Religia în școli se predă ilegal, acuză profesorul Emil Moise, cel care a învins în instanță Biserica Ortodoxă Română

Emil Moise: „Reglementările din metodologie conduc la situații condamnate penal”

De numele lui Emil Moise, profesor de filosofie la un liceu din Buzău, se leagă unul dintre cele mai mari scandaluri din sistemul de educație de la noi. În 2014, dascălul a reușit să convingă Curtea Constituțională a României că Legea Educației era neconstituțională și trebuia revizuită. 

Concret, Emil Moise a pledat în fața Curții pentru înscrierea la ora de religie a elevilor ai căror părinți depun o cerere în acest sens. Până atunci, solicitarea era făcută de cei care doreau să se retragă de la această disciplină. Decizia Curții a dus, în cele din urmă, la modificarea Legii Educației, o lege care însă nici în ziua de astăzi nu este aplicată corect, ne-a spus profesorul. 

În data de 9 ianuarie 2026, după aprobarea programei școlare la religie, a fost publicată în Monitorul Oficial metodologia de predare a acestei materii. Documentul, care nu a suportat nicio modificare față de cel precedent, stabilește modalitatea de înscriere a elevilor, modul în care se pot retrage dacă nu mai vor să participe la ore, valabilitatea cererii de înscriere, dar și situația celor care refuză participarea. 

„Multe dintre aceste prevederi sunt ilegale și discriminatorii”, acuză profesorul Emil Moise, care a demontat, rând pe rând, aproape toate articolele din noua metodologie.

„Cererea de înscriere făcută pentru toți anii de studiu încalcă Legea Educației”

La Capitolului II, Art. 3, aliniatul 1 din Metodologia pentru predarea disciplinei Religie publicată în ianuarie anul acesta, se specifică următoarele: „Părinții/reprezentantul legal pentru elevul minor, respectiv elevii majori care doresc să-și exercite dreptul de a participa la ora de Religie își exprimă opțiunea în scris, într-o cerere adresată unității de învățământ, în care precizează și numele cultului solicitat”.  

La alineatul 5, metodologia spune că „cererea depusă este valabilă pe toată perioada de școlarizare în învățământul preuniversitar sau până la schimbarea opțiunii”.

Practic, acest lucru înseamnă că un copil înscris la religie în clasa pregătitoare sau în orice alt an de studiu va rămâne înscris până la terminarea liceului. Asta, în cazul în care părintele nu decide să-l retragă între timp. „În Legea Educație, însă, cea revizuită în urma deciziei CCR din 2014, nu există această prevedere, cum că solicitarea, odată făcută, este valabilă până la finalizarea studiilor”, a precizat Emil Moise, care a explicat în detaliu cum stau, de fapt, lucrurile. 

„În 2014, am convins Curtea Constituțională că religia trebuie studiată doar dacă părinții depun o cerere. Până atunci, Legea Educației spunea tocmai invers: cine dorește să se retragă trebuie să solicite în scris acest lucru. Și iată cum decizia Curții a dus, în cele din urmă, la revizuirea legii. Însă, înainte de adoptarea propriu-zisă a acestor noi reglementări, a avut loc o serie de dezbateri în Comisiile de învățământ din Camera Deputaților și Senat, la care am fost și eu invitat”, explică profesorul. 

În cadrul acestor întâlniri, s-a discutat, printre altele, despre valabilitatea solicitărilor de înscriere, iar reprezentanții BOR au înaintat două propuneri. Inițial, au lansat ideea ca cererea să fie valabilă pe întreaga perioadă de școlarizare a elevilor. Apoi, pentru că acest amendament a fost respins, au propus ca solicitarea părinților să fie făcută pe cicluri de învățământ. Însă și de data aceasta comisiile au dat un răspuns negativ. „Pe de altă parte, eu am insistat atunci asupra faptului că aceste cereri trebuie depuse de părinți anual. Am spus că interpretarea Legii Educației trebuie să se facă în spiritul deciziei CCR”.

