, instrument esențial pentru gândire critică și decizie. În acest interviu, profesoara Liliana Mitre, asistent universitar la Facultatea de Matematică și Informatică din București, explică de ce această materie e importantă pentru orice elev, cum pot copiii să o înțeleagă cu adevărat și de ce ideea că unii elevi „nu sunt făcuți pentru matematică” este, de fapt, o etichetă care le limitează șansele. Ea admite că există copii cu discalculie (dificultate de a lucra cu numere și calcule), iar pentru ei școala e obligată să adapteze predarea și evaluarea. Însă, exceptând astfel de situații, având un profesor bun în clasă, copiii nu ar trebui să simtă că matematica e un chin.
Liliana Mitre, care este și co-fondator SuperȘcoala, o platformă cu lecții video pentru elevi, vorbește și despre modul în care generațiile actuale învață eficient matematica: nu doar cu creionul și hârtia, ci și cu jocuri interactive și instrumente online. Ea îi sfătuiește pe părinți să nu minimizeze rolul matematicii în viața copilului, nici măcar atunci când el e convins că va urma o carieră fără legătură cu această disciplină: în orice carieră, spune profesoara, abilitățile dobândite în ora de matematică vor fi de mare folos.
Totul Despre Mame: Predați matematică de două decenii. Cum s-a schimbat, în ultimul timp, felul în care se raportează copiii la această materie și interesul pentru ea?
Profesoara Liliana Mitre: În ultimii ani am observat o creștere a interesului pentru matematică. Probabil că, în epoca tehnologiei, părinții și elevii își dau seama că matematica este unul dintre motoarele ce stau la baza evoluției în toate domeniile. Matematica este peste tot în jurul nostru, cu atât mai mult în lumea digitală, la care copiii sunt atât de conectați. Algoritmii au în spate tot logică, numere, calcule. Matematica atrage și pentru că oferă acces la o arie variată de specializări, toate cu prognostic bun de a fi la mare căutare în anii următori. În primul rând, pentru că dezvoltă abilități necesare la majoritatea locurilor de muncă: gândirea logică și capacitatea de a face raționamente corecte sunt foarte importante, oriunde ai lucra. Apoi, dezvoltarea tehnologiei cere în continuare oameni care cunosc matematică și știu să o aplice în diferite domenii.
Mulți copii întreabă: „La ce îmi folosește matematica?”. Cum le răspundeți?
Înainte de toate, matematica îți dezvoltă gândirea critică, logică și capacitatea de a te descurca în viață. Nu este doar despre a ocupa un loc la un liceu bun sau de a te face cercetător în matematică, ci pur și simplu de a deveni o variantă mai bună a ta. Ca adult, chiar dacă vei fi artist, romancier sau vei alege altă carieră care aparent nu are legătură cu matematica, vei întâmpina în anumite momente ale vieții tale nevoia de a te folosi de partea logică a gândirii tale. Matematica este instrumentul care te ajută să dezvolți această parte logică.
Utilitatea ei nu se rezumă la carieră. În viață ai nevoie să iei decizii rapide, să faci raționamente pe care să fii stăpân și să nu te lași păcălit de aparențe. Ai nevoie să gândești critic, ca să anticipezi consecințe, să faci alegeri corecte și să nu fi manipulat. Matematica este un instrument universal, care te ajută la luarea unor decizii raționale pe tot parcursul vieții.
Mai e nevoie de matematică în epoca AI?
Liliana Mitre: Da! În epoca AI încă este nevoie de matematică. AI-ului îi pui o întrebare și aștepți un răspuns. Fără o întrebare corect formulată, răspunsul va fi incomplet sau chiar greșit. Cine îți dezvoltă capacitatea de raționament pentru a ști ce să întrebi? În a evolua corectitudinea răspunsului primit? În a-l pune în aplicare dacă e cazul? Chiar dacă AI-ul preia calculele și sarcinile repetitive, ca să fim suficienți de inteligenți pentru a ști ce să facem cu puterea pe care o are inteligența artificială, trebuie să ne antrenăm creierul. Matematica este esențială pentru gândirea critică și logică.
Cum învață copiii cel mai ușor matematica și în ce măsură mai sunt eficiente metodele clasice de predare pentru copiii de azi?
