România conduce un clasament deloc onorant în Europa. Este pe primul loc la numărul tinerilor între 18 și 24 de ani care au absolvit cel mult învățământul secundar inferior (gimnaziu), cu un procent de 16,8%, aproape dublu față de media europeană, de 9,4%, potrivit unui raport Eurostat. „Este rezultatul a două decenii de politici incoerente și al refuzului de a trata abandonul ca problemă de siguranță națională”, atrage atenția experta în educație Gabi Bartic.
FOTO Shutterstock
Harta europeană a celor care au renunțat la educație
Potrivit raportului Eurostat, care analizează date din 2024, clasamentul țărilor cu cei mulți tineri cu vârste între 18 și 24 de ani care au oprit educația după gimnaziu arată astfel:
- România (16,8%)
- Spania (13,0%)
- Germania (12,9%)
La polul opus, statele care au un procent foarte mic sunt:
- Croația (2,0%)
- Irlanda (2,8%)
- Grecia (3,0%)
Și vecinii bulgari stau mult mai bine decât noi, cu un procent de 8,2%.
Harta cu procentele celor care au abandonat devreme educația Grafic Eurostat
Specialista în educație Gabi Bartic arată spre motivele care au dus la această poziție în clasament:
,,România pierde copii din școală în special acolo unde statul e cel mai slab: rural, comunități vulnerabile, familii cu nivel redus de educație. Nu vorbim doar despre sărăcie, ci despre absența sprijinului real pentru învățare: profesori izolați, servicii de consiliere inexistente, intervenții tardive. Pe scurt: nu copiii au abandonat școala – școala i-a abandonat prima pe copii.”
50% dintre tinerii aflați în această situație nu își doresc un loc de muncă
Raportul Eurostat mai scoate în evidență un aspect îngrijorător: 50% dintre tinerii români care au abandonat educația devreme nu își doresc un loc de muncă. Angajați sunt doar 20% dintre ei, în timp ce 30% își caută un serviciu.
Graficul care arată câți dintre tinerii care au abandonat educația lucrează în prezent
,,Acesta este cel mai îngrijorător indicator. Nu vorbim doar despre abandon școlar, ci despre deconectare socială. Când un tânăr nu e nici în educație, nici în muncă, nici în căutarea unui job, vorbim despre: pierdere de capital uman, dependență socială pe termen lung, risc crescut de marginalizare.
Este, de fapt, un semnal de alarmă pentru întreaga societate. Pentru că fiecare generație pierdută din educație devine o generație greu de recuperat economic și civic”, atrage atenția Gabi Bartic.
De ce învățământul profesional nu este o opțiune pentru cei care abandonează școală
Am întrebat-o pe specialistă și de ce crede că nu se îndreaptă mai mulți dintre cei care decid că nu vor să urmeze liceul spre învățământul profesional, care le poate asigura o meserie.
Gabi Bartic explică: ,,Pentru că, mult timp, a fost tratat ca ruta celor care „nu pot”, nu ca o opțiune valoroasă. În țările unde profesionalul funcționează: are prestigiu social, duce la locuri de muncă bine plătite, permite continuarea studiilor. În România, mesajul implicit a fost invers: <
Ce poate face România
Țara noastră a fost pe primul loc în acest clasament Eurostat pentru al patrulea an consecutiv. Ce politici ar putea duce la scăderea procentului și la mai puțini tineri care abandonează școala? Experta în educație spune că primul pas e să renunțăm la strategiile generale:
„Avem nevoie de măsuri simple, aplicate consecvent: identificarea timpurie a riscului de abandon, pe baza datelor reale, nu a impresiilor; sprijin educațional individualizat – tutorat, recuperare, consiliere – oferit înainte ca elevul să dispară din sistem; stimulente financiare condiționate de participarea la școală, mai ales în comunitățile vulnerabile; un învățământ profesional modern, conectat real la piața muncii și care permite continuarea studiilor; servicii integrate în jurul școlii: psiholog, mediator, sprijin social, lucrători comunitari„.
Aceasta mai spune că e nevoie și de o discuție dificilă, dar necesară cu privire la școala din mediul rural.
„Nu putem pretinde educație de calitate în unități cu 10, 20 sau 30 de elevi, unde câțiva profesori suplinesc aproape toate disciplinele, iar serviciile de sprijin lipsesc complet. Acolo nu salvăm comunitatea – doar menținem iluzia că școala există. Soluția nu este abandonarea satului, ci consolidarea unor școli rurale puternice, capabile să devină centre reale de sprijin pentru copii și familii: locuri unde educația se întâlnește cu serviciile sociale, consilierea, sprijinul pentru învățare și orientarea profesională. Nu vorbim despre închiderea școlilor, ci despre coagularea resurselor astfel încât fiecare copil din rural să aibă acces la o școală care chiar poate funcționa. Pentru că, în cele din urmă, întrebarea corectă nu este câte școli păstrăm deschise, ci câți copii reușim să ținem în educație reală„, concluzionează Gabi Bartic.