Respectul pare, în zilele noastre, o noțiune tot mai rară, rămasă undeva departe, la nivel de teorie. Îl invocăm des, dar îl practicăm puțin, îl cerem celorlalți, însă uităm să-l exersăm noi înșine. Într-o societate oportunistă, centrată pe „eu” și pe drepturile personale, educația, cuviința și atenția față de ceilalți au ajuns, de multe ori, pe un plan secund.
Vedem zilnic lipsa de respect în aspecte mici, aparent banale: în felul în care vorbim, în ton, în nerăbdare, în refuzul de a ne pune pentru o clipă în locul celuilalt. Mulți nu mai știu (sau nu mai vor) să se poarte adecvat în societate. Nu din lipsă de informație, ci dintr-un individualism accentuat, care îi face să creadă că doar confortul propriu contează, că regulile sunt pentru alții, că empatia e opțională.
Și totuși, respectul nu este doar despre bune maniere afișate la suprafață. Nu înseamnă rigiditate, distanță sau aplicarea ad litteram a unor reguli impersonale. Respectul adevărat cere, în primul rând, discernământ: cere să înțelegi contextul, momentul, omul. Să simți când o regulă trebuie urmată strict și când, dimpotrivă, trebuie adaptată pentru a nu răni. Respectul înseamnă să știi ce se cuvine într-o anumită situație. Să nu umilești, să nu forțezi, să nu pui presiune inutilă. Mai ales când ai în față oameni vulnerabili, obosiți, speriați, fragili, respectul capătă o greutate aparte. Atunci nu mai este vorba despre corectitudine formală, ci despre omenie.
A ajuns să ni se pară mai ușor să fim duri decât atenți, mai mult vocali decât politicoși, mai mult tranșanți decât empatici. Dar o societate fără respect devine rapid una agresivă, fragmentată, lipsită de coeziune. Respectul nu ne limitează libertatea, așa cum cred unii, ci o face posibilă în relația cu ceilalți.
Poate că ar fi timpul să ne amintim că respectul nu se strigă și nu se impune, ci se învață, se cultivă și se dovedește zi de zi, în aspectele cele mai mărunte. În plus, înainte de a ne întreba ce ni se cuvine nouă, ar fi sănătos să ne întrebăm ce le datorăm celor din jur.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…