Una spune legea, alta spune metodologia

Surpriza a venit odată cu publicarea în Monitorul Oficial a noii Legi a Educației, cu reglementările respective, lege care nu a ținut cont de niciun amendament, nici cel din partea Bisericii, nici cel susținut de Emil Moise. În legea reglementată, aspectul valabilității cererilor fost dat uitării cu totul. „Nu se specifica nimic în acest sens, deși discuții în comisiile de specialitate au fost multe. Practic, forma revizuită a ignorat cu desăvârșire acest aspect, specificând doar faptul că religia se face la cerere și atât”.

Însă în metodologia de predare a disciplinei publicată ulterior, s-a încercat, cât de cât, remedierea acestei hibe legislative. „Ministrul educației a decis că cererea poate fi depusă de părinți retroactiv. Mai exact, cine dorea să-și înscrie copilul la religie anul viitor trebuia să depună anual o solicitare, până în luna decembrie a anului în curs. Însă, timp de doi ani, această prevedere nu a fost respectată de niciun inspectorat școlar din România, deși toate au fost sesizate, în mod repetat, cu privire la acest aspect”. 

Între timp, s-a schimbat ministrul, iar cel care a venit a modificat metodologia. „A scos cuvintele „decembrie” și „anual”, introducând un articol care prevedea că cererea, odată făcută, e valabilă pe toată perioada de școlarizare”. 

Această modificare abuzivă și ilegală, spune Emil Moise, este valabilă și în ziua de azi. „Chiar dacă în Legea Învățământului nu se specifică termenul de valabilitate a cererilor, există poziția fiecărei Comisii de specialitate din cele două Camere ale Parlamentului, care au respins propunerea BOR. Cu toate acestea, în metodologie se spune că solicitările se fac o singură dată. De aici, reiese că metodologia încalcă Legea Învățământului și Constituția României”, a mai precizat Emil Moise.

De asemenea, acest document încalcă inclusiv decizia din 2014 a Curții Constituționale, mai spune dascălul. „Interpretarea Legii Educației în spiritul deciziei Curții Constituționale presupune ca părinții să facă cerere anual, pentru că vorbim despre o materie facultativă. Nicăieri în lume o disciplină facultativă nu se frecventează decât după ce depui o cerere în fiecare an de studiu”, continuă dascălul.

Elevii care nu frecventează religia încheie anul școlar cu o medie mai puțin. „Sunt discriminați!”

Metodologia publicată recent prevede la Capitolul II, Articolul 3, alineatul 6 un alt aspect: „În cazul în care elevul nu frecventează orele de religie, situația școlară se încheie fără disciplina religie”. Cu alte cuvinte, acest copil va avea la final de an școlar o medie mai puțin față de colegii lui înscriși. Emil Moise spune că acest lucru este discriminatoriu. O spune acum, a spus-o și în 2017 în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. 

„Atunci am prezentat la CNCD situația unui elev care, pentru că nu a frecventat orele de Religie, a avut la final de an o medie de 10 mai puțin față de colegul său care studiase materia. Acel copil, pentru că avea o medie de 10 în plus, a obținut premiul întâi, în timp ce elevul nostru s-a clasat pe locul al doilea”. 

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării i-a dat dreptate profesorului Emil Moise concluzionând că această situație discriminează chiar de două ori. „În primul rând, discriminează pentru că elevii care nu frecventează religia au, din start, o medie mai puțin, fapt care i-ar putea dezavantaja dacă vor dori să-și continue studiile universitare. La facultate contează media din anii de liceu. Or, dacă ai o medie în minus, poți să-ți pierzi locul la buget, de exemplu. În al doilea rând, discriminează pentru că acestor copii nu li se pune la dispoziție o altă disciplină facultativă pe care s-o aleagă în locul religiei”.

Discriminarea, continuă dascălul, este interzisă în România. Avem o mulțime de legi care o combat, inclusiv Constituția, care spune că toți suntem egali. „Ce instituție a statului stabilește dacă s-a produs sau nu o discriminare? Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Și atunci, dacă singura instituție abilitată a stabilit că aceste fapte sunt discriminatorii, Ministerul Educației este obligat să țină cont de această opinie”.

