În anul școlar 2024-2025 în școlile din județul Dolj s-au înregistrat 446 de cazuri de violență, de șapte ori mai multe decât în perioada 2021-2022 când au fost înregistrate 64 de cazuri.
Din cele 446 de cazuri, 249 au avut loc în școlile din mediul rural și 197 în școlile din mediul urban.
Potrivit datelor furnizate AGERPRES de Inspectoratul Școlar Județean Dolj, cele mai multe au fost cazuri ușoare de violență între elevi – atingerea nedorită fără conotație sexuală, scuiparea, îmbrâncirea, trântirea, aruncarea cu obiecte etc., ton ridicat cu intenție, tachinare, ironii, insulte/înjurături, poreclire, intimidare – 314 cazuri, din care 190 în rural și 124 în urban.
Totodată, au fost 35 de cazuri de bullying (din care 22 în rural, 13 în urban), 32 au fost cazuri de vătămare corporală, lovire, aruncarea cu obiecte (din care 14 în rural și 18 în urban), 3 cazuri de automutilare (în urban), 2 cazuri de cyberbullying (în urban), un caz de consum substanțe psihoactive (în urban), un caz de tentativă de suicid (în rural), un caz din categoria agresiunii sexuale (în mediul urban), 2 cazuri de instigare la violență și discriminare (în urban), un caz de incendiere sau tentativă de incendiere.
Directorul Centrului Județean de Resurse Educaționale și Asistență Psihopedagogică (CJRAE) Dolj, Mariana Pădureanu, afirmă că pandemia a fost un factor declanșator, în special pentru dezvoltarea cyberbullyingului.
‘Perioada în care copiii au fost izolați și nevoiți să-și desfășoare activitatea exclusiv online a favorizat manifestarea agresivității în mediul virtual. În spatele unui ecran este mult mai ușor să emiți jigniri, amenințări sau comentarii răutăcioase. După încheierea pandemiei, însă, majoritatea cazurilor raportate sunt legate de violența produsă efectiv în unitățile de învățământ, acolo unde pot fi înregistrate oficial’, a declarat pentru AGERPRES directorul CJRAE Dolj.
Chiar dacă statisticile arată un număr redus de cazuri de cyberbullying raportate, Pădureanu subliniază că acest lucru nu reflectă neapărat realitatea completă.
‘Este posibil ca, în realitate, numărul cazurilor să fie mai mare decât cel raportat’, afirmă conducerea CJRAE, explicând că nu toate situațiile ajung să fie înregistrate sau să parcurgă integral procedura anti-violență.
În ceea ce privește cauzele violenței, directorul CJRAE vorbește despre o combinație de factori: economici, sociali, familiali și de mediu, dar subliniază că fiecare caz are particularitatea sa, iar identificarea exactă a cauzelor ar necesita analize detaliate la nivelul fiecărei unități de învățământ, prin comisiile constituite pentru astfel de situații.
Un obstacol major în intervenție îl reprezintă lipsa de colaborare a familiilor. ‘De multe ori este foarte greu să contactăm familia sau să o convingem să vină la consiliere. Fără acordul părinților, consilierul școlar nu poate interveni’, explică directorul. Excepție fac doar cazurile de forță majoră, precum tentativele de suicid, unde intervenția este permisă pentru protejarea vieții copilului.
Deși CJRAE Dolj s-a extins ca număr de angajați, Marian Pădureanu afirmă că volumul problemelor a crescut semnificativ. În multe situații, un consilier deservește mai multe unități de învățământ, ceea ce limitează intervenția constantă și aprofundată.
Pentru a sprijini școlile, CJRAE Dolj a derulat programe finanțate de Ministerul Educației, precum ‘Împreună prindem curaj’, prin care unitățile de învățământ au primit fonduri pentru activități de prevenire a violenței.
‘Prioritate au avut școlile care au raportat cazuri de violență, tocmai pentru a încuraja asumarea și raportarea corectă a fenomenului. Șoala sau consilierul școlar nu pot rezolva singuri această problemă. Este nevoie de implicarea întregii comunități – familie, școală, autorități, societate civilă și mass-media. Fără această colaborare, fenomenul nu poate fi ameliorat’, mai spune Pădureanu.
Conducerea CJRAE Dolj susține că violența școlară se află pe un trend ascendent, chiar dacă datele statistice nu surprind întotdeauna dimensiunea reală a problemei. ‘Ceea ce este esențial nu este doar raportarea, ci intervenția corectă, respectarea procedurilor și sprijinul constant pentru copiii aflați în dificultate’, punctează directorul centrului.
Din perspectiva conducerii unităților de învățământ, fenomenul violenței este analizat prin prisma procedurilor, a cadrului legal și a măsurilor instituționale. Directorul Colegiului ‘Ștefan Odobleja’ Craiova, Georgiana Firescu, susține că la nivelul unității pe care o conduce situația este sub control.
