Dezastrul din educație și cercetare se întreține cu cheltuială de milioane

În ciuda faptului că Educația va avea anul acesta, cel mai probabil, un buget mai mic decât anul trecut și mult sub acea mult visată și de toți asumată cifră de 6% din PIB  – anul acesta bugetul Educației va fi undeva la 2,8% din PIB -, există totuși suficiente resurse pentru a păstra prestigiul unui sistem care va produce analfabeți funcțional în regim digitalizat și cercetare copy/paste prin conectare la comunitatea științifică internațională.

Există în cadrul Ministerului Educației o structură numită ARNIEC – Agenția de Administrare a Rețelei Naționale de Informatică pentru Educație și Cercetare, dovadă că avem și educație și cercetare, pe care le dezvoltăm în cadrul unei rețele informatice. Căci asta face ARNIEC, administrează RoEduNet, o rețea informatică ce deservește mediul academic și comunitatea de cercetare. În plus, agenția asta facilitează comunicarea și colaborarea mediului academic românesc cu comunitatea academică internațională, în sensul accesului la rețele de comunicații date și internet.

Evident, toate astea se țin cu cheltuială.

Pentru a conecta toată cercetarea noastră de prestigiu la rețeaua internațională ARNIEC a decis să închirieze niște linii terestre de comunicații – Dark Fiber – pe ruta Arad – Viena. Au organizat și o licitație, în data de 11 februarie, adjudecată pentru 4.999.968 lei, plus TVA, de către Prime Telecom SRL, companie locală ce mai furnizează servicii statului, alde STS sau Ministerul Apărării. La licitația asta nu doar că au avut cea mai bună ofertă, dar a fost și singura, ceea ce nu poate fi decât de bine, că dacă nu era bună oferta rămâneau cercetătorii noștri de renume neconectați.

Desigur, milionul ăsta de euro ar urma să asigure închirierea liniei terestre – Dark Fiber – pentru vreo patru ani, urmând să fie semnate contracte subsecvente lună de lună. Numai că, fiind vorba de o instituție ce se ocupă de cercetare, adică niște băieți cu IQ ce înverzește fiola deșteptăciunii, cele două contracte ce au urmat contractului cadru, unul semnat în 12 februarie și altul în 2 martie, au avut fiecare aceeași valoare ca și contractul cadru, respectiv 4.999.968 lei. Ceea ce, desigur, nu poate fi decât o eroare, căci un milion de euro pe lună pentru închirierea unei rețele ar fi absolut aberant. Nu că suma reală n-ar fi mare.

Cel mai probabil, băieții ăștia ce se ocupă de cercetare și mediul academic au luat datele din contractul cadru și le-au trecut în cel subsecvent, tradițional, cu metoda copy/paste. Doar e vorba de mediul academic.

37 de vizualizări