Emil Moise: „Obligarea unei persoane să asiste la evenimente religioase se pedepsește cu închisoarea”

Metodologia prevede la capitolul II, art. 3, alineatul 6 că „elevului care nu frecventează orele de Religie i se va asigura prezența în unitatea de învățământ pe durata derulării cursurilor”. Însă, spune Emil Moise, puține sunt școlile care oferă un spațiu acestor copii, care organizează activități și deleagă angajați pentru supravegherea lor. „De obicei, elevii care nu sunt înscriși la religie stau în aceeași clasă cu colegii lor și asistă la ore. Unii își fac temele la alte materii, alții colorează, citesc etc. Însă faptul că unitățile de învățământ nu pun la dispoziția acestor copii un alt spațiu în care ei să desfășoare alte activități, este caz penal”.   

Profesorul face referire la o prevedere din Codul penal care sancționează ca infracțiune fapta de a obliga pe cineva să asiste sau să participe la evenimente de natură religioasă. „Această infracțiune se pedepsește cu închisoarea”, a mai punctat profesorul. 

Ora de religie este un eveniment religios, consideră dascălul, căci elevii învață rugăciuni, cum să se închine, sunt îndoctrinați într-ale ortodoxiei și creștinismului. „Această materie este predată confesional. Elevii nu învață despre istoria religiilor, nu fac educație spirituală, etică, civică, ci învață elemente de doctrină, cateheză și liturgică”, a mai spus profesorul Moise.

Înscrierea la religie a elevilor de clasă pregătitoare se face ilegal. „Școlile comit o infracțiune”

La capitolul II, art. 4, metodologia nou adoptată spune următoarele: „Părinții copiilor care urmează să-și facă debutul școlar în învățământul primar și care doresc participarea copilului la ora de religie bifează în cererea-tip de înscriere rubrica corespunzătoare, precizând cultul solicitat”. 

O altă prevedere ilegală, consideră Emil Moise. „În Legea Educației se specifică foarte clar faptul că părinții doritori trebuie să facă o cerere, s-o semneze și s-o transmită la secretariatul școlilor. Nu scrie nicăieri că trebuie să bifezi o căsuță, pe o foaie. Bifa nu este o cerere! Cum ar trebui procedat? Pe lângă cererea de înscriere a copilului la școală, părintele ar trebui să solicite, separat, sub semnătură, că vrea și religia în orar”.

Concluzia? Emil Moise consideră că aceste anomalii existente în metodologie sunt tolerate, acceptate, întreținute de întregul sistem, un sistem politizat până-n măduva oaselor. Hibele evidente se rostogolesc an de an fără că nimeni să se sesizeze, să ia vreo măsură. Școlile perpetuează astfel ilegalități pe bandă rulantă fără nicio frică, pentru că sunt acoperite de o metodologie gândită la nivel de minister. „Ministerul, pe de altă parte, este sursa discriminării, a încălcării prevederilor legale și constituționale cu privire la acest aspect”.

La mijloc sunt copiii, cei care învață la școală că Doamne-Doamne te pedepsește dacă nu ai mâncat tot broccoli din farfurie, dacă nu înveți bine sau nu vrei să te duci la culcare când îți spun părinții. Învață că, dacă nu te închini seara, s-ar putea să visezi urât noaptea sau, dacă ești obraznic, vei ajunge în Iad. Într-un stat laic, așa cum este România, elevii, în anul de grație 2026, învață să deseneze lumânări, tămâie și cădelnițe. 

Într-o eră a modernizării, a tehnologiei care se dezvoltă cu viteza luminii, într-o era aproape complet digitalizată, când inteligența artificială ne-a invadat viețile, iar fără ea lumea, așa cum o știm, s-ar duce de râpă, elevii din România se roagă, se închină și sunt învățați să creadă orbește în preoți și-n biserică.

În școlile din România, pe care ni le dorim inteligente, dotate și modernizate cu aparatură de ultimă generație, religia se predă confesional, cu coatele pe bancă, mâinile împreunate și privirea către cer. Iar sala de clasă, de multe ori, se transformă, dintr-un laborator de fizică, informatică, biologie sau chimie, într-o biserică a copiilor.

Copii cărora li se spune contrariul a tot ce au învățat la celelalte materii, și anume că omul se trage din Adam și Eva, iar viața veșnică este o existență fericită, printre nori pufoși, îngerași bucălați și flori colorate. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE