În fiecare an, odată cu apropierea zilei de 8 martie, în școlile și grădinițele din România revine aceeași dezbatere: ce cadouri ar trebui să primească profesoarele și educatoarele din partea elevilor și părinților? Daruri simbolice sau consistente? În unele situații, practica a devenit o competiție tacită a cadourilor tot mai scumpe, care ridică semne de întrebare despre limite și etică.
FOTO Shutterstock
Cât de mult este prea mult?
Tradițional, pe 8 martie sunt celebrate femeile. Iar cadrele didactice nu fac excepție. Dacă inițial ziua era marcată prin gesturi simple, precum flori, felicitări făcute de copii sau dulciuri, în ultimii ani cadourile simbolice au fost înlocuite cu variante mai costisitoare: de la vouchere până la bani în plic.
,,La Giurgiu se pun 100 lei/copil, iar banii strânși se dau în plic, astfel: 100 de lei îngrijitoarei, 200 de lei doamnei de engleză, 200 de lei doamnei de dansuri, iar restul banilor – în plic educatoarei. La niciuna nu se cumpără flori, pentru că au spus că <
,,La noi s-a ajuns la bijuterii de aur, la finalul anului avea setul intreg”, a spus o alta.
Sociologii vorbesc despre un fenomen de „normalizare a excesului”: atunci când un cadou scump apare într-o clasă, el tinde să devină standardul pentru anii următori.
Sunt și părinți care se plâng că sume mari au început să se colecteze chiar și la grădinițele private, acolo unde oricum plătesc bani mulți pentru taxa lunară:
,,Am dat până la urmă pentru că nu voiam să fie dată fetița la o parte. (…) Să ne înțelegem: sunt total de acord pentru o atenție simbolică”, a scris o femeie.
De altfel, nu gestul de a dărui stârnește controverse, ci sumele strânse:
,,Nu sărăcește nimeni, dar când ai două educatoare plus îngrijitoare deja suma este foarte mare, când vorbim de cadouri scumpe”;
,,Nu sunt de acord cu cadouri scumpe. Spre norocul nostru, am dat peste două doamne care ne-au rugat să nu le luăm mai mult de o felicitare și o ciocolată, pentru că s-ar simți stânjenite. Acum, de 1 și 8, le luăm câte o broșă și un buchet de flori”;
,,Eu sunt de acord cu atenția până la un punct. Dacă se rezumă la un aranjament de flori sau ceva modest, nu e nimic împotrivă. Și mie îmi place să primesc atenții de la colaboratorii mei; nu e nimic greșit în a arăta că te gândești la efortul lor și îl apreciezi. Nu sunt de acord, însă, cu sutele de lei adunate și cu opulența pe banii părinților”.
Cum se poate ieși din ,,spirala tăcerii”
Deciziile se iau pe grupurile de WhatsApp ale părinților, de cele mai multe ori. Contribuția voluntară poate deveni rapid o presiune implicită, mai ales pentru familiile cu venituri mai mici sau mai mulți copii.
Din cauza fricii de a ieși ,,din rând”, mulți se tem să împărtășească opinii contradictorii față de ce pare că își dorește majoritatea grupului. Uneori însă, pot avea parte de surprize:
,,Totul până la cadouri scumpe. Noi avem o mămică în grup care demarează toate discuțiile, e 8 martie, e ziua doamnei, e Crăciun, e nu știu ce. Propune sume mari, apoi se ocupă ea de cumpărat. La început n-am zis nimic dar în timp mi s-a părut că se cam strâng și mereu am propus să reducem mult suma. Ce să vezi, tot grupul a fost de acord, doar că nu aveau curaj să zică nimic. Așa că ne rezumăm la flori și bomboane”, a împărtășit o mamă.
Mesajul unei educatoare
Tot pe grupul de Facebook o educatoare a scris, în mod anonim, un mesaj referitor la cadouri care a primit sute de aprecieri.
,,Vine în curând 8 martie. Deja încep pe toate grupurile să se agite mămicile <
Vreau să vă spun câteva lucruri. Avem salariu, da. Știți ce sumă din salariu se duce lunar pe materiale didactice, xerox, cartoane etc? Nu fac un calcul că mă ia groaza. Când merg într-un magazin, dacă am de ales dintre o jucărie pentru copilul meu și materiale pentru clasă, mereu am ales materialele pentru actul educațional al copiilor pe care îi educ. (…)
Și acum legat de cadouri. Da, nu așteaptă nimeni cadouri, cel puțin generația tânără nu va aștepta nimic de 1, 8 martie. Dar dacă TOTUȘI, doriți să le luați ceva educatoarelor/ învățătoarelor, luați-le o floare, un top de hârtie, o imprimantă la clasă, o cafea, jocuri pe care le folosesc la clasă. Nu mai luați tablouri cu mușchi, tablouri cu „cea mai bună educatoare”, căni cu pozele copiilor, brățări, cercei, parfumuri, cosmetice la care nu cunoașteți gusturile. Eu aș prefera, sincer, un buchet de flori decât o brățară de aur pe care nu aș purta-o că nu e stilul meu. Nu mai încărcați educatoarele cu daruri care sunt frumoase doar pe moment, apoi se pune praful pe ele”, a scris aceasta
Mesajul nu s-a oprit aici:
„Locuim într-un apartament destul de mic pentru o familie cu doi copii, suntem amândoi profesori. Avem sute de dosare adunate de care avem nevoie, materiale didactice care se adună în timp. Pentru noi spațiul e ceva ce ne dă mereu bătăi de cap. Sunt frumoase tablourile hand made. Dar ce ar fi dacă am primi câte un tablou în fiecare an, nu mai zic la fiecare sărbătoare din an? Unde să le mai depozităm?
Repet, nu vreau ca această postare să împartă și mai mult mamele în două. Nu sunt de acord cu cadourile pentru educatoare, eu la rândul meu primind multe lucruri care nu mi-au fost utile, dar a trebuit să le accept pentru a nu-i supăra pe părinți. Dar, totuși, dacă tot doriți să le mulțumiți educatoarelor cumva, luați-le ceva ce le ajută real în actul educațional al copiilor voștri, că tot ei au de câștigat.
Deja văd multe recomandări pe grupuri de diverse cadouri pentru educatoare și am vrut să trag un semnal de alarmă. NU mai încărcați casele educatoarelor cu lucruri inutile doar să vă spălați conștiința că le-ați luat ceva”.
Educatoare a adăugat că speră să nu fie înțeleasă greșit:
„Am vrut doar să transmit că mamele se agită prea mult, ajungând să se certe pe grupurile de părinți pentru lucruri care nu sunt importante. Mai bine faceți un plan să ajutați cadrele didactice în actul educațional și asta ar fi cea mai mare mulțumire a lor, indiferent de ciclul de predare. Cât despre doamnele comuniste care da, fac diferențe între copii din cauza unor cadouri, sperăm să scăpăm de ele cât mai curând.
Cu drag, o educatoare aflată la început de drum, care preferă copii fericiți decât cadouri de 8 martie. Vă mulțumim!”
Nu se poate, ceva tot trebuie să le luăm
Discuții pe tema cadourilor de 8 martie au fost și pe platforma Reddit. Refuzul unor profesoare de a primi cadouri de 1 sau 8 martie au scandalizat părinți din mai multe școli din țară.
„Educatoarele ne-au rugat să nu le ducem nimic de 8 martie spunând că e interzis și că ele nu vor accepta. Câțiva părinți de dimineață pe holul grădiniței: nu se poate, ceva tot trebuie să le luăm, macar un voucher”, spune un internaut.
Cazul nu este unul izolat. Același lucru se întâmplă și în privința elevilor mai mari: „La liceu, diriginta a rugat părinții in ședința sa nu vina cu cadouri de 1/8 martie și a ieșit o semi cearta ca nu au cum sa nu aducă ceva, ca vad alții de la alte clase si «ce o sa zică lumea»… sunt unii bolnavi cu capul pe luat cadouri/atenții”.
Între tradiție și investiție
„Persistă reflexul că relațiile instituționale trebuie «îndulcite»prin gesturi materiale” – George Colang, lector universitar
George Colang, lector universitar și autor al mai multor cărți în domenii precum etică și filosofie, este de părere că tradiția cadourilor care pot depăși și mii de lei „arată, înainte de toate, un amestec între politețe autentică și un reflex cultural de tip clientelar”.
„Floarea, în sine, este un gest simbolic firesc, o formă de recunoștință pentru rolul profesorului. Problema apare atunci când gestul depășește simbolul și devine organizare colectivă pentru cadouri scumpe. În acel moment, relația pedagogică începe să fie contaminată de logica schimbului.
Educația ar trebui să funcționeze în registrul formării intelectuale și morale, nu în registrul reciprocității materiale. Când cadoul devine important, apare riscul transformării profesorului din autoritate intelectuală în beneficiar al unei atenții care seamănă cu o investiție. Din punct de vedere cultural, fenomenul spune ceva despre societatea românească: persistă reflexul că relațiile instituționale trebuie «îndulcite» prin gesturi materiale”, explică George Colang.
„Instituțiile nu au fost întotdeauna percepute ca fiind suficient de puternice sau de imparțiale. În acest context, oamenii încearcă să personalizeze relația” – George Colang, lector universitar
Diferența față de alte state „ține, în primul rând, de cultura instituțională. În multe societăți occidentale există o separație foarte strictă între relația personală și relația instituțională. Ca atare, profesorul este perceput ca parte a unei instituții publice care funcționează pe reguli clare, iar orice cadou care depășește un gest simbolic poate fi interpretat drept o formă de influență sau conflict de interese. Din acest motiv, multe școli au reguli explicite care interzic sau limitează astfel de daruri”.
Cum se procedează în alte țări
Cadourile ca semn de apreciere nu sunt interzise, dar în majoritatea sistemelor educaționale occidentale există limite clare și o cultură a darurilor simbolice.
În Statele Unite numeroase școli au limite clare privind valoarea cadourilor pe care profesorii le pot primi, uneori chiar sub 25 de dolari. În unele districte, profesorii sunt încurajați să refuze cadourile scumpe pentru a evita orice aparență de favoritism.
Și în Germania în multe landuri profesorii pot accepta doar cadouri simbolice, de regulă în valoare de aproximativ 10–20 de euro sau chiar mai puțin.
În Marea Britanie cadourile sunt în general simbolice: o felicitare, o cutie de ciocolată sau un mic obiect oferit la final de an. În multe cazuri, accentul cade mai mult pe mesajele de mulțumire decât pe obiectul în sine. De asemenea, și în Franța cultura cadourilor este foarte discretă. Elevii oferă uneori flori și ciocolată. Sumele mari de bani sau cadourile de lux sunt considerate nepotrivite pentru relația profesor-elev.
Sumele mari de bani sunt specifice mai mult țărilor din sud-estul Europei, dar și unora din Asia. În China autoritățile au ajuns chiar să ducă o campanie împotriva cadourilor pentru profesori, după ce în urmă cu câțiva ani aceștia primeau inclusiv genți de designer sau… bilete la loterie.