Consider că învățarea matematicii se face oarecum diferit în funcție de vârstă. În educația timpurie, matematica înseamnă joacă, obiecte pe care copiii le pot atinge și exemple din realitatea de lângă ei. Pentru copiii mici este important ca numerele, calculele să fie prezentate atractiv, ca să le trezească curiozitatea naturală. Pe măsură ce cresc, înțelegerea conceptelor îi ajută să se apropie mai mult de matematică. Nu mai sunt suficiente doar exemplele concrete. Când înțeleg mecanismul logic, când învață să descopere raționamentul din spatele fiecărei rezolvări, atunci apar satisfacția personală și motivația de a avansa. Matematica își face loc în mintea lor ca o materie care contează și pe care o pot stăpâni cu încredere și exercițiu.
Desigur că metodele clasice rămân folositoare în procesul de predare-învățare, dar orice resursă sau metodă nouă trezește interesul copiilor. Cred că o îmbinare între clasic și nou este binevenită. De exemplu, predarea la tablă rămâne o metodă esențială pentru transmiterea și explicarea de noi concepte. Copiii văd pas cu pas cum se desenează un triunghi de un anumit tip, apoi cum îi poți afla perimetrul sau aria, cum aplici o teoremă sau o formulă. Și, pe măsură ce văd fiecare pas, aud și explicațiile profesorului. Primesc, așadar, și informație vizuală, și auditivă, și asta îi ajută să rețină.
Și culegerile și fișele de lucru rămân utile. Lucrul cu creionul pe hârtie poate fi însă completat de jocuri interactive, lecții video și unelte online care sunt capabile să explice fiecare etapă, nu doar să ofere răspunsul final. Combinația de clasic și nou este și ideea platformei online pentru care înregistrez lecții video, SuperȘcoala. Copiii au și lecții ca la școală, cu explicații pe tablă, fișe de lucru cu rezolvări, teste, dar și jocuri interactive și un asistent virtual inteligent care le explică pe înțelesul lor. Pe scurt, au tot ce este necesar să fie atrași, să înțeleagă, să exerseze și să se autoevalueze.
Există cu adevărat copii care „nu sunt făcuți pentru matematică” sau este mai degrabă o etichetă pusă prea devreme?
Există copii care au, într-adevăr, o înclinație nativă spre matematică. Sunt acei copii care singuri își găsesc pasiunea pentru această materie. Sunt atrași de numere aproape instinctiv și sunt curioși să afle mai mult. Probabil că cei care au fost etichetați ca nefiind făcuți pentru matematică sunt doar copii care nu au avut norocul unui pedagog bun în perioada timpurie. Această etichetă ajunge să devină o barieră psihologică greu de dărâmat, care împiedică și mai mult progresul.
Un pedagog bun este un om știe să transforme conceptele abstracte în lecții clare și să creeze un spațiu sigur, unde greșeala este privită ca o etapă în învățare, nu ca un eșec. În predarea matematicii, profesorul nu se limitează la a oferi răspunsuri gata făcute, ci ghidează procesul de gândire al elevului, oferindu-i uneltele necesare ca să capete autonomie și încredere în propriile forțe. Profesorul trebuie să poată face materia accesibilă și să transforme matematica dintr-o disciplină intimidantă într-un limbaj logic pe care orice copil îl poate stăpâni.
Foarte importantă pentru copii este consecvența. Matematica este ca un tren: îl pierzi dacă nu te-ai urcat la momentul potrivit în el. Conceptele se bazează unele pe altele, iar materia se stăpânește învățând sistematic, nu ocazional. Orice gol își va spune cuvântul mai devreme sau mai târziu.
Mulți părinți aud de la copii „Nu înțeleg nimic la matematică!”. Ce ar trebui să facă în acel moment?
Ar trebui să-i creadă, în primul rând! Să empatizeze cu ei. Când spune „nu înțeleg nimic”, copilul transmite că se simte în dificultate și are nevoie de sprijin. În momentul în care îi spui „poți, dar nu te concentrezi”, „ești leneș de fapt” sau alte lucruri care invalidează starea lui reală, îl faci să se simtă și mai singur în fața unor informații care, pentru el, par să nu aibă sens. Nu poți învăța pe de rost sau să reții fără logică zeci, sute de exerciții.
Ce este de făcut? Părinții ar trebui să caute soluții pentru a reuși să-și ajute copilul în demersul său de învățare coerentă. Nu cred că a da vina pe copil/sistem/profesor sau altceva ajută. A căuta împreună cu copilul varianta potrivită pentru el este abordarea de preferat. Poate are nevoie de o explicație mai vizuală, de mai multe exemple practice sau să se reîntoarcă la conceptele de bază care stau la originea lacunelor actuale. Rolul părintelui este să devină un partener care să dea încredere copilului și să-l ajute să găsească un mod constructiv prin care să înțeleagă matematica.
Cât de frecventă este discalculia și cum își poate da seama un părinte că al lui copil se confruntă cu ea?
Se estimează că aproximativ 10% din elevi suferă de discalculie. Prin urmărirea atentă a parcursului copilului în clasele primare și dialog direct cu învățătoarea, părinții își pot da seama dacă discalculia este cauza dificultăților de învățare la matematică. De cele mai multe ori, observă că cel mic se bazează exagerat pe număratul pe degete sau că întâmpină un blocaj total în fața unor operații matematice pe care colegii săi le parcurg deja cu ușurință. În momentul în care un diagnostic este pus de un specialist, această tulburare de învățare poate fi gestionată eficient cu ajutorul unor metode educaționale personalizate și strategii de învățare alternative.
Părinții pot apela la CMBRAE (Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională) sau la CJRAE (Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională) din județul în care locuiesc. Aceste instituții oferă servicii de evaluare psihopedagogică realizate de profesioniști, care identifică dacă dificultățile copilului sunt de natură cognitivă sau metodologică. Obținerea unui certificat sau a unei recomandări oficiale de la aceste centre permite părinților să ceară școlii adaptarea programei și a metodelor de evaluare la nevoile copilului.
De ce ajung atât de mulți elevi să aibă nevoie de meditații la matematică pentru evaluarea națională și bacalaureat?
Meditațiile la matematică au devenit o obișnuință în societatea noastră, în special în anii terminali, când lacunele s-au acumulat deja și meditațiile rămân singura soluție pentru a mai recupera ceva din materie. Cert e că nu există un singur vinovat. Responsabilitatea o purtăm cu toții: profesori, părinți, elevi, sistemul în sine.
Profesorii acuză materia stufoasă și clasele supraaglomerate, unde timpul alocat fiecărui elev este insuficient pentru a asigura o înțelegere profundă. Lipsa de atenție a elevilor și a disponibilității lor de a face efort este, de asemenea, un motiv invocat de unele cadre didactice. Pe de altă parte, părinții, copleșiți de iminența unui viitor examen cu miză mare, sunt nemulțumiți de nivelul propriului copil sau consideră că școala nu oferă garanția succesului la examene. Prin urmare, caută soluții externe. Se creează astfel un cerc vicios în care toți participanții caută să supraviețuiască. Astfel, meditațiile se transformă într-o plasă de siguranță costisitoare, dar pe care părinții o consideră indispensabilă.
Dacă fiecare dintre participanții în acest lanț educațional (părinte-copil-profesor) și-ar face treaba bine, situația nu ar arăta așa. Resurse suplimentare sunt la îndemâna elevilor, inclusiv lecții video și ajutor rapid online. Când copilul are o nelămurire, nu mai așteaptă o săptămână să-l întrebe pe profesorul de la meditații (dacă nu uită), ci întreabă pe platformă și i se explică imediat. Din acest punct de vedere, copiii de azi trăiesc într-un moment excelent pentru învățare, la care generațiile anterioare nici nu visau.
Rolul părinților este însă esențial pentru educația copilului. Un părinte care monitorizează constant parcursul copilului, nu doar în anii terminali, poate corecta la timp atitudinea și obiceiurile greșite legate de școală și poate căuta soluții pentru dificultățile întâmpinate la matematică înainte să devină goluri greu de recuperat.
Cadrele didactice au opțiunea de a se perfecționa. Pe lângă cursuri specializate, și ei au la îndemână numeroase resurse, atât pentru formarea lor, cât și pentru lecții eficiente și atractive. Sigur, elevii, părinții și profesorii nu pot corecta disfuncționalitățile sistemului, dar un plus de responsabilitate și efort din partea fiecărei părți ar putea reduce sau chiar elimina nevoia de meditații.