Organizația pentru Cooperare și Dezvoltate Economică facilitează schimbul de bune practici între experții internaționali din sectorul educației.
Pornind de la întrebarea „Cum pot inspectoratele școlare să sprijine utilizarea cercetării în școli?”, OCDE a organizat vineri un webinar dedicat rolului inspectoratelor școlare în folosirea cercetării în educație pentru a îmbunătăți actul educațional și politicile din acest domeniu.
Experți internaționali din Noua Zeelanda, Olanda și Scoția au explorat strategii practice pentru integrarea cercetării în procesul de evaluare.
Analistul OCDE François Staring a prezentat o serie de studii referitoare la modul în care este folosită cercetarea în educație, punând accentul pe două sondaje realizate de organizație:
A. Unul din 2021 care a cartografiat mecanismele existente, actorii și provocările privind facilitarea utilizării cercetării în educație din 37 de sisteme de educație din 29 de țări
B. Unul din 2023, axat pe așa-numiții „intermediari de cunoștințe”, adică organizațiile sau entitățile din cadrul acestora care joacă un rol în diseminarea cercetării în domeniul educației. Acest studiu a reprezentant o bază pentru o cercetare publicată în luna decembrie a anului trecut care a relevat că foarte puțini inspectori școlari au inclus criterii sau standarde specifice legate de calitatea cercetării utilizate în școli, calitatea cercetării utilizate de directorii școlilor și de profesori.
În acest context, François Staring a prezentat 20 de indicatori posibili în cadrul a 7 standarde pentru evaluarea calității utilizării cercetării.
Schimbul de opinii între Ruth Shinoda, Biroul de evaluare a educației, Noua Zeelandă, Matthijs van den Berg, directorul departamentului de cunoaștere, Inspectoratul pentru educație, Țările de Jos, Graeme Logan, inspector șef interimar pentru educație din Scoția a scos la iveală importanța cercetării în educație, dar și nivelul diferit de implicare al inspectoratelor în punerea acesteia în practică ca urmare a prevederilor naționale.
Mandatul inspectoratelor școlare din cele trei zone cartografiază trei niveluri de implicare a acestora în transpunerea în practică cercetării în școli și în îmbunătățirea politicilor educaționale.
În Noua Zeelandă, inspectorul școlar are o mai mare libertate în acest proces. Activitatea sa nu se rezumă doar la evaluare, ci oferă unităților de învățământ recomandări și soluții, având un impact ridicat asupra politicilor educaționale, rolul său fiind unul de sprijin.
La polul opus, prevederile naționale din Olanda conferă spațiu limitat de acțiune, rolul inspectorului școlar fiind mai curând unul de monitorizare și verificare, cu posibilitate redusă de implicare în politicile educaționale. Olanda lucrează în prezent la un nou cadru de inspecție, bazat pe un proces foarte minuțios de ascultare a profesorilor, a directorilor de școli, a consiliilor de administrație, pentru a prelua toate experiențele și toate feedback-urile lor, în vederea creării unui cadru de inspecție mai bun.
Scoția reprezintă formulă intermediară între cele două. Inspectoratele îndeplinesc rolul de partener de dialog pentru îmbunătățirea actului educativ prin utilizarea cercetării.
Concluzia schimbului de opinii este aceea că inspectoratele școlare pot juca un rol crucial în asigurarea calității, reglementării, conformității și perfectării continue a sistemului de educație.