‘Nivelul violenței în colegiul nostru se menține la un nivel scăzut, fără incidente grave care să afecteze siguranța elevilor sau a personalului. Cele mai multe situații semnalate sunt conflicte verbale sau relaționale, specifice adolescenței, care sunt gestionate prin intervenții educative și consiliere, fără a degenera în acte de violență fizică’, spune directorul.
Conducerea colegiului subliniază că schimbările sociale și influența mediului digital modifică semnificativ comportamentele elevilor, ceea ce impune o atenție sporită asupra prevenirii bullyingului.
‘Acționăm constant în direcția prevenției, nu doar a sancționării. Aplicăm proceduri clare de prevenire și intervenție, în conformitate cu legislația în vigoare – Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, ROFUIP și metodologia privind prevenirea și combaterea violenței și a bullyingului în mediul școlar. Există un plan de intervenție funcțional, iar fiecare caz este analizat individual, cu respectarea confidențialității și a interesului superior al elevului’, mai spune prof. Georgiana Firescu.
Potrivit sursei citate, un accent important este pus pe parteneriatul cu familia. ‘Regulamentele sunt aduse la cunoștința elevilor și părinților la începutul fiecărui an școlar și consolidate prin întâlniri periodice, ore de dirigenție și activități educative. În cazurile sensibile, dialogul cu familia este prioritar, iar soluțiile sunt stabilite împreună’, precizează directorul colegiului.
Pentru director, conceptul de ‘școală sigură’ înseamnă mai mult decât absența incidentelor grave, înseamnă ‘un mediu în care elevii se simt respectați, protejați și încurajați să se dezvolte armonios’, non-violența fiind prezentată ca ‘o valoare educațională asumată zilnic, nu doar ca un mesaj formal’.
Un profesor diriginte de la un liceu din Dolj vorbește deschis despre experiențele trăite în ultimii ani, experiențe care arată cât de fragil este echilibrul într-o colectivitate de elevi.
‘M-am confruntat cu bullying-ul și la seria trecută, și la seria aceasta. La una din clase, un elev era agresat constant în timpul orelor, fiind lovit cu hârtiuțe, până când, epuizat, a cedat și a povestit totul în fața colegilor. I-am văzut pe toți cum s-au coalizat împotriva lui’, își amintește dirigintele.
Un exercițiu aparent simplu – cererea de a scrie anonim numele agresorilor – a scos la iveală realitatea. ‘Jumătate de clasă a scris numele victimei’. Abia după ce profesorul a transmis un mesaj ferm pe grupul clasei, unde erau incluși și părinții, comportamentele s-au mai temperat.
La actuala serie, situația nu este cu mult diferită. În cei patru ani de liceu, la clasă au fost semnalate trei cazuri de bullying. ‘Am primit poze de la părinți. Copilul fusese lovit intenționat cu mingea în figură. I s-au spart ochelarii, cu lentile făcute pe comandă. Totul era de durată și costisitor’, mai spune dirigintele.
Dirigintele povestește că, la începutul carierei, încerca să rezolve singur conflictele, discutând cu părinții și cu elevii. ‘Nu știu în ce măsură puteam schimba lucrurile. Soluția care funcționează cel mai rapid rămâne confruntarea directă între părinți. Discuțiile devin tensionate, uneori se ajunge la amenințări cu judecata, dar, paradoxal, așa se potolesc lucrurile’, mai spune dirigintele.
Într-unul dintre cazuri, părinții agresorului și-au cerut scuze, iar copilul a plâns. La școală, însă, dirigintele și-a dat seama că agresorul a jucat teatru, că nu avea niciun regret.
‘Chiar și așa, presiunea exercitată de familie a dus la reducerea comportamentelor agresive. De obicei violența ia forma unei hărțuiri constante, care ajunge frecvent la lovituri, chipurile neintenționate. Reacția părinților apare doar atunci când sunt anunțați de consecințe concrete: scăderea notei la purtare, referat disciplinar, implicarea poliției sau a instanței. Cauza este lipsa de educație din partea agresorilor, inclusiv a părinților acestora. Deși, la nivel declarativ, părinții par să înțeleagă gravitatea situației, în practică nu intervin consecvent. Se potolesc doar când aud de poliție sau de judecată. Trebuie să recunoaștem că violența din școli nu este doar o problemă de comportament a copiilor, ci rezultatul unui lanț de slăbiciuni – de la familie, la școală și până la instituțiile care ar trebui să ofere sprijin. Iar, de multe ori, profesorul rămâne singur, încercând să stingă conflicte cu mijloace limitate, într-un sistem care reacționează mai degrabă la criză decât la prevenție’, mai spune dirigintele. AGERPRES/(AS – redactor: Maria Mitrică, editor: Karina Olteanu, editor online: Anda Badea)